Amintirile lui George Goldhammer merită cunoscute… Acum pensionar, după ce a lucrat o viaţă întreagă ca specialist în mecanica fină, ca inventator şi artizan, se dovedeşte şi un bun povestitor. I-am fost oaspete în apartamentul său din Naharia unde, împreună cu soţia sa, Magda, găzduieşte un adevărat muzeu. Un „muzeu” cum nu mai există altul în Israel şi, probabil, nici în România. Am pus cuvântul între ghilimele pentru că nu el, ci eu, consider colecţia lui demnă de acest nume.

Domnul Goldhammer povesteşte în… răşină sintetică. El reuşeşte să încorporeze flori, insecte, obiecte diverse, în masă transparenta – într-o manieră care sugerează autenticitate şi acţiune. Lucrările sale presupun talent artistic şi răbdare de miniaturist, îndemânare de bijutier şi imaginaţie de poet. Uneori preia o temă clasică, precum celebra fabula cu „Greierele şi furnica”, sau nu mai puţin cunoscută poveste din „Bătrânul şi marea”. Şi aici intervine povestea adevărată: având nevoie de un peşte descărnat, a atârnat în pădure câţiva crapi graşi, pe ideea că furnicile sau păsările vor ciuguli totul, exceptând scheletul. Numai că revenind după o vreme în pădure, a întâlnit un silvicultor speriat, convins că pădurea e blestemată, din moment ce cresc peşti în copaci.

Interesantă este şi „Floarea lui Ceauşescu” – cadoul pregătit la cererea comitetului regional Bihor pentru marele conducător. Misiunea i-a fost încredinţată tovarăşului Gyuri cu indicaţia strictă să existe un singur exemplar. Numai că directorul întreprinderii unde lucra şi care i-a pus la dispoziţie materialele, i-a dat de înţeles că ar dori şi el o „floare”. Disciplinat, Goldhammer a făcut… trei. Exemplarul cel mai reuşit l-am văzut la Naharia. Exemplarul oficial a fost expus la Muzeul de Istorie din Bucureşti.

Alte exponate… O vrăjitoare pe mătură care se deplasează cu elice de elicopter… Un pantof care calcă florile şi un mesaj: „Stop, ocrotiţi natură!”… Lujeri de flori care trăiesc, gângănii care lucrează, păpădii care-şi risipesc puful… La una dintre expoziţiile cu public, Gyuri Goldhammer a observat un grup de tineri care reveneau aproape zilnic, de fiecare dată mai numeroşi. Îi interesa un anume exponat, consultau un album de specialitate şi urmăreau clasificări şi indexuri, dar nu ajungeau la nici un rezultat. Exponatul avea corp de libelula, cap de rădaşca, coada un fluture… Gyuri se distrase, inventase o nouă specie… I-a lămurit amabil pe… studenţii la biologie!

Mi-e greu să-l încadrez pe G.G. într-o categorie distinctă. Artist artizan, meşter priceput, inovator şi şugubăţ, povestitor şi gazdă bună… M-a asigurat că banca amintirilor sale e încă plină.

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

27 martie 2015

by

Referinţă Bibliografică

Dorel SCHOR: BANCA AMINTIRILOR A LUI GEORGE GOLDHAMMER/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 29 martie 2015