PĂSTREZ ÎN MINE…
#AnnaNoraRotaru – autor
Mi s-au cernut amintirile pe tâmplele-mi cărunte
Și visele tinereții, ce-odată plutiră, vrăbii spre cer…
Cărări, cărări, azi s-au săpat pe-obraz, pe frunte,
De lacrimile scurse, ca ape, de pe vârf de munte,
Lăsându-mă pustie, cu sloi inima-mi de-aprig ger,
Cu sufletul prins cu-arcanul, de al sorții temnicer…
Din toate, ceva păstrez în buzunarul de la piept,
De nu pot merge-nainte, să mă-ntorc iar înapoi…
Acolo-s visurile mele, trăirile iară să le redeșept
Că, ce mai pot spera, ce viitor mai am s-aștept?
Acolo, în călimara sufletului meu, penița să înmoi,
Cuvinte să transcriu și-ascunse șoapte printre foi…
Păstrez în mine dulci-amintiri din frageda copilărie,
Din anii fermecători, ascunși prea repede-n trecut…
Simt încă-n nări al vaniliei miros, văd prima jucărie,
Dusă la piept cu tremurânde mânuțele de bucurie,
Ce-o păstrez azi, să mă mai joc, deși-am crescut,
Să simt că nu merg spre-un sfârșit, ci spre-nceput…
Păstrez în mine prima iubire, prim sărut și prim fior,
Ca flăcăruie, ce-n liniștea nopții-mi mai pâlpâie încă…
Îmi retrăiesc iar clipele d-emoții, de-agonie și de dor,
Când lumea îmi părea senină, c-azur cerul fără nor,
Și gândurile păstrez și visele, ca sculptate-n stâncă,
Chiar de fost-au uneori, dureri, amăgiri, ran-adâncă…
Păstrez și vocea ta, râsul, cuvintele spuse-n șoapte,
Când la ureche-mi depănai, mituri de iubire, basme…
Dar țâșnește și-amarul despărțirii din adânca noapte,
Când disperări m-au-ncolăcit, flămânde și răscoapte,
Trezindu-mă din visuri, cu sufocantă agonie, spasme,
Ale trecutului, bântuit uneori de tăceri și de fantasme…
Așadar, o viață plină port în mine, cu nectar și otravă,
Cu haz, cu bucurii, singurătăți, dureri, cu suspin și jale…
Cărai crucea, pe frunte și cu spini și flori din dumbravă,
Tăind căi, zvârlind bolovanii de pe spinarea mea firavă,
Dar, oricum să fi fost, mai vreau să fug, să merg agale,
Sau spre creste de urca-voi sau coborât mi-o fi la vale,
Că, dulce-i viața, chiar presărată de n-o fi cu roz petale…
_____________ NORA ________________
versuri din vol 10 __ „ Peregrin tăcut prin timp” __
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..