Despre Olanda și de ce ar trebui să știe cât mai mulți ce s-a întâmplat acolo

Am refulat în articolul trecut în privința unei probleme pe care o am la muncă. Dar medicina nu e doar despre balonașe roz și vești bune. De multe ori este despre nesiguranță, despre cazuri dificile și despre muncă suplimentară neplătită. Dar, uneori, este răsplătită!

Când am început să operez cazuri din ce în ce mai grele, m-am oprit în sinusul cavernos. O structură din creier unde puțini neurochirurgi de pe glob se mai avântă astăzi. Imaginați-vă așa: aveți o carotidă (artera care hrănește aproape jumătate de creier) pe lângă care stau niște nervi cu grosime de 1–3 mm, iar toate acestea sunt înfășurate în vene cu un debit formidabil, imposibil de coagulat. Artera, venele și nervii stau într-un înveliș dur, iar uneori, fix acolo s-a găsit o tumoră să crească. Și vine pacientul la tine, rugându-te să o scoți!

Te uiți la el și vezi acolo incompetența ta. Nu știi să faci asta. Și nu știi nu pentru că nu doar că nu te-a învățat nimeni, ci pentru că nu ai pe nimeni pe o rază de 1.000 de km care să facă asta confortabil. Că și dacă ai vrea, nu ar avea cine să te ajute. Și totuși, nu poți să lași lucrurile așa!

Așa că am solicitat ajutor peste mări și țări, ajungând la dr. Victor Volovici. Român de-ai noștri, șeful departamentului de Chirurgie Cerebrală Complexă din Rotterdam, președintele Societății Olandeze de Neurochirurgie Vasculară, reprezentantul românilor din Diaspora din cadrul Societății Române de Neurochirurgie… să mai continui? Și astea pe la 40 de ani.

“Te rog… trimite-mă la cineva să învăț să operez așa ceva!”

“Păi haide la noi! Fondăm acum un program, avem un prim student și apoi te luăm pe tine!”

Așa a început colaborarea noastră anul trecut! Am fost acolo, fascinat, timp de 2 luni. Din banii mei și din banii asociației care sprijinea spitalul în care lucrez, am reușit să trăiesc într-o cameră de 14 paturi, mâncând într-o bucătărie comună, dar văzând cel mai înalt nivel de neurochirurgie cu putință.

M-am întors în România și am operat sinus cavernos! Chiar mai multe. Dar tot simt că mai am multe de învățat. Așa că m-am întors la el in noiembrie 2025 să văd un cu totul alt fel de a opera — Victor înflorise într-un an de zile! Și-a schimbat radical felul de a face intervențiile, aplicând inclusiv ce i-am recomandat eu, un neica nimeni de pe dreapta din România!

Și pentru că neurochirurgia nu e doar despre chirurg, am luat cu mine (prin luat, mă refer la achitat drum și cazare) toți asistenții de pe secție și din blocul operator care au vrut să vină! Am dat 10.500 de lei din salariul meu de stat (nu, nu iau șpagă, rog pacienții să confirme în comentarii), rămânând cu 74 de lei în cont timp de 2 săptămâni, ba împrumutându-mă 3.000 de lei la o persoană dragă mie din secție, 1.000 de lei de la un vecin și prieten ca să-mi plătesc utilitățile și câte 100 de lei pe ici pe colo să am din ce mânca.

M-am întors în Olanda, doar că de data asta împreună cu un pacient — un tânăr educat, care dorea o rezecție tumorală maximală, pe care nimeni la noi nu putea să o realizeze, ba situația era și urgentă pentru că începuseră crizele de epilepsie. Pentru colegi: era vorba despre un meningiom de sinus cavernos drept, aderent de carotidă, pentru care a fost necesar un abord pretemporal cu clinoidectomie, lărgirea unui foramen rotundum hipertrofiat, înlăturarea peretelui sinusului cavernos, eliberarea trohlearului din dura, înlăturarea tumorii aderente de carotidă și de choroidiana anterioară, înlăturarea tumorii din canalul optic și de sub oftalmică, etc.

Am dormit în același hostel (doar că, fiind o perioadă mai scurtă mi-am permis un loc într-o cameră doar de 4) unde cunoscusem oameni dragi și unde m-aș întoarce oricând cu tot dragul (mulțumesc Hostel Room pentru primire!) și am fost acolo la tot ce s-a operat în săptămâna aceea.

Ce vedeți în poză e vârful aisbergului: un pacient “bine”! O rezecție tumorală completă, cu o pareză incompletă de trohlear (vede puțin dublu dar își va reveni) și în rest nimic. Ce vedeți în poză e rezultatul unei colaborări internaționale cu unul dintre cele mai bine cotate și mai noi spitale din Europa, cu unul dintre cei mai bine pregătiți neurochirurgi.

De ce fac asta? Pentru că vreau să ofer pacienților din România posibilitatea ca orice este inoperabil la noi să fie inoperabil oriunde în lume. Vreau să avem și noi un loc, gratuit, la stat, unde să nu ne mai fie rușine! Unde să mergem cu încredere, pentru că, așa cum spunea un om pe care îl apreciez, încrederea ne face bine!

Mulțumesc în primul rând comunității de aici care a dus veștile departe când am avut mai mult nevoie! Oameni care, cu bună știință, m-au vorbit de bine când poate nu mă știau atât de bine și au dat cu hate când au considerat necesar, iar eu îi iubesc la fel pe toți. Oameni care au trimis pacienți care mi-au asigurat continuitatea în actul chirurgical, să pot opera doar patologie cerebrală ani la rând, demonstrând că lucrurile se pot face și altfel!

Mulțumesc colegilor asistenți care au rupt cercul acesta vicios al neîncrederii și au acceptat să vină într-o țară unde nu știau limba, dar unde au întâlnit nu doar asistenți, ci oameni care i-au sprijinit și le-au arătat ce înseamnă un sistem în care s-au injectat infinit mai multe resurse materiale și umane! Și le mulțumesc că, deși au un volum de muncă mult mai mare decât acolo, continuă să își facă meseria cu dăruire!

Mulțumesc de asemenea pacientului că a avut încredere în gândul meu de “cunosc eu un loc, te duc eu la un băiat și te rezolvăm”. Mă bucur că a ieșit totul bine!

Și nu în ultimul rând, mulțumesc doctorului Victor Volovici, care nu doar că a fost un sprijin, ci își dorește să fie un sprijin pentru întreaga neurochirurgie românească! E dovada vie a faptului că sângele apă nu se face!

Dragii mei, cu sprijinul lui Victor și a altor câțiva oameni apropiați sufletului meu, voi fonda o asociație care să sprijine toate aceste demersuri pe viitor, să facilităm colaborările internaționale și să sprijinim românii să acceseze ușor cursuri în străinătate. Momentan, vă rog doar să dați un share să ajungă în toate colțurile României astfel de vești, pentru că pe strada asta începe să răsară soarele și toți trebuie să înțeleagă că țara asta se mai schimbă și în bine!

Material preluat de pe Facebook, distribuit de dl. dr. Blagosov Gabriel

by

Referinţă Bibliografică

dr. GEORGIAN CIOBOTARU (Medic Neurochirurg) – Despre Olanda și de ce ar trebui să știe cât mai mulți ce s-a întâmplat acolo/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 15 iunie 2026