Simion Felix MARȚIAN: Mă rog pentru neamul meu (poeme)
Marea Unire S-a ridicat Istoria-n picioare La început de iarnă și de veac, Și-a decretat, maiestuoasă-n frac: ”De azi Carpații nu mai sunt hotare!” ”Căci pe a Daciei străveche vatră Ceea ce astăzi voi numiți Carpați Sunt mâini de frați întinse către frați, Îmbrățișare milenară-n piatră.” Acest ucaz menit s-alunge ulii Și norii de pe cerul românesc A strâns, într-un elan sărbătoresc, Pe fiii Țării-n poala Albei Iulii. Și unde a intrat Mihai Viteazul Cu tot alaiul său voievodal, Intra acum, la fel de tiumfal, Poporul ce-și scotea din jug grumazul. S-a-nfăptuit atunci Marea Unire Pe care astăzi o sărbătorim, Dar o perpetuăm doar când trăim Uniți cu toți în cuget și simțire. S-au dus acei ce-au fost pe metereze, Dar idealul lor e-n noi mereu, Când ne rugăm cu toți lui Dumnezeu Ca Țara-n veci s-o binecuvânteze. Și-I mulțumim că România-i mare…