Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » O, DOAMNE, CE MINUNE!

O, DOAMNE, CE MINUNE!

În arșița cumplită
și gândul se topește,
nici pasul nu e sprinten,
ca ceara se înmoaie,
adânci-s ridurile tinei,
aripile-și saltă găinile
piciorele în apă și le țin…
respiră greu, cu limba scoasă,
cățelul chiar de stă la umbră
din cer, potop de flăcări se revarsă.

La răsărit când se ridică,
din portocală, astrul
minge de foc se face…
săgețile fierbinți ajung
pe umeri-mi și frunze…
prin capilare-n rugăciune-i via
ca norii să se-adune
și pașnic să-și golească,
peste pământu’-ncins,
căldările cu apă.

O, Doamne, ce minune!
chiar ascultat-ai ruga viei mele
și frunzele spălatu-le-ai
cu apa-Ți binecuvântată
ca ele să hrănească
bobul rotund și verde
ce-n toamnă va fi rumen
și s-o lăsa strivit,
licoarea lui s-aducă
la oameni bucurii.
12.06.2025 – Georgeta TUDOR

 

Facebooktwitterby feather

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.