Elena Căpățînă: Nicolae Peneș la 90 de ani

Acesta a fost titlul activității desfășurată luni, 22 septembrie 2025, la Centrul Cultural și Educațional „Alexandru Marghiloman” din Buzău, ca parte din proiectul Filialei Buzău a Ligii Scriitorilor, numit sugestiv: „Să ne cinstim scriitorii”.

Evenimentul a fost organizat în colaborare cu scriitori, membri ai Uniunii Scriitorilor din România și cu Centrul Cultural și Educațional „Alexandru Marghiloman” din Buzău, iar numeroșii participanți, membri ai Uniunii Scriitorilor, ai Uniunii Ziariștilor Profesioniști, ai Ligii Scriitorilor, rude și prieteni ai sărbătoritului, persoane iubitoare de cultură, s-au bucurat de o sărbătoare inedită, în care scriitorul Nicolae Peneș, membru al Uniunii Scriitorilor, laureat al Academiei  Române în 2010 – premiul „Mihail Kogălniceanu” pentru volumul „Alexandru Marghiloman – lordul valah”, cu luciditate și o memorie impresionantă, a trecut în revistă viața sa, de la naștere până la cei 90 de ani împliniți pe 22 septembrie 2025.

Cu această ocazie a fost lansat și volumul de versuri „Doamne, oare ce-aș fi fost”, apărut recent la Editura „Editgraph” Buzău, volum în care au fost publicate și cuvinte de suflet, adresate sărbătoritului la împlinirea celor  90 de ani, aparținând unui număr de 30 scriitori și prieteni. Volumul de 330 de pagini conține și o iconografie bogată, cu fotografii din arhiva sărbătoritului. Textul, semnat de mine, în care am inserat titlurile tuturor volumelor publicate de scriitorul Nicolae Peneș și cărora le-am atașat câte un asterix, este publicat în acest volum și poartă titlul: <<Halta „90” îl așteaptă pe Nicolae Peneș să primească salutul, ca apoi să-și continue drumul>>

Când prinzi trenul, mai ales pe cel al vieții, poți călători cu liniștea sufletească la vedere, invitând și pe alții în compartimentul inimii tale, pline de căldură și bunătate, din care te inspiri și le îngădui și altora să se inspire. Că așa este Nicolae Penes, omul, jurnalistul și scriitorul care a trecut prin vreme și prin vremuri, arătându-ne că  se pot atinge vârste înaintate cu minte  lucidă, dacă sufletul este plin de iubire. Când sufletul conduce mintea, rațiunea face eforturi pentru a  pune în mișcare chiar corpul fizic, dându-i încă o șansă lui, sufletului, să-și păstreze locul pe care l-a ocupat, cu cinste, în urmă cu 90 de ani.

Și dacă un tren l-a purtat în adolescență până la Cluj, pentru a-i da posibilitatea să învețe o meserie din care să poată obține venituri pentru traiul zilnic, iată că Nicolae Peneș a descoperit și alte trenuri, care l-au purtat în diverse părți, până și-a găsit cel mai optim loc în care să se împlinească, atât din punct de vedere personal cât și social, îndeplinindu-și o misiune personală demnă de toată stima noastră. În fiecare haltă și de fiecare dată a primit salutul celor întâlniți care l-au ajutat, chiar și frânându-l câteodată, dar scopul Celui care l-a trimis în călătorie a fost atins. Că ce poate fi mai bun și mai frumos pentru un om, decât să-și descopere adevărata vocație: să scrie! Mai ales atunci când, intuitiv, folosind „Cheia din vis”*, reușește să analizeze informațiile contradictorii, pentru a scoate la iveală cât mai multe adevăruri din perioade istorice mai îndepărtate sau mai apropiate, pornind de la „Moartea lui Cressus”* și ajugnând la „Personalități hasdeiene”* sau la „Inginerul Ioan Blag, un om, o vocație, un destin”*, reușind să ne poarte și prin întreprinderi, altădată înfloritoare în „Buzău, dincolo de bariera Brăilei”* sau în partea opusă, pe drumul ce ducea spre zona Transilvaniei, de unde familia Peneș își trage seva.

Aplecarea către acest tip de informații i-a fost de folos jurnalistului și scriitorului Nicolae Peneș, întrucât a reușit să înțeleagă că norocul și bogăția lui Cresus, devenite legendare, îți pot fi de folos dacă sunt necesare elevării sufletului, pentru a evita căderea în capcana unor „Elogii efemere”*.

Citind volumele publicate de Nicolae Peneș, îți dai seama că a avut o preocupare deosebită privind personalitățile buzoiene, cu dorința de a scoate la iveală adevărate „Memorii”* care să rămână în „Buzău, orașul cu castani și amintiri”*,  pentru ca generațiile următoare să înțeleagă rolul și importanța acestei zone pe harta României, chiar și pentru perioada când a fost „Orașul cu statui furate”*. Pentru că au fost și perioade în care era „I.L.Caragiale, comersant la Buzău”*, prezența scriitorului, chiar dacă pentru o perioadă scurtă, bucurându-i pe cei care l-au întâlnit. Și, spre aducere aminte că școala și educația a avut o perioadă înfloritoare, Nicolae Peneș s-a aplecat cu interes și curiozitate asupra unei personalități ca „Dr. C. Angelescu, reformator al învățământului românesc”*, cel care a lucrat sub deviza: Școală cât mai multă! Școală cât mai bună! Școală cât mai românească! Chiar dacă era originar din Craiova, ca de altfel și primarul Buzăului din acea perioadă, Nicu I. Constantinescu, prin căsătoria cu fiica lui Grigore Monteoru, doctorului Angelescu i-a crescut interesul pentru zona Buzău, cu resursele ei.

Cum putea trece cu vederea pe cel care a fost senator de Buzău în legislatura 1996-2000? A publicat volumul „Dr. ing. Mihai Bălănescu: mărturiile unui luptător”*, o personalitate trecută prin închisorile comuniste, apoi director tehnic al Institutului de Fizică Atomică și membru de onoare al Academiei Române.

Convingându-ne că este „Un nume adunat pe-o carte”*, domnul Nicolae Peneș a publicat „Pagini din procesul asasinului Mihaelei Runceanu”*, artista cu care Buzăul se mândrea și care mai avea multe de dăruit unei generații ce se află în căutarea busolei cu acul orientat spre cultură și artă autentice, pentru a înțelege că, atunci când este „Un cântec ucis”*, Cuvântul divin își retrage sunetele, iar armonia este perturbată de fenomene distrugătoare de vieți trăite în bucurie și pace.

Însă volumul care l-a consacrat pe scriitorul Nicolae Peneș, prin recunoașterea oficială, în anul 2010, când i s-a acordat Premiul Mihail Kogălniceanu al Academiei Române, este „Alexandru Marghiloman – lordul valah”*, o personalitate marcantă din zona Buzăului, recunoscut atât în țară cât și dincolo de hotarele ei actuale.

Acum, la nouăzeci de primăveri, sau toamne, când „Tăcutele iubiri”* își regăsesc tainele adânc ascunse în inima dumneavoastră, domnule lui Nicolae Peneș, vă urez să vă bucurați de viață, să trăiți din plin măreția frumuseții acestui pământ binecuvântat, unde ați fost trimis pentru a demonstra că iubirea aproapelui, dragostea de Dumnezeu și de oameni, pacea și liniștea sufletească sunt repere pentru o minte sclipitoare și un suflet plin de bunăvoință și gratitudine.

Festivitatea a fost încheiată de corul participanților, care au cântat „La mulți ani!” în jurul tortului aniversar și i-au adresat urări sărbătoritului.

Elena Căpățînă,

președinta Ligii Scriitorilor, Filiala Buzău,

membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

by

Referinţă Bibliografică

Elena Căpățînă: Nicolae Peneș la 90 de ani/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 24 septembrie 2025