Luna mai, la sfârșit…, a treizeci și una ei zi coborând dintr-o ultimă foaie de calendar într-un prezent fără timp…, zi mirabil consacrată unei celebrări sublime: Gala Nadia Comăneci…!

Luna mai, la apus…! Ce frumoase zile cu cercei purpurii de brebenei la ieșirea lor din timp, ce splendoare de zile urcate la pandantivii cerului cu florile lui ce luminează dintr-un crug aprins la lăsarea serii orașul Onești…! Ce magic oraș moldovean bacăuan, frumos ca cerul, așa de frumos că și el parcă e un cer…! Ce chipeș oraș nou cu stelele și florile lui ce-nveșnicesc la malurile Trotușului două istorii ca două oglinzi înrămate de cântec și de sport, precum le-ar cuprinde cu brațele lor două patroane spirituale: vocea muzicii ușoare, cu înger în ea și grandoarea gimnasticii sportive, cu grație în ea…! Ce stele, ce flori luminează și-nfloresc la malul Trotușului orașul unei zeițe a gimnasticii sportive și-al unei principese a muzicii ușoare: Nadia Comăneci și Loredana Groza – numele lor se așază într-un registru alfabetic pentru că stelele florile și minunile nu se înseriază pe criterii de primordialitate, ci sunt alături fără ordine de loc…!

A fost la Onești Gala Nadia – poate că zilele Nadia sunt pline de expresie însele, fără precizarea evenimențială. Dacă este vorba despre Nadia, dacă este vorba despre Loredana, genericul Zilele Nadia, ca și genericul Zilele Loredana ar fi suficient de ogliditoare a ceea ce reprezintă aceste sublime protagoniste pentru viața sufletească a unui oraș ce le iubește om cu om, din toată ființa lor, căci sunt două flori stele și două stele flori pe care oneștenii, țara și lumea internațională le revendică în iubire.

Frumoasă zi…, o capodoperă de zi împăturită-n cronicile de azi pentru patrimoniul de mâine, o zi ca o sărbătoare a vieții cu efigia iubirii nesfârșite…, o zi frumoasă de parcă într-o seară oneșteană stelele de jos și florile de sus au prelungit sărbătoarea în zidire de amintiri neclintite, de-nfrumusețat și estetizat viața.

Sărbătorile grandioase au felul lor de a fi: ele resping ficțiunea că timpul este trup al veșniciei și infinitului. Nu…! Gala Nadia a relevat contrariul prin versiunea nefilozofică a constatării că și timpul are momentele lui temporale – acestea-s zilele alese ale extazelor unei sărbători –, iar infinitul are și el făgașuri – acestea-s locurile anume în care sărbătoarea este atât de grandioasă, vibrantă, plină de farmec încât aparține de fericire. Contemplăm în acest adevăr de datare și localizare o restituire spirituală rară pe cât de rar este filonul de aur într-un zăcământ masiv de steril: Gala Nadia și orașul ce-a însuflețit-o, Onești.

Ziua de sărbătoare oneșteană a fost mare, timpul a stat în loc, iar locul a fost nemărginit de nimic între cer și pământ. A fost unul dintre cele mai frumoase dintre momentele unei vieți de om, ale unui torențial fior, ale unei explozive bucurii, ale unei insecabile fericiri, ale unei incandescente iubiri, ale unui efervescent val de comuniune interumană, de afinități afective între om cu om, între om cu propriul lăuntru spiritual, între om cu extazele sale, între om cu el însuși întru regăsirea de sine pe aripile unui vis împlinit. Gala Nadia, cu prezența uimitoare a Loredanei Groza și-mpreună cu soțul, fratele, mama Nadiei, (Bart Conner, Adrian, Ștefania), apropiați, prieteni, cunoscuți, personalități, publicul oneștean – spun particularizat „oneștean”, căci acest public are un ceva al lui aparte, a depășit imaginarul.

Momentul maximei portanțe a vocației artistice imprevizibile a fost un tandem admirabil, vesel, savuros, nepregătit, neanunțat, de sus până jos constituit din elemente surpriză. Cum ar fi cel când Loredana a făcut reverență în fața Nadiei, i-a luat mâinile, și le-a apropiat de frunte, de obraji, de gură… mod afectiv suprem, pur uman, cu nimic în dreptul de a incita păreri senzaționaliste. Aceasta-i iubirea, aceasta-i prietenia, aceasta-i măsura cea mai de sus a înrâuririi unor sentimente umane puternice, curate, statornice și profunde cu un gest expresiv, franc, neamestecat și neafectat de o anume tipologie a complezenței la schimb din piese cu mimi jucându-și propria mediocritate. Și fluturii magici se opresc din zbor și coboară-n grădini și livezi ca să mângâie cu aripi diafane delicata catifea a florilor, aceasta însemnând că ei pot reprezenta simbolul vibrațiilor sentimentale irezistibile ce coboară omul la floarea frumuseții ca să-și atingă gura de ea și să și-o topească în focul iubirii…! Prin aceasta, momentul Loredana, Nadia a fost emoționant până la duioșie.

Frumoasă, luminoasă, entuziastă, seducătoare sărbătoare. Două frumoase inimi oneștene acoperite de admirația lumii internaționale sunt „vinovate” de o frumusețe ce decurge din dovada frumuseții, nu din cuvânt sec de sentimente, alcătuitor de brutul unor prezentări cu gustul decorativului și spoielii – s-a umplut Media românească de astfel de artificialități editoriale. Nadia Comăneci și Loredana Groza sunt două personalități române oneștene ce revarsă în inimi, precum apa Trotușului în Siret, dragoste fără de sfârșit – nesfârșit este și Trotușul cel limpezit și înălbăstrit de ochii de cer ai Loredanei și de ochii de flori de salcie ai Nadiei…! La confluența Trotușului cu Siretul se nasc insondabile taine și veșnicia apelor, la confluența privirii și auzirii noastre cu frumusețile Loredanei și Nadiei se aprinde, insolubilă, iubirea.

A fost la Onești Gala Nadiei, oneșteană, de sfârșit magic de lună și anotimp…! Frumusețea și iubirea s-au întors la ele acasă…!

A fost un colosal bine sufletesc făcut celor ce-și prețuiesc și iubesc personalitățile și oamenii cumsecade, într-un sfârșit fermecător de mai cu flori și cireșe, cu brize calde dinspre vadul Tazlăului, cu fragi și căpșune dulci în coșul primăverii mirabile – mai dulci decât ele au fost darurile frumoase făcute oneștenilor și țării întregi: fermecatele clipe, minute și ore topite-n focul dragostelor unei mări de inimi prezente acolo, acasă la o zeiță și o principesă, atunci, în acele momente fără timp…!

Frumoase ca taina frumuseții, adorate cu zumzetul neauzit al gândului, strigate cu șopotul inimii, sorbite cu oglinzile privirii, acoperite cu umbra sufletului.., Nadia și Loredana, din minunat de frumoasele lor inimi au izvorât flori și stele pe care le-au revărsat feeric peste Onești, la Gala Nadia.

Loredana și Nadia au ani de vârstă ce nu consumă timp, îl opresc…, Loredana și Nadia au farmec ce nu consumă iubire, o sporesc…! Minunat…!

Se împlinesc, în 2026, cincizeci de ani de când, la 18 iulie 1976, întreaga planetă a fost înrobită în iubire de către frumoasa fată oneșteană Nadia Comăneci, gingașa floare de primăvară, română, ce-a fost să fie protagonista unui miracol atunci, la Montreal, când de pe toate meridianele pământului s-a zărit răsărind o stea a gimnastici sportive mondiale. Această stea întrupată într-un înger de copil de paisprezece ani a incitat entuziasmul și admirația tuturor. Cronicarii, trustururile de presă, televiziune, radio, toate mijlocele mediatice internaționale, o lume întreagă dizolvată afectiv în propria pură mirare și iubire i-au zidit Nadiei un sanctuar de adorație. Întocmai a făcut și măiastrul cronicar sportiv Ioan Chirilă, numind-o într-una din bijuteriile sale livrești „Zeița de la Montreal”, o metaforă de aur, așa cum în întreaga sa viață gazetărească cronicarul a laureat sportivi pe care lumea întreagă i-a transfigurat în idoli.

Azi, la răscrucea unor două anotimpuri ca un arc peste timp al feeriei spectacolului istoriei îngemănării artei muzicii cu arta gimnasticii sportive, artista interpretă adorabilă de muzică ușoară Loredana Groza o laurează sublim pe Nadia Comăneci, „zeiță” de câteva secunde la Montreal, stea magică pentru eternitate în lume și acasă la ea, în orașul stelelor pământului și florilor cerului, Oneștiul cel luminat de haruri, unul și același cu orașul natal și al Loredanei.

Două frumoase, Nadia și Loredana, împreună în orașul frumos Onești, pentru publicul frumos oneștean…! Așa s-au înmănuncheat în odisee și legendă orele magnifice ale unui spectacol semnalat permanent de acum pe cerul Oneștiului la coborârea stelelor în Trotuș, pe când înserările vor împături în amintiri vise. Amintiri duioase și vise răpitoare-n splendorile unui spectacol magic cu Loredana și Nadia…!

Pietrarul izvorului de cântec, așa o numeam pe Loredana Groza în articole de presă, ca protagonistă a lor.„Zeița de la Montreal”, așa a numit-o Ioan Chirilă pe minunea de la malul Trotușului, Nadia Comăneci.

La Gala Nadia, Loredana a fost una dintre protagonistele spectacolului – nu a doua, nu prima, ci împreună cu ea este Nadia Comăneci. Loredana nu cântă melodii, le zidește în iubire…! Nadia nu a executat la bară, sol, sărituri și paralele numere de gimnastică sportivă, ci magia scoaterii din funcțiune a unui computer și a conectării planetei la vibrațiile universului.

Gala Nadia a fost într-o zi a sfârșitului de mai senin (anul 2026), înmiresmat de flori și vălurit ca de mângâieri de luminile stelelor, o solemnitate a frumuseții iubirii, mărturisirea curată, exaltată a iubirii, festivitatea feerică a reprimirii acasă, cu dragoste, a unor două stele flori și unor două flori stele ale universului gimnasticii sportive și muzicii dulci palpitante: Nadia Comăneci și Loredana Groza. Mai frumos decât să le porți în memoria privirii, pe drumurile gândurilor, în taina conștiinței, în freamătul inimii, în rigola sufletului, nimic nu ți se poate întâmpla într-o viață de om…!

(Aurel V. ZGHERAN)

Specificații foto: Loredana și Nadia, Gala Nadia, Onești, mai 2026; Cristian Țopescu, Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi, Dragoș Benea); Aurel V. Zgheran cu Nadia Comăneci, confluențe de drumuri  gazetărești, în 2011)

SONY DSC 

by

Referinţă Bibliografică

La Gala Nadia, Nadia Comăneci și Loredana Groza au oprit timpul sporind iubirea/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 8 iunie 2026