Scrisoare pastorală

Foaie periodică,  gratuită  a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi

Anul XXVI(2026),  nr. 569(16 –31 August)

Dragii mei enoriași!

          Darul surpriză. În una din Evangheliile din duminicile trecute(Dumineca a opta după Rusalii), ni se relatează cu lux de amănunte o minune săvârșită de Mântuitorul asupra naturii: înmulțirea pâinilor și peștilor. Ea este în prim-plan, dar lasă în umbră însă alte nenumărate minuni pe care le săvârșește Mântuitorul în aceeași zi: vindecarea bolnavilor. Despre acestea se spune doar atât: ,,și le-a vindecat toți bolnavii lor”. Înmulțirea pâinilor și peștilor uimise mai mult decât vindecările atâtor bolnavi. Ne dăm seama cât de mulți vor fi fost, dacă au mâncat din pâini și din pești ,,cinci mii de bărbați, fără a mai socoti femeile și copiii”. Fascinantă zi!  În căldura toridă a unei zile de vară din Palestina, un puhoi de oameni Îl urmează pe Iisus în munte. Acolo nu găseau păduri și izvoare, umbră și cântat de păsări. Munții însemnau niște locuri cu piatră uscată și înfierbântată, pe care creștea din loc în loc câte un mărăcine. Acolo îi duce Iisus și ei rabdă totul până seara. I-a scos din oraș, fiindcă blocau străzile, încurcau circulația, deranjau stăpânirea. L-au ascultat vorbindu-le, L-au rugat să-i vindece pe ei înșiși, pe semenii lor aflați acolo de față, ori pe alții rămași acasă ori cine știe pe unde. Iisus nu i-a refuzat, nu i-a îndepărtat, ci le-a împlinit tuturor cererile, vindecându-le  ,,toți bolnavii lor”. Nu ni se dă numărul bolnavilor și nici numele bolilor, nu ni se spune  nici cât de grave erau. Oricum, dacă azi le întâlnim la tot pasul și aproape fiecare om suferă de ceva, ne putem imagina ce însemnau bolile pentru populație în urmă cu două mii de ani! Vindecările nu-l impresionează pe evanghelist, fiindcă Iisus le făcea în fiecare zi. Ajunseseră ceva obișnuit pentru el. Le consemna în Sfânta Evanghelie doar pe cele mai ieșite din comun. De data aceasta, pe toți i-a uimit înmulțirea hranei. Era  ceva nou, care depășea complet puterea omenească de înțelegere.

Înainte de a săvârși minunea înmulțirii pâinilor și peștilor, pentru mulțime se roagă Sfinții Apostoli. Se roagă să-i sloboadă Mântuitorul pe oameni, ca să meargă prin satele din apropiere să-și cumpere hrană. Era o soluție. Oamenii erau flămânzi și însetați. Vindecarea trupească o puseseră pe primul plan și pentru aceasta fuseseră în stare să stea nemâncați toată ziua. Ca să dai drumul însă la atâtea mii de oameni în fapt de seară prin sate era o problemă. Majoritatea erau oameni săraci și foarte săraci. Cu ce ar fi cumpărat? Cine garanta că găseau atâta hrană, mai ales că în vremea aceea Palestina era ocupată de romani și aceștia luau și cenușa din vatră de la localnici?  Iată că mulțimea ceruse vindecare, Apostolii cer pentru mulțime  ,,eliberarea”, iar Iisus le dă mâncare, adică tocmai ceea ce nu ceruse nimeni. Tuturor li se păruse că i-ar fi imposibil lui Iisus să le dea* mâncare la toți, acolo, în pustietatea aceea. Și, totuși, Iisus înfăptuiește ceea ce nimeni nu-I ceruse, ceea ce nimeni nu spera. Recapitulând faptele, observăm câteva etape esențiale în ordinea lucrurilor:

• Vestea despre minunile Mântuitorului, despre puterea Lui dumnezeiască se răspândește pretutindeni în lume;
• Fiecare aude asemenea știri, este uimit de ele și pleacă în căutarea lui Iisus;
• Departe în pustie, cu post(toată ziua șezuseră nemâncați) și cu rugăciune fierbinte, se apropiaseră de Dumnezeu până-L atinseseră cu mâna;
• Iisus nu rămăsese indiferent la faptele(urmarea lui în munți) și la rugăciunile poporului, fiindcă ,,le vindecă toți bolnavii”;
• Sfinții Apostoli, asemenea urmașilor lor de astăzi, episcopii și preoții, se roagă pentru popor, pentru împlinirea nevoilor poporului;
• Iisus a ascultat rugăciunile venite de la popor(vindecarea bolnavilor) și pe cele de la Sfinții Apostoli(slobozirea mulțimii) și le-a împlinit cererile peste toate așteptările, mai mult decât sperase cineva. El le-a dat ce au cerut și ce n-au cerut, astfel:
  • Credința că El este Dumnezeu cu adevărat, că are putere dumnezeiască;
  • Credința că El este mai presus decât legile firii;
  • Învățătură mântuitoare de suflet, fiindcă El le-a și vorbit, i-a și învățat;
  • Vindecarea bolilor trupești și sufletești de tot felul;
  • Hrană trupească mai mult decât le era necesară(douăsprezece coșuri de resturi), atunci când nimeni nu credea că s-ar putea înfăptui aceasta;
  • Apropierea de Dumnezeu.

Noi înșine auzim zilnic învățătură despre Dumnezeu, vedem zilnic creația Lui, Îi simțim prezența în noi și în jurul nostru. Zilnic Îl căutăm și vorbim cu El în rugăciunile noastre, împărtășindu-I bucuriile și necazurile, durerile și speranțele. Zilnic ne dăruiește câte ceva de care avem nevoie pentru a exista; zilnic ne dă mai mult decât îi cerem, mai mult decât sperăm, mai mult decât credem că merităm. Le face pe toate acestea și mai mult decât acestea, fiindcă este Dumnezeu cu adevărat, fiindcă ne iubește, fiindcă ne socotește fii Lui! Așa păcătoși cum suntem!

*

Din cugetările Părinților:  ,,Dă-mi, Doamne, puterea de a schimba lucrurile pe care le pot schimba. Dă-mi puterea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba și dă-mi înțelepciunea de a le deosebi.  Zâmbind printre lacrimi, am simțit că durerea e mai mică. Dăruind, am simțit că singurătatea e mai puțin dureroasă. Iubind, am simțit că nefericirea nu ține pentru totdeauna. Iertând, am simțit că rănile inimii pot fi vindecate. Răbdând, am simțit că fiecare clipă e prețioasă. Ascultând, am simțit că orice om are în inimă uneori durere. Visând, am simțit că pot zbura. Am simțit că fiecare clipă în care pot să dăruiesc o fărâmă din inimă poate rămâne veșnic în amintire.   Mulțumirea vine când înțelegem că ceea ne dă Dumnezeu este mai bun decât ceea ce ne dorim noi.  Ferește-ți inima de ură, mintea de îngrijorări, trăiește simplu, gândește-te la alții, umple-ți inima de dragoste și răspândește lumină în jurul tău. Nu există oameni atât de buni, ca să se mântuiască singuri, dar nici atât de răi ca să nu poată fi mântuiți de Dumnezeu.  Cred în Dumnezeu așa cum cred în răsăritul soarelui. Nu pentru că îl văd, ci pentru că văd tot ce atinge.  Timpul mă face să prețuiesc veșnicia. Prețuiește fiecare moment pe care ți-l dă Dumnezeu. Amintește-ți că timpul nu așteaptă pe nimeni! Ieri este istorie, mâine este o taină, astăzi este un dar de la Dumnezeu. Se spune că timpul trece. Timpul nu trece niciodată. Noi trecem  prin timp. Ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi. Ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu.  Dumnezeu ne-a creat, natura ne-a format, păcatul ne-a deformat, școala ne-a informat, societatea ne-a reformat, dar numai Hristos ne-a transformat. Cine este în Hristos este făptură nouă. S-ar putea să-L găsim pe Dumnezeu cu mintea, dar de găsit cu adevărat Îl găsim cu inima. Dacă n-ai văzut niciodată copacii bătând din palme și n-ai auzit munții cântând, nu este pentru că nu se întâmplă. Roagă-L pe Dumnezeu să-ți deschidă urechile, ochii și inima, ca să poți intra în simfonia creației.   O viață fără religie este ca o viață fără nici un ideal, iar o viață fără nici un ideal este ca o corabie fără cârmă. Cu Dumnezeu alături și sprijinit de brațul Său, poți înfrunta orice îți iese în cale. Dacă nu găsești nici o cale de ieșire, încearcă privind în sus! Calea rugăciunii spre cer nu va suna niciodată ocupat. Rugăciunea e cheia dimineții și izvorul serii. Acum, înainte de a te odihni, crezi că Dumnezeu va spune: ,,Pentru ceea ce ai făcut astăzi, meriți ziua de mâine!” Viața fără speranță ar fi ca o noapte fără răsărit. Dacă stelele mai pot dărui lumina, dacă cerul mai are lacrimi, dacă timpul mai îngăduie suflarea, este pentru că Dumnezeu merge înaintea noastră. Astăzi este ziua de mâine pentru care te-ai îngrijorat ieri. Nu te teme de ziua de mâine, fiindcă Dumnezeu este deja acolo și te așteaptă. Deschide cartea ca să înveți ce au gândit alții.  Închide cartea, ca să gândești tu însuți!”

*

        Plânsul Doinei. Circulă zvonul că se întrevede o nouă victimă a crizei prin care trecem: ansamblurile folclorice. Oameni de bine de pretutindeni încearcă să convingă autoritățile, că ar fi o greșeală ireparabilă desființarea acestor bijuterii ale neamului. Vor reuși sau nu, vom vedea în următoarele zile.

Satele îmbătrânesc și dispar, bătrânii se sting unul câte unul. Mai rămâne din sufletul lor, suflet de adevărați români, credința, limba, cântecul, dansul și portul. Credința o păstrează Biserica, o împărtășește tuturor și o duce mai departe; limba o cultivă Școala; cântecul, dansul și portul le promovau și le arătau lumii întregi ansamblurile folclorice profesioniste. Acolo găseai nu numai artiști care și-au dedicat toată viața slujirii acestor arte, ci și oameni de meserie, care-i îndrumau pe artiști, care educau tinerele generații de amatori, care vegheau să nu pătrundă în repertoriul acestor ansambluri falsul, creația de prost gust, sau, cum se spune mai nou, kiciul.

Ansamblurile folclorice filtrau folclorul, alegând creația adevărată, de valoare, creația care ne reprezintă în concertul popoarelor. În ansamblurile folclorice lucrau specialiști, care frecventau bibliotecile și arhivele, căutând vechi înregistrări de folclor, pe care îl prelucrau și-l promovau pe scenă. Ansamblurile folclorice scoteau din lada de zestre a neamului nestematele sufletului românesc și le arătau lumii întregi și ne mândream toți cu ele, fiindcă simțeam că și noi facem parte din poporul care a fost în stare să creeze Doina, Hora, ia și opregul. Ansamblurile folclorice  erau adevărații ambasadori ai neamului românesc în lume.

S-a distrus industria, agricultura a ajuns pe butuci, învățământul  și cultura sunt în cădere liberă, datoriile țării au ajuns la cote inimaginabile, moralitatea populației se deteriorează sistematic prin tot felul de influențe nefaste, prestigiul nostru ca popor în lume a scăzut la un nivel pe care nu l-a mai atins niciodată. Ne rămăseseră comorile de veacuri ale neamului, care erau promovate tocmai de aceste ansambluri folclorice! Se desființează și ele! Vor prospera manelele, tot felul de ,,stiluri” de ,,muzică nouă”, se vor înmulți ,,formațiile” de trei lei perechea, orice terchea-berchea va putea pretinde că este ,,muzicant” de meserie, ni se va polua folclorul cu tot felul de influențe, fiindcă oamenii  capabili să-l filtreze și să-l apere vor fi trimiși la cules de căpșuni …. Priviți un ansamblu profesionist la televizor, spre exemplu. Priviți-i artiștii, ascultați-le cântecele, vedeți-le dansurile și trageți concluziile necesare. Pentru formarea acestor artiști trebuie zeci de ani de trudă. Pentru distrugerea și eliminarea lor o întorsătură de condei. Cei care știți ce însemnau spectacolele de la ,,Rapsodia Română” din București, treceți acum pe Lipscani și veți vedea acolo o firmă comercială ca toate celelalte de pe această stradă.

Plânge Doina românească, fiindcă nu mai are cine s-o cânte. Pe ea au cântat-o moșii și strămoșii noștri la bucurie și la ceas de cumpănă. Pe ea o mai fredonăm astăzi, așa cum putem, toți cei care suntem români și simțim românește.  Ne-au alungat cărturarii din cetate, măcar de ne-ar scăpa Doina neatinsă, neprofanată și neviolată!

Cei mai mulți dintre cititorii acestor rânduri știți că o orchestră de muzică simfonică este formată din zeci, chiar peste o sută de instrumentiști. Tot așa de bine știți, că un  cvartet este un grup de patru instrumentiști. Înainte de 1989 circula o glumă pe la noi, care spunea enorm de mult. Se spunea că definiția cvartetului este aceasta: ceea ce se mai întoarce în țară  dintr-o orchestră de muzică simfonică după un turneu în străinătate! Să ne ferească Dumnezeu să spunem în curând, că un cvartet este ceea ce a mai rămas dintr-un ansamblu folcloric!

*

          Casa părintească. Cei mai mulți dintre Dvs. ați auzit minunata poezie a lui Grigore Vieru cu acest titlu, cântată de Fuego și de alți cântăreți. Fără îndoială, că vi s-a înfiorat sufletul, poate v-au podidit lacrimile, dar cu siguranță că fiecare v-ați amintit de anii copilăriei, de casa părintească, de părinți, de bunici, de frați și de surori.  Am ascultat-o eu însumi de nenumărate ori și am meditat asupra ei. Îi dau dreptate poetului, dar numai până la un anumit punct. Fiecare din noi am avut o casă părintească. E casa în care  ne-am născut și în care ne-am trăit copilăria. Nu toți mai avem, însă, casa părintească, pentru ca să mai putem s-o vindem sau s-o păstrăm.  Sunt fel și fel de cazuri, care au făcut ca să nu mai avem casa părintească, clădirea din ziduri și acoperiș. Dar să dăm citire mai întâi poeziei:

,,E păcat, nu-i drept și nu e bine

Să vinzi casa care te-a-ncălzit.

Bani ne-ar trebui la fiecare,

Toți avem copii și vremea-i grea,

Însă cum să vinzi fereastra, oare,

Cea la care maica te-aștepta?!

O vom da și vor schimba lacăta

Și vor pune și ferestre noi.

Ascultați-mă, surori, pe mine

Și trecând pe lângă ea vreodată,

Va privi ca la străini la noi.

Casa părintească nu se vinde,

Nu se vinde tot ce este sfânt.

Din atâtea lucruri dragi și sfinte

Ochii mamei încă ne privesc.

Vom pleca și noi cândva din viață

Și părinții sus ne-or întreba,

Ce mai face casa lor cea dragă,

Cine are grijă azi de ea?”

Dacă poetul a vrut să transmită prin această poezie un mesaj conducătorilor de țară, că țara, care este pentru toți ca o casă părintească, nu se vinde, mare dreptate a avut. Cât privește casa-clădire a fiecăruia, situația comportă discuții. Ar fi păcat ca poezia să nu se adreseze tuturor, ci doar acelora care încă mai au case părintești. Casa părintească poate să nu mai existe fizic, pe teren. Casa părintească trebuie păstrată în suflet toată viața, până intrăm în mormânt. Indiferent unde ne-ar duce viața, chiar și la capătul lumii, în bagajul pe care ni-l luăm cu noi, să nu uităm niciodată să înghesuim într-un colț al sufletului nostru și casa părintească. Dacă vom uita, ori nu vom vrea s-o luăm, vom fi mai săraci decât oricare altul, chiar dacă am câștiga oricâte bogății ale lumii, chiar dacă vom ajunge cine știe ce înalți demnitari, artiști, savanți etc. Casa părintească este un fragment din viața noastră, din copilăria noastră, din propria noastră temelie ca oameni. Acolo am deschis pentru prima dată ochii și am văzut lumea. Acolo ne-am văzut părinții, bunicii și frații. Acolo am învățat primele cuvinte. Acolo ne-am jucat și am râs și am plâns. Acolo am învățat și am rostit prima rugăciune. Acolo am absolvit celebra școală a celor șapte ani de acasă. Acolo ne întoarcem măcar cu gândul, când viața ne este grea, când loviturile ce ni se dau sunt prea dure, acolo ne reîncărcăm bateriile și plecăm mai departe.

M-am născut și am trăit într-o casă, care a fost demolată în urmă cu aproape cincizeci de ani. M-am mutat în alta, dar, culmea, niciodată nu m-am visat în casa nouă, ci tot în cea veche. Din cea veche mai este doar o moviliță de pământ care acoperă niște pietre din fondație, care n-au mai fost scoase. Și totuși!  Pot reconstitui vechea casă cu lux de amănunte până în cele mai mici detalii. Văd cele două cămăruțe, dintre care doar una terminată, în care se înghesuiau un pat, o masă, două scaune și o sobă de cărămidă. Văd o tindă îngustă cu prispă, care a fost închisă apoi cu patru ferestre, în care mama așezase în fiecare câte patru sacsii(ghivece)  cu puturoase(mușcate). Prin ghivecele acelea găseam câteodată câte un bănuț uitat! Văd pământul de pe jos, pe care mă jucam cu scăunelul cu patru picioare, cu pisica, cu ghemele de ață, cu chibriturile și cu glodurile de porumb. Văd scara cu cinci trepte, care cobora într-o grădiniță de câteva palme, în care se înghesuiau tot felul de soiuri de flori, un păr cu pere ,,ruginii”, un pui de cireș și doi stupi. Văd ulița pe care am crescut, pe care mă jucam, pe care mă simțeam ,,ca la mine acasă”. Văd oborul(curtea) și casa bunicilor.

Cum poți să uiți casa părintească?! Ea este, ca și tine însuți, rodul dragostei părinților tăi, cuibul din care ți-ai luat zborul la un moment dat. Cum pot s-o uit, când știu cu cât chin au construit-o, pentru că s-au iubit și m-au iubit. Pentru ca să construiască acea casă, părinții furau noaptea lemne din Bremăna. Bunicul avea pădure la Conac, dar îi avertiza în fiecare zi să nu cumva să îndrăznească să taie de la el  o creangă măcar. Pentru casa aceea părinții cărau apă din Vârtoape cu spinarea, cu hârdăul pe ciobârneac, în timp ce boii bunicului se jucau în obor.  În polata din spatele casei, după streaz, mă ascundea tata cu o oaie, când veneau de la primărie să facă recensământul animalelor.  Mă acoperea cu o pătură și trebuia să țin oaia, ca nu cumva să zbiere și să ne dea de gol. Acolo, lângă casă, era cuptorul în care mama făcea pâine, pe vatra căruia făcea mâncare. Sub părul din obor puneam vara măsuța cu trei picioare și ne așezam pe scăunele și mâncam. Văd iagudul(dudul) uriaș din colțul casei. Niciodată nu cred că voi mai găsi iagude atât de bune ca acelea. Mă urcam pe curte, de pe curte pe polată și de pe polată pe casă, ca să mănânc iagude… Era marea mea aventură!

A uita casa părintească înseamnă a o vinde. Cel care-și uită casa părintească este un om fără trecut, este ca o țară fără istorie. Să nu fie!

*

Ajutoare și donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare și donații, astfel: Doamna Usturoi Victoria-Claudia din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț, Domnul Marina Constantin din Malovăț și Domnul Sârbu Marian din Tr. Severin: câte 200 lei; Domnul Crumpei Sever din Malovăț: 170 lei; Doamna Doina Vasilca din București, fiică a satului Malovăț: 160 lei; Domnul Prof. Cornel Boteanu din Șișești(MH), Doamna Caragea Veronica din Tr. Severin, Domnul Zgarcea Cornel  din Tr. Severin și Domnul Muntean Camil din Întorsura Buzăului(CV): câte 100 lei; Doamna Rolea Violeta din București, fiică a satului Bârda: 50 lei și altele mai mici.

Tuturor le mulțumim cordial. Dumnezeu să le ajute!

*

Azilul de bătrâni din Strehaia a făcut apel la parohia noastră să-l ajutăm cu vopsea lavabilă pentru zugrăvirea exteriorului și interiorului clădirii. Sunt cantități enorme. Vom vedea ce vom putea face.

*

În cursul lunii august am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 2 Aug.(Bârda): 146 pâini; 6 Aug.(Malovăț): 84 pâini; 9 Aug.(Malovăț): 204 pâini; 15 Aug. (Bârda): 158 pâini; 16 Aug.(Bârda): 125 pâini; 23 Aug.(Malovăț): 121 pâini; 30 Aug.(Bârda). Așadar, în luna august  s-au donat 1.028 pâini. Totodată, s-a vândut pâine la prețul de achiziție de 1,40 lei/buc., astfel: 2 Aug.(Bârda): 604 pâini; 6 Aug.(Malovăț): 116 pâini; 9 Aug. (Malovăț): 246 pâini; 15 Aug. (Bârda): 142 pâini; 16 Aug.(Bârda): 575 pâini; 23 Aug. (Malovăț): 359 pâini; 30 Aug.(Bârda): 510 pâini. Așadar, în luna august s-au vândut 2.552 pâini.

*

Plăți. În cursul lunii august am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 5.012 lei brutăriei pentru cele 3.580 pâini donate și vândute în luna august; 405 lei tipografiei pentru cărți; 397 lei impozit; 242 lei poștei pentru colete; 228 lei pentru napolitanele donate copiilor care au venit la spovedit și împărtășit;  65 lei pentru curent și altele mai mici.

*

Excursii-pelerinaj. Joi, 27 august, parohia noastră a organizat o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Bârda – Malovăț – Tr. Severin – Cladova – Negotin(două mănăstiri și orașul) – Vidin(biserica lui Matei Basarab, muzeul, cetatea, orașul)-mormântul Cuv. Teofana Basarab din munții din nordul Vidinului – Calafat – Maglavit (mănăstirea) – Vânju Mare – Tr. Severin – Malovăț – Bârda.

Au participat 23 enoriași din satele Malovăț, Bârda, Colibași, cât și din Tr. Severin. Excursia a decurs în condiții normale, civilizate. Vizita la mănăstirile din Serbia ne-a lăsat iarăși un gust amar. Lăcașurile aveau ușile deschise. Intra cine vrea. Pe la chilii se vedea din când în când câte un viețuitor, care se ascundea grăbit în spatele câte unei uși. Doar la magazinul mănăstirilor era câte un vânzător, care nu știa decât limba sârbă.

În Bulgaria ne-a așteptat, încă de la vamă Domnul Dr. Ivo Gheorghiev cu Doamna Gheorghiev. Ne-au condus la mănăstirea din  munții din nordul Vidinului, unde se pare că a viețuit în ultimii ani și unde a fost înmormântată Sf. Cuvioasa Teofana Basarab, fosta soție a țarului Ivan Alexandru și mamă a țarului Strațimir. Am vizitat apoi cetatea Vidinului cu toate relicvele ei, bisericile românești îngropate. Peste tot Domnul Dr. Ivo Gheorghiev ne-a fost călăuză de mare preț.

Am trecut Dunărea și am venit la Mănăstirea Maglavit. Era în timpul slujbei de seară și n-a avut nimeni timp să se ocupe de noi, să ne vorbească măcar de… Petrache Lupu.

*

Sâmbătă, 29 august, parohia noastră a organizat o excursie-pelerinaj la Mănăstirea Schitul Topolnița, cu participare la slujba arhierească, ce s-a desfășurat acolo, cu prilejul hramului. Domnul Gheorghe Ungureanu, patronul firmei cu care efectuăm excursiile, ne-a pus la dispoziție un autocar gratuit. În afară de cei din autocar, din parohia noastră au mers acolo mulți cu mașinile personale. A slujit Preasfințitul Episcop Nicodim însoțit de un impunător sobor de preoți și diaconi. Au fost momente frumoase, înălțătoare!

*

La începutul lunii noiembrie vom face o excursie-pelerinaj la Mănăstirea Prislop și la mormântul Sf. Arsenie Boca. Până acolo vom vizita mănăstirile Vișina și Lainici, iar în drumul de întoarcere Mănăstirile Caransebeș și Piatra Scrisă. Încă nu știm prețul.

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs.  a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: Ofertă de carte – august, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 4 aug. 2026, ediție și on-line(https://armoniiculturale.ro); ,,Scrisoare pastorală” – 568, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 24 aug. 2026, ediție și on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress. com); în ,,Armonii culturale”, Adjud, 26 aug. 2026, ediție și on-line(https://armoniiculturale.ro); Aberații sectare, în ,,Națiunea”, București, 30 aug. 2026, ediție și on-line(https://ziarulnatiunea.ro); Uiuiu și trilili, în ,,Națiunea”, București, 20 aug. 2026, ediție și on-line(https://ziarulnatiunea.ro);  

*

Zâmbete. ☺La școală… ,,-Ce meserie au părinții voștri?” întreabă profesoara.                                                                                                                                                                                                ,,-Tata e inginer!” zice Gogu. ,,- Tata e mecanic”, zice Ionel; ,,- Tata e… șef!” zice apăsat Bulă. ,,-  Hmm… Cum așa, Bulă?” întreabă mirată profa. ,,-  Păi are 500 de oameni sub el!” ,,-  Frumos!?!? Însă…, cu ce se ocupă mai exact?” ,,-  Taie iarbă-n cimitir!” ☺ ,,- Tată, ce e ecoul?” ,, – E unicul care are curaj să-i răspundă mamei tale!” ☺Numai în limba română poate fi întâlnit un asemenea grad de rudenie: p mamă de bătaie soră cu moartea! ☺Știți de ce cocoșii cântă așa de dimineață? Ca să se facă și ei auziți. Mai târziu nu mai pot, că se trezesc găinile! ☺Când un bărbat inteligent urmează să ia o hotărâre importantă, închide ochii, inspiră adânc, se gândește profund și…. face ce i-a spus nevasta! ☺Femeia are suflet bun. Ea poate ierta bărbatului orice, chiar dacă el nu are nici o vină! ☺Bărbatul a fost creat înaintea femeii, ca să poată să spună și el câteva cuvinte fără să-l întrerupă nimeni. ☺Anunț mortuar: Cu adâncă durere în suflet anunțăm dispariția dintre noi a celui ce a fost Doru D. Muncă!

*

Botezuri. În ziua de 16 august am oficiat Taina Sf. Botez pentru Cărbunaru Francesca-Nicole, fiica Domnului Cărbunaru Cosmin – Petrișor și a Doamnei Cărbunaru Andreea-Izabela din Tr. Severin. Să le trăiască!

*

Program. În luna septembrie avem următorul program de slujbe: 5 Sept. (Malovăț-Bârda); 6 Sept.  (Malovăț); 8 Sept.(pomeniri dimineața, la ora 8, la Bârda; slujbă la Malovăț); 12 Sept. (Malovăț-Bârda); 13 Sept.(Bârda); 14 Sept.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 19 Sept. (Malovăț-Bârda); 20 Sept. (Malovăț); 26 Sept.(Malovăț-Bârda); 27 Sept. (Bârda). În restul timpului, preotul poate fi contactat la biserică, acasă, la telefonul  0724.99.80.86, ori pe adresa de e-mail stanciulescubarda@gmail.com.

Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

by

Referinţă Bibliografică

Scrisoare pastorală Foaie periodică gratuită  a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi, Anul XXVI(2026), nr. 569(16–31 August)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 18 septembrie 2026