Din seria: „Apologetica”
Misiune, mărturisire și apostolat…
Urmându-l pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos și pe Sfinții Săi Ucenici și Apostoli, toți creștinii suntem chemați să facem misiune adică fiecare dreptslăvitor creștin are vocația propovăduirii și a mărturisirii, desigur, la nivelul, putința și măsura lui!…
Odată cu înfierea noastră în Biserica Lui Iisus Hristos prin Sfântul Botez avem menirea de a-L sluji pe El, în tot locul și în tot ceasul, mai ales, prin viața, pilda și exemplul nostru personal!…
Formele de misiune și apostolat sunt multiple și diverse asa încât, fiecare dintre noi, potrivit darurilor primite, ne putem manifesta ca apologeți ai lui Dumnezeu, în Biserica Lui Cea Sfântă, în forme variate, prin cultivarea talanților oferiți nouă!…
Mai mult decât atât, misiunea noastră, ca ucenici și apostoli ai Domnului, trebuie să fie una asumată, serioasă, responsabilă, consistentă și eficientă căci „secerișul este mult iar secerătorii sunt puțini” și numai cei vrednici de roadă vor primi cununa biruinței!…
Și, mai trebuie ceva: să împlinim/să realizăm misiunea/apostolatul în duh de rugăciune, smerenie și ascultare, fără comentarii si cârcoteală, fiindcă Biserica suntem/o formăm și o alcătuim noi toți și că, de la fiecare dintre noi, Iisus Hristos Judecătorul nostru ne va cere socoteală, pe bună dreptate!…
Așadar, haideți să încercăm să fim noi, misionari veritabili și apostoli autentici și, vom vedea cu toții, că una-i să criticăm de pe margine și alta-i să fim în mijlocul acțiunii, acolo unde se cere mintea, dragostea și inima noastră!…
În loc de epilog!…
A fi mărturisitor astăzi…
Întotdeauna a fost nevoie de propovăduitori veritabili și de mărturisitori autentici!…
Și astăzi este imperios necesar acest lucru căci „secerișul este mult iar secerătorii sunt puțini”…
Da, mărturisitorul contemporan care, la scară mare, trebuie să fie orice creștin, orice om botezat în numele Preasfintei Treimi, iar la scară (mai) redusă orice slujitor consacrat al Bisericii, al Sfântului Altar, trebuie să aibă, vorba, cuvântul și, mai ales, fapta, la el, oriunde și oricând, în tot locul și în tot ceasul!…
Cuvântul mărturisitorului trebuie să fie, totdeauna „dres cu sare”, să fie, da – da și nu – nu, nimic mai mult, nimic altceva!…
Altfel spus, propovăduitorul contemporan trebuie ca, în duh, sincer, serios, asumat și responsabil, să fie conștient de faptul că expunerea, lucrarea, opinia, contribuția ori intervenția sa, misionară și apologetică, este sortita ori destinată pentru a ajuta sau nu, a aranja sau deranja, acomoda sau incomoda, a aduna sau, chiar, a risipi, cel puțin, pe moment sau, la prima strigare că, adică, sigur, dezideratul, planul ori proiectul său misionar, poate conține și niște riscuri, puține, multe, majore ori ba, însa, el, mărturisitorul, trebuie să-și continue, să realizeze, să împlinească și să desăvârșească demersul său apologetic, profetic și misionar, dincolo, deci, de orice obstacole, piedici ori ispite care-i vor veni în cale!…
Cu alte cuvinte, da, dincolo de toată secularizarea, dezorientarea, amestecul și confuzia cu care ne confruntăm, suntem chemați la a da pilda cea bună, la a oferi mărturia cea curată, adevărată, vrednică, veșnică și dreaptă căci, altminteri, cine, dintre noi, se va rușina de Hristos și de Evanghelia Sa, va fi, la rându-i rușinat, cu alte cuvinte, la rându-i și Domnul se va rușina de el înaintea Tatălui Său din Ceruri!…
Așadar, dincolo de orice risc, cenzurare, condiționare sau constrângere, lucizi, raționali, cerebrali, documentați, fundamentați și argumentați fiind, trebuie să scoatem lumina de sub obroc, să ne punem talanții în mișcare și în lucrare, să-i activăm, să-i înmulțim și să-i cultivăm și, astfel, să mărturisim, cu timp și fără timp, pe Iisus Hristos Domnul, în orice context sau împrejurare, desigur, după buna și sfânta rânduială a Bisericii, în duh de ascultare, consultare, sfătuire și binecuvântare!…
Așadar, dispunând de toate acestea și de multe alte virtuți și calități, inerente și indispensabile unui mărturisitor zdravăn, în și din vremurile noastre, atât de pestrițe și de tulburi, pentru atingerea, corectă, maximă și deplină a scopului specific mărturisirii, el, apologetul de astăzi, mai trebuie să aibă și să cultive încă o calitate: strategia, altfel demersul său, altminteri bine intenționat, poate fi sortit eșecului și, prin urmare, ar fi mare păcat de un asemenea rezultat și insucces!…
Însă, plini de curaj, căci, da este nevoie de un curaj al mărturisirii, al unei mărturisiri asumate și responsabile, noi, mărturisitorii din acest veac, ne punem toată încrederea și nădejdea în Dumnezeu care, „toate le poate celui ce crede în El” și care ne-a asigurat că „tot ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu”!…
Și, cel puțin, în viziunea și opinia mea, îi mai trebuie ceva mărturisitorului contemporan: să fie sincer, neipocrit și nefățarnic și să facă totul (doar) spre slava lui Dumnezeu nu spre slava noastră, cea lumească și omenească căci, altminteri, „zadarnică este credința noastră, zadarnică și (toată) propovăduirea noastră”, cu alte cuvinte, să nu fim tentați a sluji la doi domni căci așa ceva este, realmente, imposibil, adică, orice mărturisitor trebuie să ia aminte cărui domn i se închină și pe care anume îl slujește sau cinstește, spre a nu ajunge ori a nu se afla în amarnică înșelare ori cumplită amăgire care va duce, absolut sigur, la o dureroasă dezamăgire!…
Drept, urmare, dacă vom mărturisi împreună cu Domnul și (numai) pentru Domnul, atunci, ai Domnului vom fi și vom rămâne, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin!…
În loc de concluzii…
Bărbați apostolici de ieri și de astăzi!…
În altă ordine de idei, imaginea Sfântului Andrei, întâiul-chemat la apostolat, ne oferă șansa de a medita asupra destinului nostru sufletesc ca popor, care nu deține în mod oficial un certificat de botez și care continuă să uimească prin această remarcabilă sinteză între cultura daco-romană şi credinţa ortodoxă, altoită pe filon latin și slav!…
Calitatea de punte între Orient şi Occident a fost drama pe care poporul român a întrupat-o în istorie, de multe ori privit marginal în marea familie ortodoxă şi cu greu asumat în spațiul larg al culturii europene latine!…
Dar tocmai această învecinare a celor două lumi, unite simbolic în fiinţa poporului nostru, reprezintă şansa de a ne exprima unicitatea şi perspectivele pe care le putem oferi asupra viitorului sufletesc al Europei, dar și asupra propriului nostru viitor!…
Apostolicitatea este un blazon ce conferă creștinismului românesc durată şi nobleţe, dar (și) responsabilitate, care îl obligă la atitudine, înțelepciune și viziune!…
Toate acestea sunt calități care au garantat succesul misiunii ucenicilor Domnului!…
Cu atât mai mult, în contextul lipsei actuale de orizont pe care o traversăm, aceste virtuți devin profetice şi se cer întrupate în persoane capabile să își asume deplin misiunea de păstori sufletești sau pe aceea de lideri!…
Apostolicitatea se exprimă prin virtuți pe care ucenicii le-au întrupat în mod natural și pe care au știut să le pună în lucrare nu pentru gloria lor, ci pentru cei pe care îi păstoreau și pentru lumea care se clădea pe umerii lor!…
Tocmai chemarea pe care aleșii au primit-o și pe care nu și-au dat-o singuri nu a fost pentru cinstiri sau onoruri, ci pentru responsabilitate și jertfă!…
Și pentru că vorbim despre păstori și lideri trebuie să subliniem o primă virtute: prezența!…
Sentimentul pe care îl ai atunci când ai un lider, care vede înaintea lui, este acela de prezență liniștitoare în care te poți încrede!…
Ajută și faptul că un asemenea bărbat îți dă sentimentul că știe tot timpul ce are de făcut și mai ales este gata să îți sară în ajutor, atunci când ai nevoie!…
O altă virtute întrupată apostolic , misionar, propovăduitor sau mărturisitor, este orizontul larg în care liderul se mișcă și gândește!…
Puțini au puterea și curajul să privească spre lumea de dincolo de ei și să vadă că în urmă lasă nu neapărat rezultatele imediate, ci viziunea largă și mai ales acțiunile și atitudinile care anticipează foarte bine viitorul!…
De aceea un bărbat apostolic și misionar, propovăduitor sau mărturisitor, trebuie să fie liniștit în fața istoriei, să nu își pună neapărat problema cum va intra în ea, ci să facă totul pentru a se ridica la înălțimea ei!…
El poate fi convins că marea istorie are meritul de a reține exclusiv doar ce o transformă adânc și o forțează să meargă mai departe și mai în sus!…
Poate cea mai importantă calitate a unui bărbat apostolic, misionar, propovăduitor și mărturisitor, este curajul!…
Curajul de a fi acolo unde este nevoie, de a avea înțelepciunea să spună întotdeauna ce trebuie și de a ști exact ceea ce așteaptă lumea de la el!…
Având aceste intuiții în suflet, un astfel de păstor sau conducător va acționa firesc nu pentru confortul său sau pentru imaginea lui, ci în primul rând pentru a-și onora misiunea și încrederea la care a fost chemat!…
Aceste virtuți și atitudini, pe care le vedem admirabil trăite și puse în mișcare de apostoli, de slujitori, de ierarhi și preoți, de intelectuali sau chiar de țărani, dar și de toți oamenii de stat care s-au ridicat la înălțimea acestei chemări, au lărgit lumea și au dat posibilitatea ca noi să privim cu încredere spre viitor!…
Revenind în orizontul istoriei noastre, merită subliniat că prăznuirea Sfântului Apostol Andrei deschide în mod fericit ziua Marii Uniri, ca o prefigurare creştină a marelui eveniment istoric aflat sub semnul înnoirii şi al speranţelor împlinite şi al lucrării miraculoase a Domnului, tot prin oameni, ce au întrupat bărbăția apostolică, misionară, propovăduitoare și mărturisitoare!…
Apostoli, misionari, apologeți, propovăduitori și mărturisitori, suntem chemați să fim fiecare acolo unde ne-a așezat Dumnezeu spre mărturie!…
Cât de departe sau cât de aproape suntem de acest ideal este întrebarea pe care trebuie să ne-o adresăm în conștiința noastră, în așteptarea unui răspuns care să ne aducă o înnoire interioară, lăuntrică și, prin noi, a întregii credințe, ce poartă amprenta mâinii și cuvântului întâiului chemat!…
Domnul Dumnezeu să ne poarte de grijă și să ne ajute tuturor, în continuare, în tot lucrul cel bun și binecuvântat! Amin!…
@Stelian Gomboș
steliangombos.wordpress.com
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..