Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » Nume anume, curgător ca un vis

Nume anume, curgător ca un vis

Arta de a iubi (Ovidiu este vinovat de așa soare de tablou literar) e un al treilea ochi al omului frumos, apt să transfigureze varietatea emoțiilor în miracole de vise cât stelele de multe, dar fiecare unic.

Doar privirea frumoasă zărește frumosul, doar spiritul frumos renaște frumosul, doar gândul frumos caută frumosul, doar pasiunile frumoase făuresc frumosul, doar inima frumoasă agonisește frumosul…! Acestea-s racordurile om frumos de bun – om bun de frumos…!

Viața însăși se organizează pe ea…, ea divide infinitul și eternitatea în crepuscule, cristale și clipe, doar că ochii cui selecționează pentru a le renaște în emoții trebuie să o facă de parcă ar fura flori, de parcă ar culege stele, de parcă ar opri timpul, de parcă ar săruta îngeri, de parcă ar strânge copii în brațe, de parcă ar plânge și râde într-o singură emoție, de parcă ar sta de vorbă și ar tăcea în aceeași voce, de parcă ar iubi topindu-se, de parcă n-ar mai fi nimic între sine și infinit decât fărâma de clipă, de parcă între sine și eternitate n-ar fi decât clipa în care a tresărit, de parcă ar îngheța ca să revină peste o mie de ani în viață și lume, iar fișa lui de identitate îi va spune atunci cine este și de unde vine…!

De aceea există idealuri. Ivirea la soare a lor – la soarele din inima timpului curgător ca un vis – preface penumbrele uitării de sine într-o lumină a veseliei, melancoliei și grației catifelate de iubirea de a trăi, de iubirea de a iubi și de iubirea de a fi iubit…!

Pentru mine, din adâncimea timpului un nume anume este cel mai frumos, unul ce-nchide în simpla-i alcătuire literală și-n fireasca-i rostire vocală, dar într-un grai de taină al meu, emoții cărora el le conferă un omonim: iubire…! Și, iată, când începea să-mi apară ca răsărind din orizonturile misterelor sublime feeria toamnei ce m-așteaptă ca pe o pradă, numele acesta anume revine în viața mea, sfărâmă și pulverizează colorismul amurgului și-mpăturește în locu-i o simfonie de culori luminoase. Aș putea crede și aș vrea să cred că numele anume a fost întotdeauna să însemne pentru mine o coordonată de destin…!

Numele anume reprezintă pe o persoană cu ochi fermecați de frumusețe și suflet plin de iubire ce poate măiestri în cuvânt ca pe o pânză un tablou de cuvinte din cuvinte, o persoană ce inspiră povestei unei vieți armonia unei simfonii și profunzimea unui poem…!

Numele acesta poate reprezenta pe fiecare dintre dragele mele de mai demult, de mai de curând ori poate chiar de foarte curând. N-am să vă spun, pentru mine numele acesta anume are în el raze de soare pe care numai o inimă fermecată le zărește, iar inima aceasta e a mea.

N-am să dezvălui numele anume. Păi, unde ar mai fi incitarea voastră, doamnelor, la a perfora cu mintea și inima calea misterului, căci, doamnă căreia-i dedic ispitele cuvintelor acestora, agreezi misterul, nu-i așa?!

E atât soare în sufletul căruia-și încălzește inima în palma propriilor idealuri. El culege florile cerului și stelele pământului, apoi le seamănă unde ochiul ne-nviorat de miracole nu vede, nici inima necontopită într-o iubire sălbatic de pură și sufletul gol nu pătrund.

Gata…! Ia spuneți-mi, doamnelor care-i numele acesta anume, că mâine vreau să fugim…, eu și tu sau tu sau tu, una dintre voi cu numele anume, căreia-i spun astfel: hai să naufragiem pe o insulă sălbatică, numai noi, într-un pustiu ermetic…, nu tu carte, nu tu ziar, nu tu televizor, nu tu Internet, nu tu telefon, nu țipenie de om…, nimic, nimic…! Dacă vine cineva să ne salveze lupt, mă apăr ca de cotropitori…!

(Aurel V. Zgheran)

 

Facebooktwitterby feather