
ultima tăcere
nimic Doamne…, chiar toate s-au spus și toate s-au scris
mă uit atent, de sus și de jos, nimic nu-i de zis…
azi, răstignit pe cuvinte în cerul lor eu mă mut,
e târziu…, și doar o tăcere mi-a rămas de tăcut.
iubită așteaptă să fie femeia, ispită
ca poezia aceasta, vrea să fie citită
și-un nou Adam eu aș fi făcut din altfel de lut,
dar o ultimă tăcere mi-a rămas de tăcut.
cui o să-i pese la vămi cu ce-am rămas eu dator
la ce ureche să șoptesc: mai am încă un dor!
prea multe au mai rămas pentru un nou început
și-atât, doar o tăcere mi-a mai rămas de tăcut.
mai întoarce, Tu, Doamne clepsidra, fă-mi un cadou!
„nu ai nevoie de ea într-un cer și pământ nou,
rezolvă-ți acum tot, n-am cuvinte să-ți împrumut,
Eu îți ascult…, tăcerea, ce ți-a rămas de tăcut.”
lockdown
Adio party, terasă și tu ceai dansant
Am penitență să mă uit mai des la cer și sper
Că-n perimetrul tău de plâns voi fi mereu desant
Iar lacrimile ți le fur să le usuc în cer.
Adio centru vechi și mall și cafenele
Eu stau în dormitor închis ca-ntr-o chilie,
De ale mele tălpi au dor niște pavele
Ca un sărut ce-a evadat din pandemie.
Adio, tu, normalitate, și tu, cotidian
Iubito, te frecventez online ca un școlar,
Făcând obositor naveta între sacru și profan
Și încarnat în biți, pe monitor îți vin în dar.
E plină lumea la refuz de conspirații și cabale
De dumnezei târzii ce-nchiriază spațiu prin icoane,
Iar eu am devenit mulțime prin teorii globale
Când rațiunea-și doarme somnul numai prin flacoane.
Cu-o mască, azi, toți suntem datori vânduți pe-ntreaga viață
Copiii noștri, mâine, se nasc deja cu ea pe față
La liberul arbitru, până și-n cer v-ați pus butoane
Și-n vinerea mare într-o cruce voi tot bateți piroane.
Aveți soluții elaborate la fără de probleme
Pe Dumnezeu îl fugăriți și-l arestați prin teoreme
Și-n pomul vieții voi vreți acum să vă urcați ca-ntr-un cireș?,
Dar eu, o rimă…, la dictarea voastră, nu-mi fac cuvântul preș.

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..