EDITORIALUL ZILEI
Unii scriitori au ajuns consacrați prin ce și cum scriu, sau prin poziții de altă natură.
Câți scriitori au participat la o anumită întrunire literară numită „cenaclu”? Poate unul din douăzeci. Există scriitori care n-au participat niciodată la întruniri numite astfel, sau poate au participat cel mult odată sau de două ori în viața lor, însă au ajuns consacrați prin scrierile lor și mai ales că pe lângă acestea au o anumită poziție în societate, fie în aspect politic, economic, juridic, religios etc. Păi, cum au ajuns unii poeți consacrați? Prin modul cum și ce au scris? Nu neapărat prin asta. Dacă azi un politician de rang înalt va scrie o poezie, pe care o va posta pe acest sistem de socializare, mâine, sau chiar azi se va auzi în toată țara că X este și poet, iar dacă politicianul cu pricina va mai scrie o poezie, fie peste o lună sau peste o jumătate de an, acesta va deveni un poet consacrat, mai mult prin poziția sa politică, nu neapărat prin ce a scris. Pe când unul care este văzut „doar ” poet deși are zece sau cincisprezece volume de versuri la activ, fără să aibă undeva o poziție într-o anumită unitate, adică fără să aibă o funcție undeva, chiar să aibă lucrări de valoarea Premiului Nobel, nu-l va lua nimeni în seamă, când deja a devenit celebră afirmația unuia dintre cei mai mari scriitori români din Europa, citez: „Aprecierile, distincțiile și băgările în seamă de orice fel nu se acordă de pomană, doar prin faptul că ai arătat la cineva ce ai realizat în aspect literar. Chiar și un „bravo” sau un bătut pe umăr nu se acordă fără percepția rangurilor, funcțiilor și a conjuncturilor de diverse feluri bazate pe interese”. Am încheiat citatul. În fond cine mai participă la cenacluri, când un scriitor renumit la nivel național a afirmat: „Un poet consacrat nu mai umblă pe la cenacluri „. Am încheiat citatul. Concret pentru ce să participe dacă este consacrat, când la asemenea întruniri participă în proporție de 99 % strict doar președinții și vicepreședinții acestor formațiuni literare, cei care sunt propuși să prezinte ceva din creația lor și invitații speciali care evident să fie chemați să se așeze la masa din față, masa „tip” cea a mirilor, cu nănași cu tot, nu oriunde lângă cine știe ce anonim. De fapt cine mai vine la cenacluri? Unii care în premieră își prezintă primele încercări literare și alții doar cu gândul să se bage în seamă pe lângă cineva, dacă acest cineva este din rândul „personalităților”, că doar nu va participa pentru altceva. Păi, dacă este consacrat pentru ce să participe când la asemenea întruniri nu participă nici „țipenie” de simplu cititor neinvitat. Cine să-l vadă aici dintre cetățenii cu preocupări de diferite profiluri, dacă participă numai scriitori? Când spun „simpli cititori” mă refer la persoanele care n-au scris cărți sau alte cele pe linie publicistică, nu la care cât este de sărac sau bogat, ori la ranguri și funcții. Dacă unii care n-au participat nici măcar la o ședință de cenaclu în viața lor, sau poate au participat odată sau de două ori, dar și atunci cu invitații speciale, însă au devenit consacrați la nivel național, sau chiar internațional prin scrierile lor, plus de asta sunt publicați cu sute de poezii în majoritatea revistelor de prestigiu din România și nu numai. Pentru ce au fost publicați? Pentru că au participat odată sau de mai multe ori la un anumit cenaclu? Nici vorbă, ci pentru că au talent. Dacă unii deși au participat de nenumărate ori la așa zise „ședințe” de cenaclu, chiar decenii la rând, însă nu i-a publicat nimeni în revistele de prestigiu nici măcar cu o poezie. Păi, de ce nu i-a publicat? Pentru că modul în care abordează scrierile lor nu se ridică la calitatea prin care pot fi apreciați la nivelul unei reviste de prestigiu care se respectă prin valoare, nu după apelative fără nici o legătură cu talentul în aspect literar.
Vasile Dan Marchiș
poet, eseist, publicist, fondatorul revistei Sintagme codrene
by 
 |
Referinţă Bibliografică |
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..