Un cunoscut mi-a trimis recent un e-mail cu un reproș subtil: „Nu prea te vede lumea la evenimente literare, mai ales că… uite aici…”. Mesajul era însoțit de o sumedenie de fotografii cu el și cu alți participanți la o anumită întrunire de profil. Nu i-am răspuns. Prezența mea publică este o alegere personală, mai ales atunci când nu am fost invitat oficial să susțin o lectură sau să îmi prezint creația.

În sport, valoarea unui fotbalist este dată de talentul, tehnica și tactica demonstrate pe teren, nu de hotelul unde a dormit sau de chermezele la care a fost invitat. La fel și în cazul unui muzician: valoarea sa artistică se măsoară prin voce și interpretare, nu prin numărul de imagini surprinse în periplurile sale. Aceeași regulă se aplică și în literatură. Un scriitor trebuie apreciat strict după calitatea textelor sale, nu după călătoriile la munte, la mare sau prin alte locuri unde a ales să pozeze. Viața privată și socială din afara sferei literare privește pe fiecare în parte. Dacă interesează pe cineva prestanța mea scriitoricească, măsura ei stă în activitatea mea editorială. Doar de anul trecut până în prezent, am publicat peste 50 de poezii în reviste de prestigiu precum: Argeș, Mișcarea literară, Lumină lină, (New York, SUA), Expres cultural, Boem@, Arena literară, Bilete de papagal, Amfiteatrul literar, Grai românesc, Observatorul, (Toronto, Canada), Hyperion, (Botoșani), Iașul cultural, Caiete Silvane și altele. De asemenea, în anii precedenți, creațiile mele (peste 100 poezii) au văzut lumina tiparului în publicații ca: Actualitatea literară, Argeș, Banchetul, Convorbiri literare, Caligraf, Familia, Litere, Poezia, Expres cultural, Feed Back, Spații culturale, Neuma, Zenit 22, Literatura de azi, Nord literar, Contact internațional, Impact, Oltart, Plumb, Lumină lină, Spania literară, Regal literar, Agora literară, NapocaNews, Vâlcea literară, Poezii pentru sufletul meu, (Montreal, Canada), Vatra veche, Al cincilea anotimp, Luceafărul Condeierul diasporei și multe altele. Aceasta este activitatea mea în aspect literar/scriitoricesc, nu instantaneele de la mese protocolare. Când evaluăm un autor, opera trebuie să vorbească. Este adevărat că „o fotografie face cât o mie de cuvinte”, dar atunci când este privită izolat, fără opera literară alături, ea nu poate dovedi niciodată dacă persoana din imagine este sau nu un adevărat scriitor.

Vasile Dan Marchiș

poet, eseist, publicist, fondatorul revistei Sintagme codrene