Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Cristian Petru Bălan: STRUNE DE LUMINĂ (soției poetului) 

Cristian Petru Bălan: STRUNE DE LUMINĂ (soției poetului) 

Cristian Petru Bălan

 

STRUNE DE LUMINĂ

(soției poetului)

 

Nu-mi pot opri tot sufletul sfios

Să nu-ți cuprindă trupul luminos,

Când tremuri ca un vers încă nescris

Prin sângele gândirii dintr-un vis.

 

Cum să-l extrag din carnea ta fierbinte

Spre lumi ce nu cunosc cerești cuvinte,

Când gândul meu te-nvăluie-n parfum,

Din sideralul, invizibil fum?

 

Aș vrea să-l strâng în curse de tăcere,

În grote unde dorul nu mai piere,

Dar tu ca iedera te-ntinzi în mine

Precum zefirii cu-adieri caline.

 

Ce strună suntem, tu și eu – de care? –

Căci un arcuș ne-adună-ntr-o cântare.

Ce zeu ne ține-n palma-i de topaze

Căci ne transformă-armonic în extaze?

 

Ce mâini ne poartă-n taina lor divină

Făcând din doi o strună de lumină

Cu vieți  – ceremonie de iubire,

Bogate-n armonii cu viscolire?

 

Ne-nvârte-n cercuri largi o forță vie,

Ca întru-n dans de stele-n Galaxie;

Și-n trupul tău, iubito, simt să crească

O lume nouă – pronie cerească !

 

Când ochii-n lacrimi au simțiri reale

Ca roua peste crinii albi din vale,

Se-oprește timpu-n noi cu stări sfințite,

Și ne-nălțăm în spații nesfârșite…

 

Atunci devii vioara mea vrăjită

Care vibrezi  sub triluri de ispită

Și-n freamăt de-armonii care-o frământă

Se nasc minuni mărețe ce ne-ncântă.

 

Oare ce forță vine-n noi deplină,

De-ajungem jar ce nu se mai termină?

Ce duh ne-a contopit într-o făclie,

De dăruim în jur lumină vie ?

 

Razele ei le voi schimba în coruri

Ce-aprind în inimi reciproce doruri

Cu-acord pe două strune-n îmbiere,

Arzând molcum, prin dulcea-ți mângâiere.

 

16 decembrie 2025

 

Facebooktwitterby feather