DUMITRU BUȚOI
NICHITA ȘI ÎNGERUL DE ROUĂ
(note de lectură)
Motto:
„Sunt suspect de fericit
Că n-a fost
Doar o întâmplare
Clipa în care
amândoi ne-am întâlnit
Îngeri risipiți pe zare
Între lacrima din cer
Și tăcerea (ne) cuprinsă din altare!”.
Interesant demersul literar propus de către scriitorul Dumitru Buțoi (președinte UZPR, Filiala „Mihai Eminescu”, Timișoara, prin tipărirea volumului „Nichita și îngerul de rouă„, apărut la Editura UZPR, 110p., 2025. Spun, interesant demersul literar propus, dar este și de o profunzime aparte. În fapt, din punctul meu de vedere, este un „dialog între autor și Nichita”, pe care a avut bucuria să îl cunoască personal. De unde aflăm toate acestea? Chiar din mărturisirea autorului: „Geo Bogza și Nichita Stănescu, personalități emblematice ale jurnalismului și literaturii din România au plecat de mult în neuitare. Eu i-am văzut, când se plimbau pe străzile orașului Ploiești, i-am admirat și le-am studiat opera magnifică, liceean fiind prin anii șaptezeci. (…) Această carte nu este altceva decât un remember sentimental, o secvență de iubire din eternitatea unui vis frumos cu Nichita, că un Arc de Triumf peste un timp inoxidabil„, (p. 5), mărturisire, numită, „75 de poeme cu Nichita. Cuvintele inimii„, semnată de către autor – Dumitru Buțoi.
Adâncă prețuire și respect profund, pentru acest dar al sufletului, primit cu „dedicație și iscălitură”, într-una din zilele în care ne-am revăzut, în context literar, la Timișoara, în acest „aproape”, trecut an – 2025.
„Nichita, îngerul de rouă
Vine în somnul meu
Înzăpezit de stele
Și mă atinge cu aripa-i subțire
Și cerul se despică în două
Și trupul
Zidit într-o altă zidire
devine o limbă de clopot„,
din poemul „Îngerul de rouă„, autor Dumitru Buțoi, (p. 15).
Se pare că anotimpul
izvorului albastru își culege
roadele de suflet
din zidirea rugăciunii lui
NICHITA ȘI ÎNGERUL DE ROUĂ.
Voi scrie pe cer
un POEM CU NICHITA
despre iubire și prietenie
despre frământarea zorilor care-și
veghează visul dar și despre
ÎNGERUL DE ROUĂ care culege
aroma mirului din fiecare șoaptă.
AMURGUL A VISAT URÂT
dar diminețile de catifea albastră
vor spăla urmele acestui
DESTIN – lumină și iertare
DESTIN mărturisit foșnetului de vânt…
Am cules din adieri de toamne
FRIG ȘI MĂREȚIE
și le-am aranjat într-o cunună
a unui răsărit dintr-un DESTIN.
gândindu-mă că
ÎNGERII DE ROUĂ-MI DAU TÂRCOALE
în hora privirilor tivite cu lumina cuvântului
Am găsit în sertarul vieții
ÎNTREBĂRI FĂRĂ RĂSPUNS
ce mă duc spre tine anotimp
al reîntoarcerii la șoaptele viselor
rătăcite prin labirintul altui început…
Nu uita,
VINE TOAMNA IUBITO iar
ÎNGERUL DE ROUĂ
ÎNCĂTUȘAT ÎN GER ȘI MĂREȚIE
va aduna sărut lângă sărut
zâmbet născut din lacrimă
și lacrimă crescută din patimi
pentru mine POETUL BLESTEMAT
a scrie despre FRUMOSUL NEBUN
care-și veghează întunericul
din primele clipe de viață
– azi, SCRIU PE ZARE,
despre iubire și lumină întru cuvânt…
„Vine toamna, ca un blestem
Și-n somnul meu se face iar răcoare
Îmbrățișează-mă iubito să nu mă tem
Când mugurii iubirii
Și crinii nopții îngălbenesc pe zare!”,
din poemul „Vine toamna iubito„, autor Dumitru Buțoi, (p. 13).
- A. – ce apare scris cu majuscule, sunt titlurile unor poezii din volumul de versuri „Nichita și îngerul de rouă”, autor Dumitru Buțoi.
II.
Motto:
„Vine toamna, ca o vulpe șireată
Sunt trist când scriu acest poem
Și sunt bolnav de-atâta-ngândurare
Acum, mai mult ca niciodată
Îmbrățișează-mă iubito, să nu mă tem
De gerul nopților polare!
Din care și astăzi încă te mai chem!”,
din poemul „Vine toamna iubito„, autor Dumitru Buțoi, (p. 13).
E dimineața zâmbetului
cules din adieri de toamne
doar ÎNGERII DE ROUĂ-MI DAU TÂRCOALE
pentru a-mi fi urmă de catifea
trimisă de întâia Ursitoare.
Am scris pe pernă
cu verde-miracol crescut
în hora privirilor:
„NICI TIMPUL NU NE IARTĂ!”
iar noaptea cu stele și speranțe răsărite
doar din iluzie și fantezie
mi-a spus că este vorba despre
un simplu VIS CU NICHITA
dar DINCOLO DE ÎNȚELEPCIUNE
într-un TIMP SUSPENDAT
NELINIȘTEA CE MIȘCĂ UNIVERSUL
îmi așteaptă umbra
– o umbră a amintirilor plecate
să culeagă roadele șoaptelor –
nu sunt decât un simplu
CĂLĂTOR PRIN UNIVERS…
MIREASA VISURILOR MELE
își lasă amintirile zorilor
la taifas cu aromă de gutuie –
sunt doar un SUFLET CĂLĂTOR
– mi-am pornit călătoria prin mine
lăsând în
BIBLIOTECA DIN SUFLETUL MEU
doar smaralde și rugăciune
pentru tine
DESTIN ÎNCĂTUȘAT ÎN (NE)UITARE.
mirul își așteaptă sărutările
iar ZIDUL DE OAMENI ascunde
clipa foșnetului de vânt în pridvorul refrenului
în CRINII ZĂPEZII
și în amintirea unui răsărit.
Da! Este TAINA ASCUNSĂ ÎN NOI
pe care o ducem la mărturisire…
Am să adun ÎMBRĂȚIȘAREA FOCULUI
în hora privirilor tivite cu speranță
iar DINCOLO DE ZARE voi picta
CAII SĂLBATICI CU TRUPUL DE ROUĂ
doar pentru întâia RUGĂ din acest început.
Voi asculta STRIGĂTUL ISPITEI și îl voi
recompune în RUGĂ rostită
între două anotimpuri – întuneric și ispită.
LA MARGINEA PĂDURII voi aștepta
să mi te dăruiești întâia oară
trăind
VIAȚA, O CLIPĂ DE SUSPANS…
DINCOLO DE MÂNTUIRE ȘI BLESTEM
te voi îmbrăca în verdele-miracol
eu – POET NEVINOVAT
tu – DORINȚĂ sau CERUL DE LACRIMI…
„Soldatul cu trupul de rouă
Cu cerul pe umeri
Cu picioarele de plumb
Și ranița în spate
Singur în singurătate
Traversează câmpul de luptă
Ca o linie (între)ruptă!”,
din poemul „Soldatul cu trupul de rouă„, autor Dumitru Buțoi, (p. 49).
- A. – ce apare scris cu majuscule sunt titlurile unor poezii din volumul de versuri „Nichita și îngerul de rouă„, autor Dumitru Buțoi.
III.
Motto:
„Aș vrea să dau timpul înapoi
Tânăr să mai fiu
Ca altă dată
Să nu mă tem de viscole și ploi
Să mai pot iubi o fată
Ca dincolo de zare
Să fim doar amândoi
Îngemănați, ca într-o-mbrățisare!„,
poemul „Dorință„, autor Dumitru Buțoi.
Dacă ar fi să mai am o DORINȚĂ
atunci aș vrea să mă întorc
în tinerețea zorilor care-și veghează
visul iar
IUBITA CU SURÂSUL DE CLEȘTAR
să îmi fie călăuză înspre
neliniștea din fiecare șoaptă
Da! Te voi face
MIREASA MEA DE ROUĂ
și mă voi dărui unui răsărit
DĂ-MI, DOAMNE, puterea
de a călători prin mine
să alerg ținându-mă de mână
să mă simt un
CONTEMPORAN CU DUMNEZEU…
NOAPTEA CA UN SANCTUAR DE ROUĂ
îmi așteaptă umbra visului
să fie zidire de lut
dar nu pot rosti
SUNT PASĂRE DE ROUĂ
și nici
SUNT POETUL ROMANTIC din pricina
foșnetului de vânt care-mi caută
speranțele rătăcite prin doruri.
VIAȚA CA UN RÂU ÎNVOLBURAT
și-a schimbat cursul
merg doar spre seara apusului
să îmi adun răsăritul zorilor
dintr-un ȚIPĂT RĂSTIGNIT
smuls din fiecare șoaptă…
Există rugăciune și iertare
există neuitare și nemurire
există mir și limpezime de izvor
MOARTEA NU EXISTĂ!
așa că dați-mi voie să vă spun
POVESTEA VIEȚII MELE:
„Știu că nu știți povestea vieții mele
Știu că
nu interesează pe nimeni
Faptul că mâine-aș vrea să mor
Spanzurat de stele
Și trupul să-mi fie îngropat
La glezna unui nor!”,
(din „Povestea vieții mele„, p. 73)…
Povestindu-vă că
MOARTEA NU EXISTĂ
mi-am dat seama că sunt
CONTEMPORAN CU HOȚII
de vise și de iluzii
dar nu uitați esența
din lacrimi
TIMPUL NU NE IARTĂ
și nici nu ne dă să alegem
un alt DESTIN – fiecare își are crucea sa.
CERUL DE LACRIMI adună
gânduri și sentimente
lumină și cuvânt pentru
ceea ce se preface-n
CĂLĂTORIA DE VIS
prin șoapte netulburate și sărutări de catifea
care va prinde cel dintâi
APUS DE SOARE netrist…
„M-am născut
Într-o casă în forma durerii
Cu fereastra deschisă spre cer
O viață
am fost prizonierul disperării
Și fericit doar o clipă Dintr-un timp efemer
Singur în singurătate
Mi-ascult inima cum bate, bate
În căsuța de la țară
Cu fereastra deschisă spre cer!„,
(poemul „Singur în singurătate„)…
- A. – ce apare scris cu majuscule sunt titlurile unor poezii din volumul de versuri „Nichita și îngerul de rouă„, autor Dumitru Buțoi.
Felicitări, Dumitru Buțoi, pentru această apariție editorială de excepție! Mă bucur pentru faptul că am cunoscut asemenea miunați oameni.
Cu siguranță, Nichita, Bogza, Eminescu, Blaga, pe care îi invocați în acest volum, de-acolo, din Cer, vă zâmbesc și vă mulțumesc pentru momentele de neuitare și nemurire, trăite prin versurile transmise…
Prin Domnia Voastră, Nichita Stănescu, (și nu numai!), rămâne în nemurire!
Clar, așteptăm următoarele provocări…
Vasile Bele, UZPR
Noiembrie, 2025

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..