Dacă facem o paralelă între un artist muzical și un scriitor, observăm că amândoi ar trebui să adopte o atitudine identică față de lumea din jur. Relația scriitor-cititor oglindește perfect dinamica dintre cântăreț și ascultător sau spectator. Atunci când statutul tău de artist este recunoscut în societate – fie că ai cântat pe scene mari, fie într-un cadru local, restrâns, unde oamenii îți apreciază vocea și stilul interpretativ –, cu siguranță vei căuta să frecventezi cercuri culturale, spectacole sau evenimente. Totuși, nu ar trebui să participi ca un simplu spectator care ocupă un scaun în sală, ci ca un invitat chemat să urce pe scenă. În caz contrar, prezența ta acolo devine discutabilă și poate genera cârcoteli de tipul: „Cum de X nu a fost invitat să cânte măcar o melodie, iar ceilalți au urcat pe scenă?”.

          La un eveniment cu program artistic nu mergi decât dacă ești implicat direct. Altfel, imaginea se construiește diferit: prin prieteni dispuși să te invite o dată sau de două ori să cânți chiar și gratuit. Merită să accepți astfel de ocazii, deoarece ele îți oferă vizibilitate, te ajută să devii cunoscut și, în timp, îți vor conferi o cotă valorică aparte, bazată pe talentul și vocea ta. În acest context, acționezi ca un artist, nu ca un simplu privitor. Desigur, poți participa oricând la întâlniri sociale fără conotație artistică, unde nu se pune problema susținerii unui program. Aceeași regulă se aplică și în cazul unui scriitor. După ce ai publicat o carte și pregătești deja volumul următor, trebuie să cauți oportunități de a-ți organiza propriile evenimente literare în care să-ți prezinți creațiile și să socializezi direct cu publicul sau cu simpatizanții tăi. Cu mici excepții, participarea la alte evenimente literare – unde nu îți prezinți propria muncă – este recomandată doar dacă ești invitat oficial să ții o alocuțiune sau să vorbești despre opera altcuiva. În caz contrar, prezența ta poate fi interpretată greșit: „Uite, a venit și acela pe care nu-l bagă nimeni în seamă”.Nu trebuie să te îngrijorezi că, adoptând această conduită, vei participa mai rar la evenimentele cu tradiție.

          Adesea, la astfel de manifestări, unii nu pot participa din cauza propriei aroganțe decât dacă organizează o masă oficială unde, aidoma mirilor și nașilor la nuntă, se afișează în fața lumii; sunt aproape aceiași oameni care se fac văzuți peste tot. Este preferabil să creezi tu însuți ocazia, chiar și mai rar, de a concepe întâlniri în cadrul cărora să expui ceva concret, indiferent că inviți mai mulți sau mai puțini oameni. De asemenea, nu trebuie să îți creezi un obicei din a refuza participarea din orgoliu, acceptând să mergi doar atunci când ești așezat la masa din față sau în prezidiu pentru a vorbi cu orice preț. Trăim în era tehnologiei de vârf. Astăzi ne putem prezenta creațiile prin intermediul diverselor rețele de socializare, unde pot fi citite de mii sau chiar milioane de oameni. Această alternativă este net superioară celei de a merge undeva unde să fii considerat de prisos sau unde să contribui doar la imaginea altcuiva, sub pretextul: „Uite ce mulți oameni s-au adunat la evenimentul organizat de X”. Așa cum aminteam mai sus, dacă ești artist, mergi la evenimente culturale doar atunci când ești invitat să susții un program artistic, să cânți. Altfel, riști să dai curs speculațiilor legate de absența ta de pe scenă. Dacă îți dorești momente de socializare, există pretutindeni prilejuri de a te întâlni cu cine vrei; nimeni nu îți cere să te izolezi. Însă, în calitate de scriitor, creează-ți singur ocaziile prin care să arăți lumii valoarea muncii tale, fie și de două-trei ori pe an. Nu te mulțumi cu rolul de spectator de umplutură. Pentru socializare pură există întotdeauna alte spații, unde poți comunica liber, fără riscul de a părea un simplu decor destinat să sporească numărul de participanți la succesul altora.

                            Vasile Dan MARCHIȘ

                            poet, eseist, publicist, fondatorul revistei Sintagme codrene