E LINIȘTE…

Adoratei mele, azi, 26 de ani de când am devenit o singură inimă

E liniște adâncă

în cer și pe pământ,

sufletul zămislește

ceea ce am mai sfânt,

e marea cea albastră

dintr-un cuminte gând,

e dorul ce nu minte

scânteia din cuvânt.

Nu este pretutindeni

o liniște aprinsă,

e doar aici, Acasă,

de suflete stă prinsă,

albul lăcaș din inima

de jar, vie, bătândă,

e dragostea curată

ce nu mai e flămândă.

În casă și-n grădină,

pași lucitori de rouă,

e viața mea cea veche

ori viața mea cea nouă,

se zbate simplu floarea

să își deschisă focul

în care cu răbdare

stă așteptând norocul.

În inimi nu-i furtună,

este doar multă pace,

de ani și ani întregi

până și timpul tace,

e o eternitate

a clipelor mărunte,

vrăji albe-n răsărituri

sunt zilele cărunte.

E frumusețe mare

în jur și în ființă,

e un mister, morgana

sau este chiar știință,

e sigur arta vieții

ce ne călăuzește

și se obligă pururi

să strige că trăiește.

Nu vreau a mai rosti

nesăbuite lucruri,

nici vieții să-i arăt

multele mele trucuri,

spun doar că pot oricând

să jur că-mi este bine,

doar dacă al MEU suflet

este mereu cu TINE!

© Gheorghe A Stroia

26 al lui Răpciune, o zi cât pentru o viață. Îți mulțumesc, Adorata mea! Mulțumim Nașilor noștri, Rodica și Ștefan, care au fost martorii jurămintelor noastre. Mulțumim părinților noștri, din Lumină, că ne-au schițat un destin.

by

Referinţă Bibliografică

Gheorghe A STROIA: E LINIȘTE…/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 26 septembrie 2024