Plouă…a toamnă. Nici măcar nu simți că-i trecut de mijlocul primăverii. Sub umbrelă, îmi port pașii pe strada Buna Vestire și-mi aduc aminte de filmul „Cântând în ploaie”, cu Gene Kelly. Eu nu cânt. Privesc doar coroana pomilor să descopăr păsărele care cântă. Cântă a bucurie, că ploaia aduce belșug. Când norii s-or rarefia, lăsând ferestre ca razele soarelui să îmbrățișeze în căldura lor pământul, sămânța încolțită se va transforma în covor verde de mlădițe purtătoare de materie primă pentru hrana omului și a animalelor.
În lumina becurilor aprinse pe stâlpii ce străjuiesc aleea Cimitirului nou, văd picăturile ploii cum spală crucile ce stau de veghe la căpătâiul celor adormiți. Spun în gând o rugăciune și merg mai departe. Strada Buna Vestire are forma unui arc cu capetele în drumul județean 100H, Buzău-Valea Caprei, care trece prin poarta casei mele. Și păsărele tot ciripesc…Sigur au cuiburi pe la streșinile caselor. Drăguțele de ele, chiar se bucură…în curând se va lăsa întunericul și se vor trage la somn. Numai pe om nu-l apucă prea curând somnul. Are prea multe ispite: televizor cu zeci de canale, telefon cu o sumedenie de aplicații. Îți trebuie mare voință să ignori telecomanda sau să nu deschizi telefonul după o anumită oră din noapte.
Trec pe lângă bălțile formate prin denivelările asfaltului și gândul îmi zboară la copilărie când intenționat călcam în baltă. Mi se umpleau încălțările cu apă, dar eram fericită. Nu pot să spun acum că am aceleași trăiri ca în urmă cu șase decenii, cu adidașii din pânză îmbibați cu apă. Mă gândesc că-i pun la uscat. Foc în casă nu mai fac, chiar dacă sunt doar 16 grade. Mă călesc. Omul trebuie să se pregătească și pentru vremuri vitrege. Și-apoi, am observat că mă simt mai bine, în ce privește respirația, la temperaturi sub 20, chiar 18 grade. Sub 16, e chestie de voință.
Prin fereastra întredeschisă, în noaptea de smoală, se-aude ploaia. E hotărâtă să spele bine acoperișurile caselor și să înmoaie mai adânc pământul. Poate așa mai ajunge ceva și-n pânza freatică. Multe din fântânile care mai există ar putea să rămână fără apă dacă s-ar instala seceta și-n vara asta.
Filosofia existenței mele obscure mă gândesc s-o închei aici, într-un prim episod, cu voită pană de rimă. E mult mai ușor să-ți exprimi trăirile într-o proză scurtă decât într-un poem cu rimă, cum bine zice o bună prietenă în ale scrisului. Oricum, am depășit ora din noapte de la care intervalul este cel mai potrivit pentru un somn odihnitor. Noapte bună, prieteni!
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..