Poeme Toamnei
ÎNTÂMPINAREA TOAMNEI
Toamna mi-a bătut în geam,
să mă invite la vie,
să-i degust struguri din ram
și să-i admir podgorie.
Cu dorință-n pas grăbit,
merg să-i salut revenirea.
Dragă doamnă, bun-venit!
Te încălzesc cu privirea.
În livadă fac popas,
să iau gutui gălbioare,
dar îmi dau tăcere-n glas,
că sunt acre și amare.
Să îmi dreg gustul, aleg
mere bine-pârguite.
Câteva în șorț culeg
și-mi zoresc pașii-nainte.
Trecând pe sub falnic nuc,
să-i degust fructe gustoase.
Câteva nuci pe butuc
sparg, să văd de sunt vârtoase..
Mi se imprimă pe mâini,
culoarea din coji iodate.
Dar în două săptămâni,
mâinile vor fi curate.
Că prea mult timp am zăbovit
pe drum către podgorie,
mă întrec cu timp grăbit,
să culeg struguri din vie.
Din boabe îmi fac cercei
cu a minții fantezie
și-mi las gânduri în condei,
cu dragostea-n poezie!
© Maria Filipoiu
1.10.2014
.
.
MENIREA TOAMNEI
În Toamna viețuirii omenești,
până și timpul este mai grăbit!
Cu el ia năzuințe sufletești,
de la cei ce nu le-au gospodărit.
O, tristă doamnă cu ten măsliniu,
îți împrumut paleta de culori,
în păr să îmi prind tonul arămiu
și gri să pun în ai morții fiori.
Că ești pictoriță fantezistă,
ți-aș dărui, de-ai vrea, din anii mei.
În viitor să fiu optimistă,
să nu simt povara anilor grei!
Că-n viață, spectacolul contează,
domnițele își croiesc veșminte
și-n culorile toamnei le decorează
ca in tradițiile moștenite.
Cu dragostea pierdută-n speranță,
mă duce soarta-n patimi și nevoi,
până dispar în a vremii ceață,
ca tine, soră, în lacrimi de ploi.
Soartă scriind cu lacrimi de frunze,
vom rodi prin vremuri trecătoare.
La moartea ta, și Cerul va plânge,
cu ploaie transformată-n ninsoare.
Eu îmi las rădăcinile în neam,
cu sevă, spre-a spiritului hrană.
Tu vei renaște cu muguri pe ram,
menire să duci în altă toamnă.
© Maria Filipoiu
3.10.2014
.
.
TOAMNA REGĂSIRII
Mă regăsesc în nostalgia toamnei
cu ploi de frunze roșu-arămiu.
în verde-brumat din iarba câmpiei,
sub Cerul înnorat și plumburiu.
Coșmarul vremii-n suflete pătrunde,
să alunge visul fericirii
și în hăul infernal să afunde
dorință din speranța iubirii.
Singurătatea în suflet îmi crește
ca nopțile Toamnei răcoroase
și coșmarul care îmi risipește
ale iubirii vise frumoase.
Cu visuri și speranțe năruite
mă regăsesc în declinul vieții,
ca arbore cu frunze veștejite
de bruma nopții și-a dimineții.
2.09.2014
© Maria Filipoiu
.
.
TOAMNĂ CU AROMĂ DE CUVINTE
Toamnă cu armă de cuvinte,
Îmbracă-mi gândurile aurii
Cu savoare din livezi și din vii
Și pune-mi agate pe veșminte!
Lasă-mi din podgorie mănoasă,
Balsamul în ciorchinii gândului,
Iar din livezi, aroma de gutui
Adu-mi în a sufletului casă!
De vrei să îmi nutrești gândirea,
Cu miez răscopt de nuci și alune,
Te înveșmântez în al meu nume,
De belșugul tău să-mi leg menirea.
Dulceață din prunele brumate
Îți voi savura cu prisosință
Să-mi revigoreze conștiință,
Ce îmi face gândurile coapte.
Aromele de mere și gutui
Ți le voi păstra în sân la mine
Să dau și prin anul care vine,
Savoare și balsam, sufletului.
Gândul cu aromă de cuvinte
Îmi voi duce pe Calea Lactee,
Să-i dau a eternițății cheie,
Din suflet cu a toamnei veșminte.
© Maria Filipoiu – poet, aforist, jurnalist UZPR
1.10.2014

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..