Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » SCARA CARE COBOARĂ… ÎN CER… autor Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou

SCARA CARE COBOARĂ… ÎN CER… autor Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou

 

SCARA CARE COBOARĂ… ÎN CER…
#AnnaNoraRotaru – autor

Voi, oameni buni, de ce cu jind spre cer vă îndreptați privirea?
De ce vreți scara s-o urcați cătând izbânda, gloria și înălțarea?
În egoismul vostru, cum de cereți Domnului ajutor la cucerirea
De ranguri, agoniseli și procopseli, prinși în mreje de-Amăgirea,
Că tot vi se cuvine și, că urcând găsi-veți în gradina Lui intrarea,
Ignorând unde-i a sufletului salvarea ?

Numai eu, nebunul, am aflat că scara spre Dumnezeu coboară?
Pe trepte, nimica nu adun, pe fiecare las o „zdreanță” de pe mine…
Prima treaptă e Smerenia, că nu-mi aparține tot ce mă-nconjoară,
Nu-s centrul lumii, îmi las aroganță, egoism, greșelile de-odinioară
Și, pe-a Iertării treaptă coborând, masca las, povara urii, orice vine,
Sufletu-mi ușurat să poată să se-nchine…

Pe treapta Milosteniei cobor, pe-a Bunătății, Altruismului, a Iubirii
Cercând binele să-l fac, fără răsplăți, chiar de nimeni nu mă vede…
Mai jos sunt celelalte: a Îngăduinței, a Răbdării, Acceptării, Dăruirii,
De-ajuns fiind și un bun cuvânt, de-alin, o mână-ntinsă, a Ocrotirii,
Neașteptând mulțumiri să primesc în schimb sau-n palmă monede,
Și pe-a Credinței, aud: „pășește și te-ncrede”…

De poate mi-o fi scris, coborând s-ajung la acea din urmă treaptă,
Cu siguranță, de-abia atunci vedea-voi Ceru-adevărat și curcubeul…
Veți înțelege că eu, crezut „nebunul”, printre voi sunt mai-nțeleaptă,
Simțind cum Divina Lumină, la veșnicia vieții, dânsa mă deșteaptă,
Să țin în palmele-amândouă, al Nemuririi sufletului, câștigat trofeul,
Că-s fărâmă din Atotputernic, Dumnezeul…

La urmă, de mă-ntrebați ce-am înțeles, din cele ce viața m-a-nvățat,
E, că omul, nu doar să urce, ci să coboare mai adânc în al său sine…
Două capete are scara, nu numai acela, ce spre văzduh e de înălțat,
Are și-un alt capăt, spre-adâncul sufletului, când de zgură-i curățat
Și, cu cât mai smerit ești, cu-atât de Cer te apropii, cu zilele-i senine,
Poți fi sărac în slavă, dar mai bogat în tine…

___________________ NORA __________________
versuri din vol. 10 __ „Peregrin tăcut prin timp” __

Facebooktwitterby feather

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.