GHEORGHE A. STROIA: „MIRELA-IOANA DORCESCU – 60” (COORD. ANIȘOARA-VIOLETA CÎRA) – O CARTE-OMAGIU DEVENITĂ REPER CRITIC ȘI PORTRET INTELECTUAL

Volumul omagial „Mirela-Ioana Dorcescu – 60”, coordonat de Anișoara-Violeta Cîra și apărut la Editura Waldpress (Timișoara, 2025), reprezintă nu doar o sărbătoare a unei vârste rotunde, ci și o panoramare a unei cariere intelectuale și literare de excepție. Structurat cu rigoare, dar păstrând vibrația afectivă specifică textelor omagiale, volumul adună cronici, eseuri, portrete și reflecții critice dedicate scriitoarei, semioticienei și prof. univ. dr. Mirela-Ioana Dorcescu, devenită în ultimele două decenii o voce de prim rang în literatura română și în științele limbajului.

Cartea este, în același timp, un gest de reverență și un act de critică literară solidă. „Am reținut în Cuprinsul prezentului volum omagial o parte însemnată dintre consistentele comentarii (…) dedicate operei literare a Mirelei-Ioana Dorcescu – personalitate originală și proeminentă din literatura și lumea academică timișoreană” – notează coordonatoarea în „Cuvânt lămuritor”. Se configurează astfel un tablou pluralist, în care vocea criticilor consacrați se îmbină cu aceea a cursanților Școlii de literatură „Eugen Dorcescu-80”, generând un cor polifonic de exegeze.

Partea dedicată „Portretelor” deschide volumul cu accente de admirație și recunoștință. Silvia-Gabriela Almăjan surprinde tripla ipostază a aniversatei: „profesoară – hermeneut – romancier”, în timp ce Casandra Andreea Berariu compune un „portret sentimental”, plin de lirism. Florica Munteanu-Cuc oferă un „crochiu poematic”, vorbind despre „primăvara elegiei”, o metaforă ce exprimă atât rafinamentul interior, cât și nota elegiacă a prozei Mirelei-Ioana Dorcescu. Portretele sunt unite de aceeași idee: literatura și existența Mirelei-Ioana Dorcescu sunt inseparabile de o dimensiune spirituală, de o noblețe sufletească ce se reflectă în operă. O frază semnificativă rezumă această percepție: „Scrie într-un fel de reculegere sacră, ca și cum fiecare pagină ar fi nu pentru ochiul cititorului, ci pentru o instanță mult mai înaltă – pentru Adevăr, pentru Frumos, pentru Dumnezeu”. Astfel, portretele devin totodată eseuri despre ethosul literar și spiritual al autoarei.

Cea mai consistentă parte a volumului o reprezintă comentariile dedicate prozei romanești a Mirelei-Ioana Dorcescu. Critici de prestigiu – Eugen Dorcescu, Mariana Anghel, Valentina Bobină Vucovan, Constantin Stancu, ș.a. – au analizat cele patru romane ale scriitoarei: „Punctul interior” (2010), „Apa” (2016), „Celesta” (2018) și „Spre nicăieri” (2014, coautor). „Punctul interior” este citit ca un roman al „însetării existențiale” (Mariana Anghel), dar și ca un text confesiv, „evoluția confesivă a unui destin” (Cristina Temu). În viziunea lui Eugen Dorcescu, romanul reprezintă o inițiere în suferință, adică o experiență a durerii transformată în formă de înțelegere și transcendență. Prin diversitatea lecturilor critice, romanul apare ca un text polivalent, capabil să genereze interpretări multiple, de la analiza simbolică (Anișoara-Violeta Cîra) la lectura elegiacă (Ana-Maria Radu).

„Apa” este văzută de Eugen Dorcescu ca „reminiscența Paradisului pierdut”, iar Constantin Stancu îl descrie metaforic: „Timpul ca un glonț”. Romanul devine astfel o meditație asupra fragilității ființei și a ireversibilității timpului, dar și o rescriere simbolică a mitului originar. „Celesta” (2018), nominalizat la Premiul de Proză al Uniunii Scriitorilor, a incitat, de asemenea, la comentarii apreciative. Livius Petru Bercea scrie despre tensiunea „între realitate și ficțiune”, în timp ce Valentina Becart descoperă în roman „sufletul la vedere”, o sinceritate dezarmantă și profund umană. Astfel, critica reunită în volum confirmă ceea ce spune exegetul: „În această filosofie narativă personală, scriitoarea reușește ce izbutesc doar creatorii iluștri: face din reflecție o emoție, iar din gândire o poezie” (Casandra Andreea Berariu)

Dacă romanele i-au adus notorietatea publicului larg, studiile de semiotică și hermeneutică au consolidat statutul academic al Mirelei-Ioana Dorcescu. Eseurile din volum reflectă ecoul unor cărți precum „Semiotica metaforei” (2022), „Bucuria textului” (2024) sau „Dicționarul de comunicare” (2002–2005). Anișoara-Violeta Cîra observă, într-o analiză aplicată, că „Semiotica metaforei” este „o contribuție consistentă, la nivel academic, cu siguranța analizei și relevanța argumentului”. Autoarea își asumă continuitatea unei tradiții teoretice inaugurate de G.I. Tohăneanu și continuate de Eugen Dorcescu, dar reușește să propună un model propriu, cu valoare transdisciplinară. Este remarcabil modul în care Mirela-Ioana Dorcescu a unit rigoarea lingvistică cu deschiderea hermeneutică. Încă din teza sa de doctorat, „Expresia verbală a modalității”, G.I. Tohăneanu nota cu entuziasm modernitatea abordării: „Văd cu satisfacție (…) o usturătoare palmă trasă lui Polifem și tuturor urmașilor lui, ciclopilor moderni”. Această recunoaștere timpurie s-a confirmat ulterior, printr-un șir de lucrări de referință în lingvistică, semiotică și hermeneutică.

Un loc aparte în parcursul literar al Mirelei Ioana Dorcescu îl ocupă traducerile realizate din literatura spaniolă contemporană: Andrés Sánchez Robayna, Coriolano González Montañez, Rosario Valcárcel, Guillermo Eduardo Pilía. Mirela-Ioana Dorcescu nu s-a limitat la transpunerea lingvistică, ci a adăugat prefețe, note și aparate critice, devenind mediator cultural între spațiul românesc și cel hispanic. Totodată, volumul evidențiază rolul său de exeget al operei lui Eugen Dorcescu, fiind considerată „cel mai profund exeget al operei scriitorului timișorean”. A editat și prefațat numeroase volume ale acestuia, realizând o muncă de cercetare filologică și critică de o amploare rar întâlnită.

Un accent emoționant al volumului îl constituie evocările legate de activitatea didactică. „Pentru mine, semestrul în care am avut-o profesoară a fost un timp petrecut în paradisul cunoașterii. Grație EI, am înțeles că educația adevărată nu se face doar cu mintea, ci și cu inima”. Această mărturie sintetizează imaginea profesoarei care a format generații de studenți prin profesionalism, dar și printr-o rară generozitate umană. Inițiativa Școlii de literatură „Eugen Dorcescu-80”, cofondată de aniversată, completează această dimensiune. Volumul notează cu mândrie „foarte încurajatorul succes” al proiectului și „recolta bogată de cărți” rezultate. Mirela-Ioana Dorcescu este descrisă ca un dascăl cu har, o „deschizătoare de drum” și un „bun coordonator”.

Ultima parte a volumului conține biobibliografia actualizată a autoarei. Cele patru romane, peste douăzeci de volume de lingvistică, semiotică și hermeneutică, traduceri, ediții critice și prefețe – toate conturează o personalitate poliedrică, activă pe multiple planuri. În plus, premiile, recunoașterile și afilierile academice confirmă autoritatea sa culturală.

“Mirela-Ioana Dorcescu – 60” este mai mult decât un volum aniversar. Este un document critic, un act de recunoaștere colectivă și un reper pentru studiul literaturii contemporane românești. Cartea pune în lumină nu doar opera diversă și complexă a Mirelei-Ioana Dorcescu, ci și dimensiunea sa umană, de profesoară, exeget, traducător și romancier cu vocație spirituală. Cuvintele exegetului rezumă poate cel mai bine impactul său: „Opera sa nu se hrănește din egocentrism și orgoliu. (…) În paginile sale, nu simți că vorbește o scriitoare care vrea să fie admirată, ci un om care vrea să mângâie sufletele frumoase”.

Dorim și noi să ne alăturăm vocilor exegetice ale cărții, prin care să confirmăm admirația și recunoștința față de o scriitoare aflată în plină forță creatoare, care a făcut din literatură un gest de iubire și din hermeneutică o artă a cunoașterii de sine și a lumii. Mai mult, Mirela Ioana Dorcescu este unul dintre AUTORII Armonii Culturală cu statut vechi, cu numeroase articole publicate în revistă, pe care cu toții o numim „marea noastră familie culturală”. Îi urăm atât autoarei, Anișoara Violeta Cîra, pentru strădania de a scrie despre, dar și de a aduna într-un buchet atât de frumos toate lucrurile minunat-naturale care s-au scris despre Omul care merită tot ceea ce i se întâmplă, cât și doamnei prof. univ. dr. Mirela Ioana Dorcescu, sănătate, putere de muncă și împliniri pe calea fără de întoarcere a talantului său unic, dăruit de Însuși Dumnezeu. La mulți ani, doamnă Mirela, îmbrățișări cu brațe de Lumină de la întreaga familie Stroia!

© Gheorghe A. STROIA

Slobozia-Urechești, 6 al lui Răpciune 2025

by

Referinţă Bibliografică

GHEORGHE A. STROIA: „MIRELA-IOANA DORCESCU – 60” (COORD. ANIȘOARA-VIOLETA CÎRA) – O CARTE-OMAGIU DEVENITĂ REPER CRITIC ȘI PORTRET INTELECTUAL/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 6 septembrie 2025