Fotografia ca memorie vie și căutare interioară
L-am cunoscut pe Vasile Sârb în România, însă abia la distanță am descoperit
dimensiunea profundă a artei și a ființei lui. I-am dat un telefon după ce, ajunsă în
Canada, am revăzut mai multe dintre fotografiile lui; atunci am simțit că nu vorbesc doar
cu un artist, ci cu un om aparte, așezat, interiorizat, cu o noblețe firească.
Scrisul despre el cere răgaz; fotografiile sale invită la liniște, iar prin ele se simte o lume
care respiră încet, atentă la sens.
Arta lui Vasile Sârb se desfășoară în două direcții care nu se exclud, ci se îmbrățișează;
fotografia etnografică și fotografia conceptuală. Între cele două curge un fir nevăzut, o
căutare tainică a omului în plenitudinea lui, văzut în lumină, memorie și devenire.
În creația etnografică, el devine martor al unei lumi în care frumusețea nu se declară, ci se
trăiește. Oamenii lui nu pozează; sunt pur și simplu. Din acest firesc se naște o simplitate
monumentală.
Bărbați și femei îmbrăcați în alb, copii cu priviri limpezi, gesturi din viața de fiecare zi.
Fiecare fotografie poartă un adevăr fără spectacol. Lumina pare să vină din interior, iar în
acest acord tăcut, fotografia devine un act discret de închinare față de om.
În acest univers se află și o fotografie cu mine, surprinsă în port popular românesc. A fost
realizată de Vasile Sârb și a devenit ulterior coperta volumului meu Între ieri și azi. La
vremea aceea nu știam cine este și ce profunzime ascunde arta lui.
Etnografia pe care o cultivă nu idealizează; păstrează mărturia vie a chipurilor. Poartă în
ea delicatețea unei icoane, în care rădăcinile devin lumină, iar timpul rămâne.
În paralel, artistul își caută sinele în imagine. Serii precum Imago Mundi, Memoria unei
geneze, Meta Argus, Binele de la început și Răul cel bun nu mai privesc doar lumea
vizibilă, ci pe cea lăuntrică.
Aici, omul devine simbol.
Mâini care se ating, figuri multiplicate, oglinzi, contraste intense, fragmente care se caută
unele pe altele. Roșul care respiră, negrul care delimitează, albul care luminează
marginea gândului.
Este o fotografie care nu se mulțumește cu aparența; își asumă coborârea în adânc.
Artistul pare un teolog al imaginii; cercetează căderea și ridicarea, dualitatea, memoria,
originea. Drumul este interior, dar, ca orice drum adevărat, duce spre oameni.
Fotografia etnografică și fotografia conceptuală au un singur centru: omul.
În sat, omul își amintește rădăcinile; în studio, omul se caută pe sine. Tradiția și
introspecția nu sunt în opoziție, ci în dialog.
Privite împreună, lucrările lui Vasile Sârb alcătuiesc un arc; de la obârșie spre interior, de
la exterior spre inimă. E o artă care nu povestește lumea, ci o luminează.
Dincolo de tehnica impecabilă și de recunoașterea internațională, întâlnești omul.
Un om interiorizat, cald, atent, discret; cineva pentru care fotografia nu este carieră, ci
vocație.
El spune că ideea, creația și clipa înghețată dau sens imaginii; însă ceea ce rămâne,
privindu-i opera, este liniștea.
O liniște care nu absoarbe, ci luminează.
Într-o lume grăbită, în care sensul se pierde ușor, Vasile Sârb ne reamintește că
frumusețea este acolo unde privirea se oprește cu adevăr; iar adevărul se descoperă atunci
când omul își recunoaște și trăiește legătura sacră cu divinitatea. Arta devine astfel o
formă de rugăciune, o punte tainică între om și Dumnezeu.
A avea un asemenea artist în cultura română este un dar.
Opera lui, deja recunoscută internațional, merită să circule și mai departe, pe toate
meridianele, ca mărturie a profunzimii și nobleții spiritului românesc.
Notă biografică
Vasile Sârb s-a născut la 15 aprilie 1974, în Alba Iulia. A absolvit Facultatea de Teologie
Ortodoxă, specializarea Artă Sacră, la Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia,
apoi Masterul Foto-Video la Facultatea de Arte și Design din cadrul Universității de Vest
din Timișoara.
Este membru al FIAP, cu distincția Excellence FIAP Bronze; ICS, cu titlul Master ICS;
GPU CR-2; IAAP, cu distincția IAAP-A; Photographic Society of America; Asociația
Artiștilor Fotografi din România, cu titlul de excelență; VISARTA; debutant în cadrul
UAP Hunedoara din 2022.
A obținut peste șapte sute de premii naționale și internaționale, șapte trofee, peste
patruzeci de expoziții personale și mai mult de două sute de expoziții colective, în țară și
în străinătate.
În topul mondial publicat de Photographic Society of America pentru anul 2023, la
secțiunea Color, se află între primii cincizeci de fotografi ai lumii.
Între recunoașterile recente se numără trofeul Best Author la Salonul Internațional Arad;
Medalia ICS Gold la secțiunea Color și FCPA Gold Medal la secțiunea Alb Negru;
trofeul Great Photo Awards Grecia, cu titlul Best Portrait World 2023–2024; premiul
Best Portrait 2023 la Varadinum International Salon of Photographic Art; titlul Cel mai
bun artist român la ediția a opta Varadinum.
Carmen Cristina Oltean
Toronto, 03 November 2025
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..