Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » SINGURĂTATE… autor Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou

SINGURĂTATE… autor Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou

 

 

SINGURĂTATE…
#AnnaNoraRotaru – autor
Grea îmi ești Singurătate, din dulap haină de doliu,
Cu miros de naftalină, dar și găuri de la molii…
Te mai port încă pe umeri, îmi atârni ca un lințoliu,
N-am putere să te-azvârl, n-a rămas dram de orgoliu,
Să te-arunc în foc de Iad, să te-ascund precum sobolii,
Ca să scap de vraja bolii…
E așa de trist în juru-mi, zbiară liniștea-n odaie…
Hărmălaie e pe-afară, dar în mine-i doar tăcere…
Mă apasă tot mai mult și simt trupul cum se-ndoaie,
Șobolanii-mi rod din suflet și din vise-mi las gunoaie,
N-am pe nimeni lângă mine, ajutor să pot a cere,
Să mai pot simți plăcere…
A trecut atâta vreme să-mi mai vină câte-o veste,
Să-nțeleg că cineva, poate-i pasă, se gândește…
Dar oricât m-aș ruga parcă, la puterile celeste,
Să-mi aducă doru-n prag, să scriu filă de poveste,
Tot mai mult Singurătatea stă la colț și mă pândește,
Și cu-amaru-i mă hrănește…
Nu știu cât timp o să am, cât a mai rămas în stamnă,
Dar din neguri vreau să văd, cum speranța înverzește,
Ca în lutul meu uscat, pân-acum, ce mă condamnă,
La tăcere și uitare și la toamne tot mă-ndeamnă,
Primăvară să simt azi, flori de mai cum îmi sădește,
Și cum trupul meu rodește…
_______________ NORA _____________
versuri din vol. __ „Pe tărâmuri neumblate „__
Facebooktwitterby feather