Proba adevărului pentru noi, în această sâmbătă de primăvară, este capacitatea de a ne privi viața ca pe un proiect deschis. Suntem gata să sacrificăm confortul vechilor tristeți pentru incertitudinea unei noi speranțe? Îndrăgostirea de viață urmează același mecanism ca și iubirea: o ruptură de trecut, o alegere radicală și curajul de a spune „da” luminii care abia mijeste.
Să lăsăm această sâmbătă să fie „momentul zero”. Să nu mai fim spectatori ai propriei existențe, ci arhitecți ai acestui „noi” care se naște sub soarele palid, dar neînfricat, al lunii aprilie.
Nu în focul inițial se măsoară destinul,
ci în frigul ce urmează, când lumea își cere spațiul înapoi.
Proba adevărului nu solicită jurăminte,
ci cere ca „eul” tău să se recunoască, în fiecare zi,
în oglinda fragilă și puternică a unui „noi”.
Este momentul desprinderii de umbrele trecutului,
când sacrificiul nu mai este o povară, ci un dar radical.
A alege pe Celălalt înseamnă a muri pentru o mie de alte vieți
pentru a o locui pe singura care a știut să-ți dea un nume nou,
transformând revoluția într-o patrie împărtășită.
Doar cel ce acceptă să piardă totul pentru esențial
descoperă că adevărul nu este un țărm, ci un drum:
să arzi tot ce e de prisos pentru a lăsa intactă nestemata,
și să înțelegi că iubirea nu e doar un eveniment al inimii,
ci voința eroică de a rămâne, împreună, în timp.
by
Despre OPRITA Camelia
Portret de Autor: Camelia Oprița
Cuvântul care hrănește:
„Îl privesc pe Ion Creangă ca pe un basm românesc în care copilăria refuză să se termine. Adesea sunt întrebată: de ce scriu literatură pentru copii? Răspunsul e simplu și, totodată, dureros: priviți în jur. Astăzi, bucuria pare să fi devenit o raritate. Oamenii umblă cu frunțile întunecate de griji, cu capul plecat, de parcă ar fi pierdut o monedă de aur și o caută cu disperare în țărână, uitând să mai privească cerul.
Destinul meu s-a împletit, încă de mică, cu rafturile bibliotecii din casa părintească. Acolo am învățat că o casă fără cărți este o casă fără ferestre. Chiar și acum, ori de câte ori trec pragul cuiva, ochii mei caută instinctiv biblioteci, etajere sau măcar acele măsuțe de cafea unde volumele stau așezate în tihnă, parcă așteptându-mă să le deschid taina.
Trăim într-o epocă în care mulți copii sunt învățați să creadă că povestea este o „minciună gogonată”, o iluzie fără folos. Eu cred contrariul. În viziunea mea, literatura nu este o evadare, ci o hrană esențială: dacă ți-e foame de sens, o carte te hrănește; dacă ți-e sete de frumos, ea te adapă. Scriu pentru a le reda copiilor — și oamenilor mari care au uitat să fie copii — dreptul de a găsi moneda de aur nu în țărână, ci între paginile care ne învață să mergem drept.”
Camelia Oprita - scriitoare, autoare română de limbă română și italiană.
Colaborează cu majoritatea revistelor literare din țară și străinătate,
semnând și antologii literare pentru copii.
-Flacăra lui Adrian Păunescu, Acolada, Alternanțe, Boema ( lumea copiilor)
Constelaţii Diamantine, Spații Culturale, Litera Nordului, Neuma, Romania
literara, Revista de Cultură și Atitudine Plumb (USR Bacău) Revista „Viața
noastră” Bârlad, Revista Țara de Sus ș.a.m.d.
Cărți publicate: Cuvântul deschide gândul omului,
Bună dimineața, Camelia,
Povestea stelelor
Vezi toate articolele scrise de OPRITA Camelia →