Dragilor!
Uneori, viața ne poartă ca într-un zbor ales!
Un altfel de zbor
Alerg spre cer, mă-nalț în zboru-mi larg,
S-ating munți de cuprins și necuprinsul;
Sorb dragostea – și reazem, și catarg –
Și bucurii nuntindu-se cu plânsul.
Mă pierd în strălucirea unui pas
Spre marea veșnicie, unde toate
Sunt slove botezând același glas,
Scântei prin care lumi au fost create.
Văzduhul se apleacă, să ating
Sclipirea serafimilor dansându-și
Tangoul dezlegărilor, în ring
De dans, unde orchestră-i Domnul însuși.
Mă-ndrept înspre arcada altor vremi,
În care diademă ni-i Iubirea,
Și-not în Marea stropilor supremi,
Simțind în orice ostium fericirea.
Autor: Geta Lipovanciuc


