Se vorbește prea mult despre unele păcate pe care știm că nu le putem evita, orice-ar fi. Și atunci, nu-i așa că ele nu sunt ale individului, ci ale naturii umane? De ce să punem preț exagerat pe ceea ce e zidit în noi, în arhitectura noastră și-n spiritul nostru?! De ce să alegem pentru renunțare dintre două păcate unul, iar în raport cu celălalt să manifestăm indulgență?
Eu, spre exemplu, îmi pierd inocența doar gândindu-mă la tinerețea primăverii timpurii, căci cea de toamnă timpurie se consumă acum. Da, cel puțin în ce mă privește, candoarea torentului de nevinovății al tinereții fără greutatea păcatului s-a contopit în odiseea plină de sminteli și gustul narcotic de nucă verde, de ce să mă ascund?! Iată, de aceea îi spun oricum tinereții mele celei timpurii, dar numai inocentă nu!
N-aș putea găsi altă oglindire mai reprezentativă într-o poveste cu acuratețe despre anii tinereții mele trecute așa de repede de parcă nici nu am avut-o, decât cea de mai jos, desprinsă dintr-un cântec uimitor de vibrant (parțial), ce înrâurește și azi bătăile inimii mele concordante cu tobele lui Țăndărică (muzică și versuri emoționante: Constantin Drăghici; interpretare magnifică: autorul și Sergiu Cioiu):
De nebun ce eram,
Munţi şi brazi la un loc
Îi prindeam de mijloc
Şi-mpreună dansam,
De nebun ce eram…
De nebun ce eram,
Făceam corzi de ghitară
Din priviri de fecioară,
Şi pe ele cântam,
De nebun ce eram…
De nebun ce eram,
Schimbam bezna-n lumină,
Noaptea în zi senină
Și spre soare zburam,
De nebun ce eram…
De nebun ce eram
Goneam norii-ntr-o clipă
Ceru-l luam de-o aripă
Şi cu el mă luptam,
De nebun ce eram,
De nebun ce eram!
De nebun ce eram
Schimbam ura-n iubire,
Patima-n fericire,
Şi cântam şi râdeam,
De nebun ce eram…
Aceasta-i povestea tinereții mele, a tale și-a multor „nebuni frumoşi”, cum ar spune Fănuș Neagu…! O alta mai frumoasă și adevarată n-aș ști să scriu. Doar să dau acum un nume, deoarece cui îl poartă îi este dedicat eseul prezent nu doar pentru că ne cunoaştem din copilărie, când versurile de mai sus își dobândesc un contur în relief la preambulul biografiei mele nescrise, ci pentru că întotdeauna mi-a fost aproape și prietenă de suflet la bine și la rău. Cu atât mai mult atunci când viața mi-a fost devastată cumplit de pe urma unei trauma neurologice, iar ea mi-a sărit în ajutor – această carte este dedicată oamenilor pentru oameni care m-au salvat și ajutat ulterior ridicând înapoi cortina ce urma să cadă iremediabil, ca între două lumi, ca între zi și noapte, în ce mă priveşte. Numele acesta este Eugenia; numele inimii și faptelor sale este cel spus mai sus: om pentru oameni!
Ne-am reîntâlnit după patruzeci de ani, rămăsese aceeași, cu inimă frumoasă și credincioasă prieteniei ce ne lega din copilărie. Mulțumesc, Eugenia…! Iată-mă, sunt aici…, nu m-ați lăsat să plec…, mai rămân, mai am un rest de tinerețe, nu am trăit-o încă pe toată…!
Nu mai puțin recunoscător îi sunt și fiului Eugeniei, Florin, care atunci când mergeam târând picioarele după mine cu scrâșnituri din dinți în lungul camerei mele de bloc, pe care o credeam ultimul bulevard din viața mea de străbătut în sus și în jos, a venit la mine și mi-a făcut o instalație adecvată întrajutorării necesare unui bolnav greu deplasabil și cu viața agățată de un pai de speranță. Mulțumesc și ție, Florin…! Mulțumesc Eugenia…! A fost să trecem prin momente în care, când ai venit la mine la spital te-am zărit ca de dincolo de un geam pe care ceața agoniei îl uda cu lacrimile durerii, condensate-n ochii mei.
(foto: pinterest.com)
(Aurel V. Zgheran)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..