Dacă sub aspect etimologic, termenul „kosmos” provine din limba greacă, desemnând „ansamblu ordonat al corpurilor cereşti”, Platon se referă la cosmos ca la o structură universală perfect organizată iar Aristotel, atunci când  folosește, în metafizica sa, acest termen, vizează o realitate îndepărtată cu mai multe niveluri, corpurile cerești fiind „încastrate între ele”. După cum remarcă filosoful Vasile Frăteanu în „Tratatul de metafizică”: „sunt filosofi care nu pun semnul de egalitate între «fiinţă» şi «lume», între «ceea ce este» şi univers,  sau cosmos. în raport cu lumea, fiinţa le apare acestora drept o entitate transcendentă. Pentru unii, acest dat transcendent echivalează cu fiinţa supremă, denumită uneori cu termenul de Dumnezeu, pentru alţii acest dat transcendent reprezintă un «este» oarecum «păgan» din care decurge posibilitatea existenţei sacrului, a lui Dumnezeu ca principiu de individualizare a sacrului şi, în sfârşit, a lumii ca atare.” (Vasile Frăteanu – „Tratatul de metafizică”, Cluj_Napoca: Dacia, 2002, p. 184).

În amplul poem filosofic intitulat „Haosul organizat”, Al. Florin Țene, urmează calea principului platonician potrivit căruia esența cosmosulul poate fi surprinsă din perspectivă empirică, ontologică și metaforică.

„Căci haosul nu-i lipsă de măsură,

ci altă formă de a fi întreg —

o ordine ce nu se mai jură,

dar ține universul ei întreg.”

Experiențele simțurilor joacă un rol important în surprinderea științifică, respectiv fizică a atributelor esențiale specifice universului și a mecanismelor sale de funcționare, dar nefiind suficiente pentru a pune în valoare esența lumii cosmice, trebuie să apelâm la gândirea metafizică pentru a înțelege mersul lumilor celeste. Potrivit cosmologiei platoniciene, cunoașterea empirică are acces la informații superficiale asupra universului. Din această perspectivă, înstelatul infinit se înfățișează doar ca o copie a cosmosului ideal. Pentru a înțelege cosmosul, crede Platon, putem doar să contemplăm, fără succes, cerul fiind nevoiți să ne apropiem, prin intemediul idealismului filosofic,  de Ideile Perfecte create de divinitate.

Folosind expresivul limbaj al poeziei Al. Florin Țene, demonstrează destul de limpede faptul că ordinea cosmică, creată de un „tainic Dumnezeu”, are efect asupra imperativelor destinului uman, ce decurg din ordinea primordială stabilită de divinitatea omnipotentă.

 „În taina materiei curge un cod/ ce leagă tot haosul într-un mod” – scrie poetul și subliniază ideea că întreaga alcătuire a universului se bazează pe o taină ce-și derulează povestea încâ de la începuturile primului ecou, când lumile s-au născut „din colaps și din fum”, din vidul „ce pare că nu are drum.” Intrând în zona astronomiei moderne, autorul volumului ce include acest amplul poem stelar, se raportează la teoria Big-Bang-ului referidu-se la expansiune spontană și fără precedent a universului. În poemul d-lui Țene, haosul este începutul tuturor lucrurilor, „fumul” fiind expresia perfectă pentru „plasma primordială” iar „vidul stelar” fiind sinonimul metaforic pentru spațiul infinitelor posibilități.

„Se nasc alte lumi din colaps și din fum,

din vidul ce pare că nu are drum.

Și fiecare explozie scrie un vers,

în cartea tăcută a marelui univers.”

Imaginându-și o perfectă cosmogonie poetică din perspectiva căreia Dumnezeu este principiul central care ordonează lumea, transformând haosul în cosmos, creându-l pe om și punându-l în situația de a se confrunta cu misterele propriului destin. În versurile sale, scriitorul invocă o divinitate discretă și misterioasă, ce reoganizează universul  după o logică a armoniei și perfecțiunii. Divinitatea cosmică, înțelegem continuând lectura poemului, nu este religioasă, ci ontologică iar destinul omului se derulează în tăcere, prin împletirea a mii de fire de lumini și umbre.

Alcătuit după modelul „cosmosului cel mare”, microcosmosul uman, așa cum reiese și poetica antropologie a lui Țene, este complex, plin de neliniști și interogații existențiale. Ca ființă animată de dorul de a cunoaște lumea și de a se descifra pe sine, omului îi scapă atributul organizării și înțelegerii lumii, atribut pe care îl înlocuiește cu o unică și inepuizabilă sursă de imaginație și visare.

„Omul întreabă de unde a venit,

din lut sau din stea, din vis neclintit.”

Neliniștit permanent, cu gândul fluid, omul își ridică ochii spre infinit.  Caută înțelesuri în stele. Cu inteligența lui clară, își alungă frica de moarte, demonstrând că prin scris și creație refuză să moară. Omul nu a dorit  niciodată să  rămână un martor tăcut, ci a plonjat mereu în necunoscut. A căutat o ieșire din noaptea neștiinței. Inteligența lui, crede poetul, nu a fost un accident iar credința omului într-o putere eternă, s-a transformat în „vibrație pură în spațiul solar.” Iar „moartea a devenit un alt mod de a fi, într-un univers ce nu poate muri” – concluzionează autorul versurilor înțelegând moartea ca pe un proces de misterioasă transformare, ca pe o trecere inițiatică spre o altă lume, ce capătă sens din perspectiva unei metafizici cu accente lirice încântătoare.

Înțelegând „că toate câte sunt în lume, sunt legate”, Omul, ca personaj central în poemul de factură metafizică al scriitorului Al. Florin Țene, își privește viața ca pe un dar divin, și în ciuda faptului că pendulează între constrângerile biologice și năzuițele spirituale, omul recunoaște că face parte din marea simfonie astrală. Chiar dacă nu se identifică pe deplin cu Ființa heideggeriană, acesta a „învățat să se privească pe sine”, transformându-se într-o ființă reflexivă atunci când „întrebarea a devenit patria omului”.

Al Florin Țene își încheie poemul cu motivul omului întrebător, inspirându-se, probabil din antropologia lui Țuțea construită pe dialectica „omului întrebător” și a „omului mistic”. Autorul volumului „Haosul organizat” propune cititorilor o antropologie a neliniștilor creatoare expusă în granițele unei lirici de factură eseistică construită din expresii metaforice extraordinare, comparații inedite și personificări neașteptate. Identificăm o anume fluiditate a ideilor și o ciclicitate a gândirii ce trimite spre o viziune mistică și conferă poemului fine vibrații mitice,  îmbogățind textura discursului poetic, amplificând caracterul inițiatic al poemului ce deschide senine și ofertante ferestre de lectură și interpretare.

Liliana Moldovan/UZPR

președinte Filiala Mureș – LSR

by

Referinţă Bibliografică

Neliniști metafizice în volumul poem „Haosul organizat” de Al. Florin Țene/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 30 iunie 2026