Decorul cu nori negri
ce anunţă  ploi apăsătoare
care ne binecuvântează

sărutul
eternizat de sculptorul

definit de timp

în statui de trăire,
Decorul cu blocuri cenuşii

ce ne bântuie
pe alocuri, fără locuitori,
cu vise

ce se sting-n asfinţit
și paşi ai pierzaniei

aflati în noi,

Decorul oraşului

uneori gri
ce ne ţine companie

prin toamna vieţii
ca semn al trecerii

iubirii care ne înnobilează,..

Toate sunt semne ale timpul nostru

ce conduc la împlinirea deplină.

Lacrima femeii iubite

Toamna,
sigur vei observa
emoţia care te cuprinde
atunci când
lacrima femeii iubite se naște
pe înserat
la auzul unei note muzicale
în acordul de chitară
cuprinsă
la rândul ei
de suferinţă.

Bătaia din inima frunzei

Călătorule, nu te mai grăbi
pe calea vieţii
doar urmează pasul fiinţei
care-ţi umple inima de taine.

Ascultă bătaia din inima frunzei,
învaţă sa percepi cuvinte
pe care ce nu le poţi citi
în nici o carte cu litere aurite.

Atunci când vei culege
în drumul tău
frunze lipsite de sevă
lasă în schimb
lacrima ta de recunoştinţă…

Ia aminte

Ia aminte
la cei care-ţi vorbesc
despre miracolul
trăit fără repetabilitate
al toamnei din noi !

Ia aminte
la cei care-ţi vorbesc despre gândurile lor
care nu trebuie să se piardă,
dimpotrivă
să fie ecou
orizontului autumnal ;
sfatul cel bun
să te bucure de viaţă…

Tomnatic

Vara continuã
sã ne mai bucure cu soare,
cu a ei sãrbãtoare
ce ne trezește la viaţã.

Uneori, toamna
își mai face simţitã prezenţa
atunci când vara
își pierde vigilenţa
instalându-se în viaţa noastrã
pe aripa de vânt
a iubirii mature…

Vântul tomnatic
pașii ni i-a adunat
spre a ne implini
într-un același destin
© Vasile Rușeţi