Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » MARIAN NICOLAE: POEZII

MARIAN NICOLAE: POEZII

ultima tăcere

 

nimic Doamne…, chiar toate s-au spus și toate s-au scris

mă uit atent, de sus și de jos, nimic nu-i de zis…

azi, răstignit pe cuvinte în cerul lor eu mă mut,

e târziu…, și doar o tăcere mi-a rămas de tăcut.

 

iubită așteaptă să fie femeia, ispită

ca poezia aceasta, vrea să fie citită

și-un nou Adam eu aș fi făcut din altfel de lut,

dar o ultimă tăcere mi-a rămas de tăcut.

 

cui o să-i pese la vămi cu ce-am rămas eu dator

la ce ureche să șoptesc: mai am încă un dor!

prea multe au mai rămas pentru un nou început

și-atât, doar o tăcere mi-a mai rămas de tăcut.

 

mai întoarce, Tu, Doamne clepsidra, fă-mi un cadou!

„nu ai nevoie de ea într-un cer și pământ nou,

rezolvă-ți acum tot, n-am cuvinte să-ți împrumut,

Eu îți ascult…, tăcerea, ce ți-a rămas de tăcut.”

 

 

lockdown

 

Adio party, terasă și tu ceai dansant

Am penitență să mă uit mai des la cer și sper

Că-n perimetrul tău de plâns voi fi mereu desant

Iar lacrimile ți le fur să le usuc în cer.

 

Adio centru vechi și mall și cafenele

Eu stau în dormitor închis ca-ntr-o chilie,

De ale mele tălpi au dor niște pavele

Ca un sărut ce-a evadat din pandemie.

 

Adio, tu, normalitate, și tu, cotidian

Iubito, te frecventez online ca un școlar,

Făcând obositor naveta între sacru și profan

Și încarnat în biți, pe monitor îți vin în dar.

 

E plină lumea la refuz de conspirații și cabale

De dumnezei târzii ce-nchiriază spațiu prin icoane,

Iar eu am devenit mulțime prin teorii globale

Când rațiunea-și doarme somnul numai prin flacoane.

 

Cu-o mască, azi, toți suntem datori vânduți pe-ntreaga viață

Copiii noștri, mâine, se nasc deja cu ea pe față

La liberul arbitru, până și-n cer v-ați pus butoane

Și-n vinerea mare într-o cruce voi tot bateți piroane.

 

Aveți soluții elaborate la fără de probleme

Pe Dumnezeu îl fugăriți și-l arestați prin teoreme

Și-n pomul vieții voi vreți acum să vă urcați ca-ntr-un cireș?,

Dar eu, o rimă…, la dictarea voastră, nu-mi fac cuvântul preș.

 

Facebooktwitterby feather

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.