19 Mai – Ziua Pictorilor
Ziua pictorilor în România – 19 mai – este sărbătorită la data nașterii pictorului Ion Țuculescu (1910-1962), pictor reprezentativ pentru spiritul românesc.
– Pictura este expresia în imagini și culori a pictorului. – Maria Filipoiu
„Tablourile sunt însufleţite, lucru care provine din sufletul pictorului.” – Vincent Van Gogh
„Forța expresivă pe care o au puternicele și tulburătoarele sale imagini — în culori de o mare vitalitate și susținute de ritmuri ce pulsează ca gândurile și inima — nu aparține numai artistului, ci și izvoarelor de la care s-a inspirat el. Aceste izvoare sunt folclorul și stilistica artei noastre populare, ca și unele mari realizări ale picturii noastre moderne.” – Petru Comarnescu (scriitor și critic de artă)
„Creația lui Țuculescu este atât de viguroasă și semnificativă tocmai pentru că este mereu susținută de forța tradițiilor și de neobișnuite frământări spirituale. Acest mare neliniștit, cu căutări și probleme în care se îmbină ritualuri de călușar cu întrebările omului de știință, ale microbiologului contemporan, a avut darul de a fi descoperit, conștient și inconștient, prin chemare spontană, dar și prin meditație și serioasă cultivare, idei, viziuni, forme care sunt ale poporului său, și de a le fi dus la noi expresii autentice și semnificative”. (monografia ”Ion Țuculescu”, autor Petru Comarnescu, 1967).
Ion Țuculescu s-a născut la Craiova, la 19 mai 1910 și a fost un pictor autodidact, cu un stil singular, a cărui carieră a avut o traiectorie unică și deosebită de a altor artiști români din epocă.
Provenit dintr-o familie de intelectuali, a urmat cursurile Colegiului Național „Carol I” din Craiova, unde în orele de desen primea îndrumări de la profesorul său Eugen Ciolac, de la care a aflat o parte din tainele picturii. Pictura a învățat-o ca autodidact, la distanța de la primele sale tablouri până la cele din epoca maturității a parcurs-o muncind cu înverșunare disperată. Deși a fost prezent în viața artistică fără întrerupere, opera lui a rămas aproape fără ecou, adevăratele sale dimensiuni văzându-se abia în anii când a încetat să mai expună, claustrat în locuința lui, unde materia lui plastică avea să se cristalizeze orbitor după îndelungate și misterioase mutații.
Prima expoziție la care a fost remarcată prezența „pictorului diletant Ion Țuculescu” – alături de a fratelui său Șerban – este cea organizată în 1925, în sala de recepții a Palatului Administrativ al județului Dolj. Deși apreciat pentru talentul său artistic, Țuculescu nu s-a îndreptat către o școală superioară cu profil artistic, ci s-a înscris la Facultatea de Științe Naturale a Universității din București, pe care o a absolvit-o în 1936, în paralel frecventând și Facultatea de Medicină, cu doctoratul în 1939 (calificativul magna cum laude). Deși se dedicase studiului, Ion Țuculescu a continuat să picteze, prima expoziție personală fiind în 1938 în sala Ateneului Român din București.
Până în anul 1960 a participat la mai multe expoziții colective, expunând la Salonul Oficial în 1941 și 1945 (șapte expoziții personale în clădirea Ateneului Român).
Dacă medicina nu l-a solicitat prea mult, cu excepția anilor de război, ca medic evidențiat prin devotament și abnegație, biologia devine celălalt pol al existenței sale în calitate de cercetător științific la Academia Română, zilele și nopțile împărțindu-le între paletă și microscop.
S-a stins din viață la 27 iulie 1962, la București, la vârsta de 52 de ani, doborât de o boală neiertătoare.
A fost înmormântat în cimitirul mănăstirii Cernica, în cavoul familiei Galaction.
Numele lui Ion Țuculescu a izbucnit exploziv în primăvara lui 1965, odată cu neuitata lui retrospectivă postumă, ce a situat publicul pe negândite în fața unuia dintre marii pictori europeni ai epocii de după război.
În lipsa unor studii de specialitate, s-a format aprofundând tehnica unor maeștri ai picturii românești sau universale; a făcut dese călătorii de studii în Franța, Elveția, Grecia sau Italia, decisivă fiind întâlnirea cu arta lui Van Gogh, cu prilejul retrospectivei de la Paris, din 1937. Fascinat de arta arhaică autohtonă, s-a inspirat cu precădere din filonul popular românesc, pe care l-a interpretat într-o manieră proprie, cu tente expresioniste, ce l-au înscris în marele circuit universal al valorilor.
Postum, pictura lui Țuculescu provoacă o revelație uluitoare, descoperindu-se un mare artist al cărui nume, în timpul vieții, n-a depășit surâsul îngăduitor al unei admirații palide.
Tablourile lui sunt acum expuse în nenumărate expoziții organizate în țară și străinătate.
Pictura lui Țuculescu frapează prin excepționala ei forță cromatică, culorile sale obligă însă să se vorbească mai curând despre magia decât despre violența lor. Astfel încât nu este hazardat să se spună că avem de a face cu un „expresionist întârziat de extracție impresionistă”, oricât de paradoxal ar părea această afirmație.
Opera lui Țuculescu este produsul unic al unui artist original de geniu, care tocmai prin aceasta se refuză oricărei încadrări artificiale.
Dintre operele reprezentative ale creației sale amintim: ”Peisaj cu arbuști galbeni”, ”Iarna în mahala”, ”Frunze de zăpadă”, ”Dramă folclorică”, ”Noaptea salcâmilor”, ”Țărmul roșu”, ”Apus de soare”, ”Totem solar”, ”A fost odată”, ”Târgul de afară”, ”Mască africană”, ”Portretul soției”, ”Autoportret cu frunză”, ”Urme”, ”Copac în soare”, ”Baia de soare”, ”Nivele”, ”Eternitate”, ”Apocalips”, ”Clepsidra”, ”Țărm înalt”, ”Vas cu flori”, ”Kimono”, ”Peisaj fantastic”, ”Testament plastic”.
Ziua Pictorilor români în top 10
* Nicolae Grigorescu ocupa prima pozitie in top 10 pictori romani. Acesta și-a câștigat locul, deoarece este primul care sparge canoanele academice ce guvernau pictura în timpurile sale, apropiind-o de lirismul popular, făcând-o mai umană. Se inspira din viața țăranului român, fiind cunoscute tablourile sale „Car cu boi”, „Taranca voioasa” „Taran pe prispa”. Valoarea lui Grigorescu este incontestabila si datorită legăturilor stabilite cu mișcarea artistică franceză a timpului său.
* Stefan Luchian – al doilea in top 10 pictori romani. Si el ca Grigorescu participa la expoziții în Franța, păstrând astfel legătura cu schimbările ce se produceau în artă la nivel european. Rămâne în conștiința națională ca pictorul florilor, nenumarate tablouri înfățișand anemone sau crizanteme. De asemenea, pictează colțuri de natură, iar din seria de portrete este bincunoscut cel numit „Safta florareasa” si „Autoportret”.
* Ion Andreescu ocupă locul trei – cel ce era numit de contemporani primul pictor cu adevarat modern al României. Pictează de la natura statica la peisaje, creația sa degajând seriozitate și gravitate. Cele mai cunoscute picturi sunt „Padure de fagi”, „Coacazele”, „Margine de pădure”.
* Theodor Aman – cel caruia i se datoreaza multe dintre realizarii artei românești este cel care pune bazele primelor instituții de învățămant de arte frumoase. Lucrările sale au avut teme mitologice, istorice sau religioase. Iată cateva lucrari „Portretul lui Mihai Viteazul”, „Eliberarea tiganilor”.
* Theodor Pallady – cel ce reprezintă în România simbolismul. El este mai degaba influentat de rigurozitatea germana decat de lirismul francez al artei, renunțând treptat la realizarea de peisaje în favoarea naturii moarte.
* Lumea satului, scuturată de aura idilică este în centrul atentie pictorilor chiar și în anii 1930’, când Corneliu Baba își făcea apariția în artă prin creațiile sale. Influențat de Renascentism realizează printre altele, portretele unor oameni importanți precum Enescu, Arghezi sau Sadoveanu. Are puterea de a captura în operele sale drama internă a personajelor pictate. Mulți dintre cei ce au analiza creația sa au remarcat că în unele tablouri se pot regasi ecouri ale artei lui Goya.
* Printre cei care închid top 10 pictori români sunt la fel de importanți ca primii trei din top, considerați de altfel părinții acestei arte. Asadar, mai ramane de spus cateva cuvinte despre Camil Ressu, Alexandru Ciucurencu și Gheorghe Petrescu.
* Camil Ressu e cunoscut prin lucrările sale, înfățișând momente din viața țăranilor de zi cu zi. Cel mai cunoscut tablou fiind „Cosași odihnindu-se”. El joacă în epoca sa un rol important, ca și în viața socială și educațională, nu numai în cea artistică.
* Alexandru Ciucurencu este reprezentantul postimpresionismului, ajungând chiar să realizeze tablouri ce se încadrează în stilul abstract sau fovist. Lucrarile sale „Peisaj cu bucium”, „Peisaj albastru”, „Flori, pipă și pere” sunt doar câteva dintre cele în care pe plim plan se afla culoarea.
Ciucurencu este extrem de apreciat pentru forta si echilibrul cu care le folosea.
* Gheorghe Petrescu, cel care a avut onoarea de a-l cunoaște și a lucra cu Nicolae Grigorescu, este unul din pictorii care a cochetat și cu gravura, având deschise expoziții de-a lungul vieții atat la Viena, cât și la Barcelona și Paris.
Cei mai importanți dintre pictorii care au marcat evoluția picturii românești și au au menținut-o în legatură cu Europa artistică, și-au tras seva creatiei din specificul national.
La mulți ani de creativitate artistică, pictorilor români
19 Mai – Ziua Pictorilor
Maria Filipoiu / UZPR – Filiala București
Surse: Wikipedia, destepti.ro
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..