Orb, Norocul rareori mai vine,
Pe la noi trece, dar nu se reține.
Totul e de vânzare, drumu-l scurt, banu-l nu are,
Leul la leu trage și stăpân e pe toate!
Fetele vând companie, flăcăii — simpatie,
Pe apucate, la cerere, să se mute pe Marte.

Chiar și creierul se vinde azi la universitate!
În rețea se vând rețete căutate fără încetare,
Să vină norocul cu sacul, de-a dreptul ori de.a berbeleacul,
Să păcălească și timpul, să-l încurce și pe dracul.

Alt om se împrumută la Zaraf, cu sârguință,
Să-și ia mândruță tânără, fără conștiință;
O „leoaică” ce știe, cu o singură ghiară,
Să scoată din pungă mulți lei pe afară.
Ca într-un joc cu păpălude, zălude și paparude,
Viclene sucitoare de minți, la băieții cuminți…

Altul plânge și suspină după una arvunită,
Care, chiar și când e de gală gătită,
E goală ca țărușul, dar știe cum se înșală,
Jucând pe degete soarta, cu multă spoială.

Pe el îl doare soarta altuia și vede,
Păiușul din ochiul oricui, dar în ea crede!
Vede stâlpii drept marafeturi sau nimicuri,
Căci, vorba ceea: om mare, dar cu mintea-n colţuri.
Aici totul e mai lesne, pesemne?
Dar mai bine nu râde de nimeni, cumva,
Că s-ar putea să-i ceri ajutorul cândva.
Nu-i om, fluture sau răsură,
Să n-aibă un cusur sub a sa armătură.

Fiindcă și acțiunile lor, vorba unui vrăjitor,
Își au rostul lor: să-i vindece pe toți de dor.
Mă tem însă că nu va fi deloc ușor…
Cum spuneam la început, cu vorbe îmbolditoare:
Azi e totul de vânzare! Drum închis banul nu are.

Aș putea continua la infinit, dar mă grăbesc,
Să pun acestui târg un „Sfârșit!” omenesc.
Căci vedeți și dumneavoastră, în a noastră țară,
Nu mai râde nimeni, nicio primăvară;
Toți umblă cu capul în jos, cu privirea pierdută,
Căutând moneda de aur în țărâna tăcută

Camelia Oprița, Roma (volumul insomniei în alb și negru),

by

Referinţă Bibliografică

Camelia Opriţa: Totul e de Vânzare/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 29 septembrie 2024