Ion Nălbitoru: Domnul dr. Constantin Ionițescu, ne cunoaștem atât de la festivalurile „POSADA 1330” de la Perișani, din Țara Loviștei, cât și de la cabinetul dv. de oftalmologie, unde veneam ca pacient. Cu toate acestea nu știu mare lucru despre origine dv. Dați-mi câteva informații despre locul unde v-ați născut, copilărit etc.

Dr Constantin Ionițescu: M-am născut în Poienari, județul Gorj, lângă Dealul Muierii.

Am avut pe tata un bun educator, un excelent gospodar, multidisciplinar, destul de sever și harnic. El a fost în „război” până la Stalingrad și Debrețin. Odată cu terminarea războiului a căutat ca noi copiii să învățăm carte și să lucrăm în învățământ sau sănătate. De ce? Convingerea lui era că, având aceste meserii, suntem protejați de război, deoarece statul are nevoie de profesori care să învețe copiii, și de sanitari care să îngrijească bolnavii sau răniții. Așa că acești oameni vor fi ținuți în spatele frontului.

Am fost 6 frați… Trei am îmbrățișat domeniul sănătății, iar doi în învățământ… Tata ne-a educat să ne ajutăm unul pe altul. Începând din copilărie ne purtam hainele unii la alții, fiindcă unii creșteam și ele rămâneau pentru cei mici. Cu timpul ne-am făcut fiecare familia sa. Apoi a venit ceasul în care îi ajutăm pe nepoți…

Ion Nălbitoru: Totuși, ce v-a determinat să alegeți medicina și de ce specialitatea oftalmologie? S-a creat o anume conjunctură care v-a deschis această cale?

Dr Constantin Ionițescu:  Medicina a răsărit în calea mea printr-o întâmplare… Aveam un frate student la biologie în București și locuia într-un cămin în Grozăvești. Într-o zi s-a prezentat la colegul lui de cameră un prieten student, la facultatea de medicină, secția militară… Dar să ajungă aici mai întâi a făcut dosar pentru armată – părinți, rude, fără orientări capitaliste – adică cu structura socială „bună”… Tata a dorit ca eu să ajung inginer militar, pentru a nu cheltui mult cu studiile. Asta în anul 1963… În 1969 am fost încadrat ca lt. medic într-o unitate militară din Gorj. În 1973 am reușit să plec din armată și am dat concurs organizat de ministerul Sănătății pe specialități chirurgicale… Am ales Oftalmologia.

De ce am optat pentru această specialitate?… Când eram mic, în clasele primare, mama a fost operată la un ochi de către un mare oftalmolog, pensionar ce locuia la țară, DR CLEONIC BURLANESCU, foarte bun specialist la Colțea și mare clientelă avea printre oamenii politici de atunci. Așa am auzit de această specialitate care m-a impresionat… L-am cunoscut prin anul 1960… Avea într-o cameră multe volume de cărți „groase” în limba germană și franceză, pline de planșe, care m-au lăsat cu gura căscată…

Ion Nălbitoru: Ați avut vreo personalitate oftalmologică, ca indiciu în viață? Unde ați profesat prima dată?

Dr Constantin Ionițescu:     Am ajuns medic rezident la Colțea, nume ce îmi trimitea semnale, ca un bec cu lumina intermitentă,  către conștientul din mine, să-l ajung din urmă pe dr. Burlanescu.

În 1974 am devenit rezident la clinica de oftalmologie Colțea. Aici aduc un omagiu dlui Prof Sandu Michail, General Prof Dr Mircea Olteanu, Prof Dr David Mihai, Dr Doina Tacorian….

În 1976 am avut satisfacția să tratez un bolnav din Topolog „tratat medical” de Dr Cleonic Burlanescu, cu mulți ani în urmă, și i-am mulțumit lui Dumnezeu pentru această inopinată întâlnire cu îndrumătorul meu spiritual, aici la Vâlcea.
Ion Nălbitoru: Domnul Ionițescu, ca medic, ce reprezintă pentru dv „Oftalmologia”?

Dr Constantin Ionițescu: Oftalmologia este după mine una dintre cele mai frumoase specialități ale medicinii. Este „Zâna” din cer implantată de creator în fruntea omului sub forma de „OCHI”. Cu ajutorul acestui simț putem face orice pe pământ… Este de mărimea unei „nuci”” și îl poți studia atât pe exterior cât și pe interior. În prezent, datorită noii tehnologii, îi

poți studia funcțiile și structura de ordinul micronilor!

Ion Nălbitoru: Destăinuiți-ne câte ceva din debutul dv.  în oftalmologie.  Ați avut parte de vreo întâmplare care a pus o amprentă decisivă în desfășurarea activității dv. profesionale?

Dr Constantin Ionițescu: Prima lecție a fost când eram la început un „inocent” și participam ca medic rezident să dublez o gardă a mentorului meu Dr Doina Tacorian, deșteaptă, frumoasă, inteligentă. Era urmașa unei familii renumite de doctori. Așa că în acea seară s-a prezentat la urgentă  un sărman copil „lovit” de soartă, în sensul că în urma unei complicații ce a survenit pe un ochi traumatizat, în urmă cu trei ani, i s-a spart globul ocular, iar pe obraji erau urmele sângelui și lacrimilor care nu mai conteneau. Bietul copil, la vârsta de trei ani, pierduse și ochiul congener tot printr-un accident. Așa că drama a fost mare, iar copilul plângea… plângea că  mai vedea și el „LUMINA” care îl descurca noaptea când trebuia să meargă la WC, care era situat la al treilea geam, pe unde intra lumina unui bec din curte… Inocentul din mine i-am spus doamnei profesoare  că mare vedere nu avea, doar puțină lumină. Dr. Tacorian era de gardă și, ca o bună profesoară, mi-a tras o lecție, pe care mi-am însușit-o până azi. „Costică, de acum încolo dacă se prezintă la tine un bolnav  care vede numai numărul de degete cu care îi testezi vederea, la plecare din spital sau cabinet, să plece măcar cu aceeași vedere, să nu i-o pierzi tu prin neîndemânare. Dacă a venit numai cu vederea luminii, să plece cu ea, iar dacă în urma tratamentului câștigă să vadă măcar un rând din optotip, ai câștigat tu în fața omului pacient”! Așa că m-am conformat…

Ion Nălbitoru:  Credeți că „ochiul” reprezintă un organ vital în viața unui om?

Dr Constantin Ionițescu:  Ochiul este centru de comandă al simțurilor omului.  90% din informațiile primite de creier trec prin lumina ochilor, începând cu simțul luminii până la percepția a tot ce ne înconjoară…

Ion Nălbitoru:  Ca medic oftalmolog ați tratat diferite afecțiuni ale ochilor sau ați făcut și intervenții chirurgicale?

Dr Constantin Ionițescu: Am efectuat poate sute și sute de operații de aproape toate felurile în cadrul specialității, mai puțin operațiile de Dezlipire de retină și extracția corpilor metalici intraoculari… Nu aveam dotarea necesară, 80-90% erau cu rezultate slabe, chiar periculoase de a se ajunge la oftalmie simpatică, adică să-l piardă și pe ochiul congener.

În proporție de 80-90% ar trebui ca toți medicii oftalmologi să fie mulțumiți sufletește că pot să fie de ajutor oamenilor. Atunci când se prezintă un bolnav ce are numai lumina ochilor, iar după operație vede să citească, lumina ochilor lui îți spune ca a „apucat pe Dumnezeu“ de un picior!

Ion Nălbitoru:  Considerați că „omul” are datoria să-și verifice „vederea” din când în când? Sistemul de sănătate ar trebui să se implice mai mult?

Dr Constantin Ionițescu: Trebuie ca sistemul de sănătate din țară să aibă în obiectiv grija față de om încă de la concepție și mai ales după apariția pe pământ. Ochii noului născut trebuie cercetați din primele momente și apoi până la adânci bătrânețe… Fiecare etapă are specificul ei și se pot descoperi diverse boli ale ochilor în faze diferite ce pot fi tratate. Copiii la școli trebuie căutați începând cu grădinița pentru viciile de refracții ce pot primi ochelarii adecvați. În mod normal numai 10% din populație are ochii emetropi, adică fără să fie nevoie de ochelari de corecție. După vârsta de 40 de ani survine prezbiopia, urmând tulburările cristaliniene și glaucomul. După vârsta de 60 de ani încep să se manifeste tulburări degenerative ale retinei… În mod normal toți oamenii trebuie consultați pentru a ști care este starea de sănătate a ochilor.

Ion Nălbitoru: După părerea dv. care ar fi principalele cauze care deteriorează ochiul și implicit vederea?

Dr Constantin Ionițescu: De când ne naștem până la adânci bătrânețe corpul uman suferă

modificări de degradare, până la epuizare, după funcția și specificul de organe… și după cum îl protejează OMUL!

În zilele noastre au apărut metode noi de tratament, chiar înlocuiri de organe sau tratament genetic, dar baza este tot la mâna omului, clasică.

Ion Nălbitoru: Domnul Ionitescu, ne-am întâlnit în urmă cu câțiva ani la un simpozion, la Perișani, la Festivalul Posada 1330. Atunci am aflat că aveți o pasiune acerbă pentru istorie. De unde această pasiune? Această pasiune are vreo legătură cu locurile dv natale?

Dr Constantin Ionițescu:   Dragostea de țară o am de la povețele lui tata (mândria de gorjean) și influența profesorului Tinculecu, de la liceu. În plus m-am născut în Poienari, Gorj, lângă Dealul Muierii, care a avut o rezonanță aparte, deoarece pe acest deal situat în dreapta Oltețului, se adunau muierile cu copii lor, de prin văile din jur pentru a fugii la adăpostul Peșterii Muierii de la Baia de Fier, atunci când pe firul Oltețului urcau popoare barbare să atace cetatea de la Polovragi, iar bărbații lor se luptau cu barbarii, mai ales asiatici… De altfel, s-a găsit în peșteră un craniu de femeie a cărui vechime este de peste 35000 de ani… Cetatea de la Polovragi este estimată din sec I înainte de Christos… Aici s-a găsit o plachetă de bronz cu cavalerul trac, al cărui cult a fost în sec. I-II după Christos… Cetatea au cucerit-o soldații lui Traian, au adus în zona castanul dulce și și-au făcut și ei un castru în apropriere… dovada o cărămidă găsită la o temelie de casă „SARGIDA VENSIS “ …  așa își însemnau ei traseul, făcând castre, din loc în loc. În Polovragi exista peștera de la Polovragi în care sălășluia zeul Zamolxis, cu preoții și vracii lui.

Ion Nălbitoru:  Cum de ați avut atâta timp să studiați documente și chiar descoperiri arheologice și să faceți o conexiune între ele, rescriind un fragment al istoriei ținuturilor românești ? Ce vă leagă atât de mult de istoria Țării Loviștei?

Dr Constantin Ionițescu: Când eram în clasele primare am aflat de la tata despre ororile războiului asupra omenirii. El îmi povestea ce a trăit el pe frontul din est. Așa am aflat de Crimeea, Kerci, Odessa Stalingrad, Debrețin… și îmi spunea că localitățile de sub munte, din Gorj, sunt bine plasate de Dumnezeu, deoarece nu prezintă interese strategice. Așa că suntem apărați. Totodată mi-a povestit că în aceste locuri au poposit armate aduse de Traian din Palestina și poate de atunci prin aceste zone a mai rămas  „sămânță” de la ei, căci erau isteți!

În liceu am avut un profesor căruia îi plăcea să ne povestească despre eroii noștri naționali, mai ales despre Mihai Viteazul, Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare… Când eram student la Institutul Medico Militar Carol Davila, se organizau în fiecare an excursii metodologice în diverse părți ale țării, în urma cărora am rămas cu dorința să văd cât mai mult din locurile unde s-au dat bătălii memorabile pentru poporul român. După anul 2012 am avut ocazia să-l întâlnesc pe bunul meu prieten dl. prof. Gh. Voica, care m-a invitat să văd Țara Loviștei, zona care m-a impresionat și care nu mi-a dat liniște nici în ziua de azi…

Ion Nălbitoru:  Domnia voastră susține că Lupta de la Posada din 1330 când Basarab I, Domnul Țării Românești, a zdrobit oastea regelui Carol Robert de Anjou, ar fi avut loc pe valea râului Băiașu din Țara Loviștei. Ce argumente ne puteți prezenta în susținerea acestei ipoteze?

Dr Constantin Ionițescu: Am studiat, am cercetat, m-am documentat și am rămas stupefiat de ce am găsit la fața locului în Copăceni, Racovița, Titesti, Perișiani, Valea Băiașului, locuri pline de istorie și unde „pietrile vorbesc“ de trecutul nostru de circa două mii de ani. Aici, Țara Românească și-a căpătat independența, aproape concomitent cu Moldova, având același „asupritor“ comun, Regatul Ungariei susținut de papalitatea de la Roma. Dacă nu era Basarab I, un moștenitor al SARABILOR daci din timpul lui Traian și mare iubitor al credinței ortodoxe, câștigător al luptei de la Posada 1330, precum și Bogdan I, al Moldovei, nu știu dacă ROMÂNIA DIN VIITOR mai era pe hartă… Spun acest lucru după pietrele din Titești, a căror pisanie, gravată în piatră ne arată că Basarab a consemnat pentru eternitate locul luptei și a preamărit pentru veșnicie pe primii voievozi români pe un „stâlp” de piatră, consemnați întâi și întâi de un mare iubitor de istorie polonez MACIEJ STRIJKOWSCHI, în 1575, în drumul de întoarcere din Constantinopol spre Polonia, „la două zile de mers pe jos spre Sibiu, am văzut că gospodarii munteni au ridicat trei stâlpi de piatră și o biserică, în memoria celor morți în lupta cu Carol Robert de Anjou”. Tot aici polonezul mai precizează ca BAZARAB l-a învins pe regele Carol Robert de Anjou, printr-o șmecherie pe o vale îngustă… Șmecheria la care se referă Strijkowschi este aceea că a făcut un baraj din copaci, șanțuri, între munții așezați de o parte și alta a râului Băiasu, astfel încât le-a blocat trecerea spre Olt. Acest baraj l-a făcut în dreptul Turnului lui Doancă, pe a cărui terasă a fost o cetate din timpul lui Traian, loc pe care Basarab îl știa, iar regele Carol Robert de Anjou l-a consemnat în diplomele lui numindu-l  „Cetatea de sub Arghis”.

Pentru cititorii dumneavoastră merită consemnat un mare iubitor de istorie român care a murit la 40 de ani, Teohari Antonescu, cel care a mers la Roma și a studiat fiecare metopa de pe Columna lui Traian cu gândul bine înfipt în minte că trebuie să găsească consemnat de Traian și locurile de luptă ale lui cu dacii de pe Valea Oltului. Și a găsit metopa
LXVI, care îl înfățișează pe Traian trecând o apă, iar în munți în jurul unei cetăți, dacii îl așteptau. A cercetat zona în 1910, a găsit muntele Măgura, și a urcat pe terasa unde sunt și azi ziduri de piatră de râu și un bazin de apă lat de 2m și 2m adâncime, pentru a acumula apă de ploaie. De fapt pe această terasă am găsit, în 2025, un vârf de săgeată de fier caracteristic sec XIV, „document” predat muzeului de istorie din Vâlcea.

Ion Nălbitoru:  Vă rog să enumerați câteva dintre cărțile dv cu temă istorică despre trecutul îndepărtat al ținuturilor românești!

Dr Constantin Ionițescu: Vă spun doar câteva nume de volume care îmi vin acum în minte, deși ele sunt multe: „Căciula Sfinxului din Bucegi – un simbol al zeilor daci și al voievozilor români”; „Țara Loviștei, Titești, Posada 1330 – Leagănul Independenței Românești”; „Cozia Veche și Basarabii, Negrul Basarabilor… Un Simbol al genezei poporului român”; „Implicarea Regelui Argevin al Ungariei Carol Robert de Anjou, în formarea Țării Românești  și a Moldovei după lupta de la Posada (1330)”; „Izbânda lui Basarab I  în lupta de la Posada (1330) la Turnul lui Doancă” etc, etc.

Ion Nălbitoru:  În încheierea interviului nostru, vă rog să transmiteți un mesaj vâlcenilor!

Dr Constantin Ionițescu: În primul rând mulțumesc locuitorilor din Vâlcea care  m-au primit cu  multă căldură și dragoste încurajându-mă să cresc profesional și social. Aici am găsit un mediu de „cultură” propice dezvoltării orașului, atât industrial cât și intelectual, prin profesorii de mare renume în instituțiile de învățământ. Consider că Râmnicul are o vechime de peste două milenii, iar numele i se trage de la Roma lui Traian, după cum a scris Grigore Ureche că noi de la „RÂM “ ne tragem … Soldații lui Traian au staționat aici aproape 170 de ani, Buridava Romană fiind localizată aici… Județul Vâlcea fiind localizat pe Valea Oltului, iar localizarea Țării Loviștei  seamănă ca inima unui om în centrul țării, iar peretele ce o înconjoară este alcătuit din munții Făgărașului, Coziei și ai Lotrului… Basarab a fost un mare strateg și a știut să-și apere țara, mai întâi diplomatic, prin plata unei sume uriașe de bani adversarului cu condiția să nu intre în țară cu cavaleria cruciată, având ca scop evitarea „MORȚII” și dând un copil ostatic pe banii lui…Văzând că nu găsește înțelegere, a avut suficient timp să organizeze o ambuscadă unde armata invadatoare și-a găsit sfârșitul, iar ȚARA ROMÂNESCĂ A CĂPĂTAT INDEPENDENȚA. Lupta a fost bine localizată în acte de Regele Carol Robert de Anjou… la cetatea de sub Arghis  de pe Valea Băiașului… Pentru cititori vă semnalez că Basarab a lăsat scris în piatră cu litere chirilice despre aceste evenimente încă din sec al XIV- lea , fiind prima scriere în limba română , interpretată de dl. prof. Gh. Voica.

Ion Nălbitoru:  Domnule doctor, Constantin Ionițescu, vă mulțumesc pentru acordarea acestui interviu care, sper, va stârni curiozitatea multora pentru redescoperirea istoriei acestor ținuturi românești!

Ion NĂLBITORU – membru UZPR

by

Referinţă Bibliografică

ION NĂLBITORU: Medicină vs istorie – Interviu cu medicul oftalmolog Constantin Ionițescu, pasionat de vestigiile istorice ale României –/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 25 octombrie 2026