A încerca să descrii un suflet de femeie într-o carte este nespus de dificil. Acest suflet are înălțări și căderi, bucurii și tristeți, încântări și decepții, elanuri și renunțări, speranțe și deziluzii, dar mai ales iubire, multă iubire de dăruit.
Eroina cărții este o profesoară foarte apreciată în București pe care am cunoscut-o întâmplător, dar care m-a atras prin ideile sale.
Ea venea dintr-o lume a binelui și frumosului, a înaltelor ideauluri, a poeziei și iubirii pentru semeni.
Chipul ei frumos, asemănător cu al Reginei Maria din tinerețe răspândea în jur o lumină tainică, o lumină ce mă urmărea mult timp.
Pasiunea pentru literatură (ea însăși o bună poetă fără operă publicată), emaptia cu elevii, lumina sufletului ei purtată pe chip mereu m-au făcut să o imaginez ca o eroină de film, de roman cu un destin ce trebuie cunoscut.
Sfaturile ei pentru videcarea trupului și sufletului mi-au fost de folos și le-am valorificat în acest volum, să ofer sprijin și altor oameni aflați în sittuații extreme.
Pasiunea ei pentru fotografie a făcut minuni, căci a arătat pe internet cât de frumoasă este România.
Mereu oferă altora imagini de la munte sau de la mare, dar mai ales din parcul Alexandru Ioan Cuza (Titan) lângă care locuia. Acest parc pune în valoare frumusețea Bucureștilui.
Dragostea de natură a făcut-o să se retragă în casa de la țară unde are liniște, pace și o permanentă comuniune cu natura.
Îmi scrie că ascultă vântul, păsările și învață să cânte ca ele. Admiră răsăritul și apusul de soare și sufletul ei se încarcă de lumină.
De aceea, cartea conține multe descrieri de natură, pentru a reda mediul în care trăiește eroina.
Peisajele frumoase îi dau energie, puterea de a merge mai departe, oferă cadrul de meditație și de creație.
Drama redată în aceste pagini este o ficțiune pe care am dorit să o fac o poveste viabilă, căci în lume sunt multe tragedii provocate de război.
Lidia urăște și condamnă războiul care a despărțit-o de Marius, prietenul ei. Atrocitățile războiului sunt răni de neuitat.
Amintirile pot fi iluminări fericite sau răni adânci. Ea a înțeles că adevăratul dușman al ei poate fi chiar ea însăși, că asocierea cu cei care nu o merită este o pierdere de timp și de resurrse sufletești.
Dar viața are căi nebănuite și îi scoate în cale altă iubire, mai puternică, o iubire fără sfârșit.
Ea gândește pozitiv, pentru că a întâlnit sufletul pereche.
Redau gândurile sale: „Nu, nu vreau să mor. Acum am motive să trăiesc, să mă bucur de iubire. Dacă muream la acel spital, nu aș fi cunoscut fericirea de acum. Trebuie să spun și altora că putem iubi mai intens, mai mult altă ființă, că, în diferite etape ale vieții, sufletul se reînnoiește, este mereu deschis spre iubire. Da, iubirea este forța motrice a universului, cum spunea Albert Eistein. Ea este energie vitală, este viață. Acest bărbat mi-a dat altă viață și am să-i fiu recunoscătoare pentru tot ce îmi oferă el.
Eu, ca profesoară gândesc că ar trebui să le facem elevilor educație pentru fericire, pentru adevărata fericire, una reală, nu procurată pe căi artificiale. Așa, ei nu-și vor irosi viața și își vor dirija acțiunile pentru a trăi fericiți.
Așa cum îi educăm pentru a se feri de accidente, de boli, de cutremure, de viruși, noi, cadrele didactice, ar trebui să investim mai mult în sufletul lor, să îi învățăm să descopere ce este frumos și importaant în viață. Sunt și cazuri când elevii sunt nefericiți din cauza altora și au mare nevoie de ajutor.”
Cartea are și un mesaj puternic: cine perseverează în greșeală suportă consecințe grave care pot duce la îmbolnăviri și la pierderea vieții.
Eroina mea s-a salvat, că a avut o voință puternică și prieteni buni în jur, chiar și unul ipotetic foarte departe de ea. Evadarea în lumea imaginară este o șansă pentru cei traumatizați, dar iubirea adevărată aduce salvarea din suferință.
Sper că această carte, alături de altele, cu personaje tinere, cărți scrise pentru tineri, să satisfacă orizonturile de așteptare ale lectorilor și să fie apreciată la justa ei valoare.
Ecaterin
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..