Întâiul cuvânt ţi se cuvine Ţie FEMEIE venerată,
Nălbit din fuiorul gândului, ţesut din curcubee,
Torent de mângâieri ţi-e Dorul, brodat în epopee,
Âst anotimp ţi-e conferit de Maica Preacurată,
Iubirii tale înflăcărate- dalb suspin de Dulcinee.
Miracolul e fiinţa ta sublimă, vibrând în nemurire,
Albastrul cerului de sus ţi se pogoară-n suflet,
Răsfrângeri de-mpliniri, desprinse dintre astre,
Te-a încununat soarta, Destin de neţărmurire,
Izvor cascadei limpezi ţi-e tainicul tău umblet,
Enigma ta s-aprinde nemărginirilor albastre!
Tuturor Fecioarelor, Femeilor, Mamelor cu plecăciune si bucurie,
Gheorghe Constantin Nistoroiu
by