Conacul Otetelișanu se află în Benești, Vâlcea, și aparține de orașul Bălcești.

Pe 10 mai 2026 am avut onoarea să particip la Festivalul „Ziua Porților Deschise la Domeniul Otetelișanu”.

Evenimentul de anul acesta, 2026, organizat de Historia Renascita împreună cu Fundația Domeniul Otetelișanu, gazda evenimentului, se află la a III-a ediție.

Deschiderea a fost făcută de domnul primar Constantin Aleca al Orașului Bălcești și proprietarul imobilului, domnul Valentin Ionescu.

În curtea conacului a fost instalat un cort și tarabe-expoziție cu arme ale epocii fanariote  și chiar un loc unde se prepara cafea tradițională turcească, pe nisip.

Vizitatori din zonă, dar și din alte părți, după trecerea în revistă a curții conacului, au urcat scara exterioară și au vizitat încăperile acestuia. Într-una din camere aflând-se o familie de boieri. Apoi, la subsol, a fost vizitată crama!

A urmat un program artistic, cu cântece și dansuri folclorice oltenești, susținut de elevii de la școlile din zonă.

Între timp am stat de vorbă cu proprietarul, domnul Valentin Ionescu, care ne-a prezentat pe scurt istoria acestui conac:

            Conacul Otetelișanu este construit în 1698, încă mai trăia Constantin Brâncoveanu, de aceea se și observă stilul brâncovenesc în arhitectura construcției.

            Conacul a aparținut familiei Otetelișenilor, familie cunoscută mai ales în Oltenia, boieri luminați, cărturari ai vremii respective, cu multe ramuri  în București  și cam în toată Țara Românească.

            Personajul marcant al locului este Petrache Poenaru care s-a născut (1799) și copilărit aici. De ce s-a născut aici? Pentru că mama lui era Smaranda Otetelișanu, sora lui Iordache și Grigore Otetelișanu care erau stăpânii conacului și al moșiei de jur împrejur. Smaranda era căsătorită cu Constantin Poenaru, un boier de rang trei,  și ea a preferat să vină și să-l nască pe Petrache aici la conacul fraților ei, unde avea condiții mai bune la vremea respectivă. După cum se știe, Petrache Poenaru a fost inventatorul stiloului și secretarul lui Tudor Vladimirescu, dar și  pedagog, inventator, inginer și matematician.

Conacul a trecut de-a lungul anilor prin mai multe  etape, transformări, în funcție cât de mare era familia boierului.

            În 1965, după ce a trecut prin faza de naționalizare, a fost restaurat  și trecut pe lista de monumente istorice.

            După anul 1990 au început procedurile de retrocedare și după multe procese, în 2000, a ajuns în proprietatea mea, eu fiind, din partea mamei, rudă cu Otetelișenii.

            După 1990 în timpul proceselor de retrocedare conacul s-a degradat foarte mult iar din 2000 când l-am preluat am început partea de restaurare și l-am adus la forma actuală.

El este administrat de Fundația Domeniul Otetelișanu, pentru că nu puteam să-l administrez de unul singur,  și am considerat că un astfel de monument  nu trebuie păstrat egoist,  cu porțile închise, ci  trebuie deschis și redat oarecum comunității, ceea ce se întâmplă acum.

             De fapt bătălia de la Benești a avut loc  pe 2 martie 1821, dar fiind prea frig să organizăm acest eveniment, l-am decalat în prima jumătate a lunii mai, anul acesta fiind pe 10 mai. Deci anul acesta este ediția a III-a a festivalului „Cu porțile deschise.”

            Organizarea în mare parte se datorează celor de la Historia Renascita, o asociație de la Pitești, din județul Argeș. Președintele asociației, domnul Cătălin Drăghici, profesor de istorie, adună oameni  pe bază de voluntariat, ei nu sunt actori, dar se implică și se transformă uimitor în rolul boierului, al arnăuților, pandurilor, jupâneselor, slujnicelor. În realitate au alte profesii, deci nu sunt actori.

Apoi a început evenimentul în sine care a fost organizat de Asociația Historia Renascita din Pitești.

Domnul  Cătălin Drăghici, profesor de istorie și Președintele asociației Historia Renascita, ne spune că au sosit la acest conac cu un proiect de reconstituire a unor elemente de viață civilă și militară din epoca fanariotă, a unui episod petrecut la Conacul Otetelișenilor.

Înainte de a face o prezentare a epocii și a tipologiilor civile și militare, spectacolul începe cu un dans militar, de epocă, care a traversat Balcanii și a ajuns în Țara Românească.

A urmat prezentarea „militarilor”: arnăuți, haiduci, panduri și armele de epocă: pistoale de diferite feluri, iatagane de diferite mărimi, pumnale etc.

Episodul cu bătălia de la Benești este inspirat din mărturiile boierului Iordache Otetelișanu.

Președintele asociației Historia Renascita oferă detalii celor prezenți despre adevărata istorie a evenimentelor care s-au succedat pe aceste locuri:

La începutul lui martie 1821, mai multe familii boierești, printre care cele ale fraților Otetelișanu și a lui Petrache Poenaru se retrăseseră la moșia de la Benești, unde fortificațiile și proviziile le-ar fi permis să reziste pe o perioadă de timp. Revolta era deja declanșată în acel moment și panica se instaurase în toată Țara Românească. Tocmai de aceea, toți cei aflați la Benești aveau averile strânse în care și trăsuri, fiind pregătiți a lua drumul Sibiului pentru a scăpa de tăvălugul revoltelor. Nu au mai apucat să o facă, pentru că în 1 și 2 martie vor fi atacați și asediați de grupuri răzlețite din avangarda oștirii lui Tudor aflată în deplasare spre București, grupuri de ,,rebeliști”, o amestecătură de arnăuți și panduri ce au picat asupra conacului în trei valuri succesive, sosite separat și fără cunoștință între ele. Sunt aduși în scenă și țărani nervoși, înarmați cu securi pentru spargerea porților. Se lasă cu schimb de focuri, cu morți, cu incendieri, cu beții în urma descoperirii buților cu spirt și vin dosite în pivnițe, cu negocieri eșuate și groaznică jefuire până la pânza saltelelor, a celor baricadați inițial înăuntru. Puțin lipsește ca grupurile celor ce au atacat conacul să se încaiere între ele, chit că în fruntea unuia era chiar unul dintre căpitanii principali ai lui Tudor, Hagi Prodan. Doar sosirea slugerului Tudor salvează viețile celor deja jefuiți și aflați la un pas de a intra sub iataganele agresorilor.

            Tudor e ferm, le oferă protecție și pază până la mânăstirea Horezu, acolo unde slugerul i-a îndemnat să caute adăpost.

            Tudor nu întârzie să ia măsuri drastice pentru pedepsirea atacului asupra conacului, executând pe loc pe doi dintre capii răutăților și care înfăptuiseră cele mai multe rele și punându-i pe restul să jure că vor înceta a mai face acte tâlhărești.

Apoi, trupa de la Historia Renascita prezintă episodul cu ultimul atac asupra conacului și predarea boierilor. Au fost scene ca la realizarea unui film, cu împușcături de ambele părți, focuri de tun, ambuscade între „rebeliști” și argații boierului etc. Aveai senzația că chiar este o luptă reală! Și când te gândești că acest episod a fost reconstituit nu de actori adevărați, ci de oameni de diferite profesii, dar care iubesc istoria!

Protagoniștii acestui eveniment din cadrul asociației Historia Renascita sunt:

Cătălin Drăghici – președinte al asociației și narator al momentului

Alexandru Ionașcu – boier

Garda de arnăuți și argați ai boierului: Andrei Ionescu, Ovidiu Udrescu, Michael Cojocaru, Constantin Vlăsceanu

Preot: Gabriel Demeter

Adrian Lixandru – căpetenia zavergiilor

Ceata zavergiilor: Ghena Luca, Gheorghe Prună, Ștefan Grigore, Marius Horjescu, Tudor Drăghici, Pia Iulian, Andrei Udrescu, David Ionașcu

Boieroaice, jupânese, slujnice: Raluca Drăghici, Ada Ionașcu, Ana Udrescu, Diana Cristea, Mihaela Olteanu, Iuliana Kmel, Mara Horjescu, Sofia Udrescu, Ania Drăghici.

Să sperăm că în anii următori curtea conacului Otetelișanu va fi plină de „spectatori”, dar și de oficialități și oameni de cultură din județul Vâlcea, din întreaga Oltenie și, de ce nu, din toate colțurile țării!

Cinste celor care rescriu adevărata istorie!

ION NĂLBITORU

by

Referinţă Bibliografică

ION NĂLBITORU: Festivalul „Ziua Porților Deschise la Domeniul Otetelișanu”, conacul unde s-a născut Petrache Poenaru/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 18 mai 2026