Contopirea dintre femeia muză și chipul iubitei ideale este evidentă în poezia „Chip de femeie”, semnată de Vali Nițu. Încă din prima strofă observăm că poetul își îndreaptă gândurile spre femeia ideală, al cărei portret devine simbol de inspirație artistică și contemplare metaforică.
Construit din intense trăiri, amintiri și doruri desprinse dintr-o vară eternă, amintirile legate de femeia iubită conferă un inegalabil sens vieții poetice a lui Vali Nițu.
Desprins dintr-o veșnică vară, din acest anoptimp al luminii și vitalității eterne, portretul iubitei se vrea zugrăvit doar prin delicatul și sugestivul limbaj al poeziei, singurul capabil să surprindă „tremurul cuminte” al unei povești de dragoste trăite în „pragul unui vis”, ce se revarsă din spațiul gândului poetic „când visul ne trăiește prin cuvinte”.
„Chip de femeie
Un început de sens ca într-o vară
Când visul ne trăiește prin cuvinte,
Poveste ce mai tremură cuminte
Te-aduce-n prag, cu dorul de aseară.
Când viaţa trece prin ascetul anotimp
Te scriu iubita mea, din vreme-n vreme,
În elegii cu tainice refrene
Și cu metafore culese în răstimp.
Deschid din umbre, nopțile de vară
Cu chef de viață în arcuș de dor,
Și descifrez trăiri în călimară
Le văd cu ochiul minții și le-ador,
Un fluviu de lumină, mă-nconjoară
Cu mâna ta când mă atingi ușor.” (Vali Nițu)
Scriitorul simte, aproape instinctiv, că poate opri clipa pasiunii, reconstruind-o periodic din inefabile imagini poetice, prin intermediul cărora poate surprinde fără teamă universalitatea sentimentelor de dragoste față de femeia admirată, devenită arhetip poetic. Meditând asupra iubirii ca sursă de inspirație universală, poetul Vali Nițu se apropie de reprezentanții romantismului poetic, capabili să-și transfigureze sentimentele în texte lirice riguros conturate, dominate de o mare forță de expresie.
În acest context, experiențele personale ale creatorului de poezie se transfigurează în simboluri universale ce înalță iubirea transformând-o într-o legendă cu „metafore culese în răstimp”.
Este vizibil efortul acestui trubadur al metaforelor de a rămâne în „fluviul de lumină” al poeziei chiar și atunci când verile trec iar vremurile își văd de mersul lor stingher.
Neatinsă de trecerea timpului, rămâne, doar, idealizata imagine a iubitei cu gesturile ei inconfundabile, care, amprentând gândurile poetului cu atingeri ușoare, reușește să-i universalizeze „arcușul dorului”, invitându-ne, pe noi, cititorii, să-i descoperim poetului „trăirile din călimară” și să îi înțelegem simfonia sufletului păstrată delicat „în elegii cu tainice refrene”.
Liliana Moldovan
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..