Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » ION NĂLBITORU: „Epopeea de pe Lotru” – Interviu cu dl ing. dr. Mihai Sporiș –

ION NĂLBITORU: „Epopeea de pe Lotru” – Interviu cu dl ing. dr. Mihai Sporiș –

Ion Nălbitoru: Domnule inginer, originile familiei „Sporiș” sunt la Robești, localitate situată valea râului Olt. Vorbiți-ne despre copilărie, școala generală, liceu, despre frați și surori, toți intelectuali.

Ing. Mihai Sporiș: Numele neamului Sporiș este localizat în zona montană a Loviștei… cu focarul principal în Greblești/Câineni… pe „calea mare” a Loviștei! Atenție! Satul Robești, ales baștină  de Moșul nostru, cu ceva generații în urmă, este situat pe dreapta Oltului, la confluența văii satului – care izvorăște din Munții Lotrului!-, cu Oltul!

Ion Nălbitoru: Dorința dv de a deveni energetician este o tradiție a familiei? Dacă nu, ce va determinat să vă doriți această profesie? Unde și ce facultate ați absolvit? După ce ați absolvit facultatea unde ați fost repartizat, ca stagiar?

Ing. Mihai Sporiș: Nu! Dintre toți frații sunt singurul… energetician! Nu neg curiozitatea copilului, fascinat de moara de apă, din imediata vecinătate a casei părintești.

Pe linia paternă… tatăl era cel mai mare fiu al unei familii numeroase, Sporiș, în care primise responsabilitatea păstorului ca ucenic, apoi baciului din stâna familiei, mai apoi stăpânul propriei turme de oi, al familiei cu 8 copii. Moșnean era, în adevăratul sens al cuvântului, cu drepturi în obști și proprietar al unei gospodării, cu de toate. Mama, o Petcu prin naștere, venea din tradiția negoțului și a meșterului iscusit, prin tatăl ei, și dinspre un neam de Popescu… cu oameni ai bisericii! Genetic puteam răsări în multe domenii… dar creșterea oilor, unde am și ucenicit în copilărie, ca strungar în strunga oilor (în deceniul 6-7 al secolului XX!), nu mai era o soluție, pentru niște moșneni care fuseseră dezmoșteniți de munți, supuși la cote! Soluția era să răzbim prin școală, către ceea ce ni s-ar fi potrivit… Fiind mezinul, modelul celor mari, zburați de acasă… putea fi o sugestie! Școala, cu dascăli pricepuți,  putea fi imboldul fericit! Profesorii din școala generală și liceu, mă îndemnau… fiecare la olimpiadele materiilor gestionate. Matematică, fizică, chimie, limba română, istorie… îmi erau dragi și datorită lor, prin Hunedoara, un efervescent centru muncitoresc, meseriile făceau… cu liceele de specialitate. Familia însă, poate și la sfaturile celor mari, mi-a impus liceul teoretic… fiind avizată asupra unui spirit polivalent, unde mai pui că mă chinuia talentul cu: teatru, poezie, șah, iar implicarea în tradiția locală din vacanțele școlare… mă arăta un bun cunoscător al obiceiurilor și repede angrenat în cetele colindătorilor.

Legătura cu satul s-a consolidat firesc, parcă amplificată de dorul de acasă al elevului de gimnaziu și apoi de liceu, pe la Hunedoara. Mezin fiind, în tradiția familiei trebuia să rămân în casa părintească, și acest obicei se impunea parcă de la sine. Toți frații … zburaseră de acasă, pe la casele lor, prin toată țara (București, Ploiești, Caransebeș, Hunedoara, Râmnicu Vâlcea). Satul se zvonea că va fi strămutat din cauza amenajării Oltului cu un mare lac de acumulare, care ar fi inundat satele din defileu, amonte de Gura Lotrului! Din 1966, pe Lotru, începuseră lucrările la amenajarea în folos energetic al arealului local hidroenergetic pe care îl cunoști!  Eram elev de liceu și trebuia să iau o hotărâre! Muntele îmi plăcea, viața la țară își avea bucuriile ei, ideea unei repartizări după studii superioare, … la dracu în praznic (adică un fel de surghiun legiuit anume!), trebuia gândită ca la șah, cu multe mutări înainte! M-am decis pentru Politehnică, neapărat la București, unde exista singura secție de Hidroenergetică, a institutelor poli/tehnice din România. Speranța că voi găsi un loc de muncă, foarte aproape de părinți, de locul nașterii și în respectul ștafetei, cu mezinul verigă între generații, își avea susținerea în avântul special al sectorului hidroenergetic pentru dezvoltarea României! Da! Iată-mă poli/tehnist, la București, în perioada 1970-1975, cu practicile de vară studențești, pe la Lotru, Curtea de Argeș, Râmnicu Vâlcea și excursiile de studii pe la toate marile șantiere hidroenergetice ale României (Porțile de Fier, Râul Mare,  Sebeș ș.a). În 1975, devin inginer diplomat (altceva decât licențierea… de azi!) și primesc repartiția la ICH Rm. Vâlcea, pentru exploatarea Uzinei „Lotru” Ciunget, cu domiciliul permanent în Voineasa! Facultatea de Energetică, secția Hidroenergetică… și practicile din teren, m-au calificat Inginer, cu începutul stagiarului ce trebuia să se acomodeze… la Lotru, începând cu 1 august 1975…

Ion Nălbitoru: Ați prins, ca și mine, anii studenției într-un regim pe care unii îl critică, dar în care se făcea carte. Deci după ce ați absolvit facultatea ați fost repartizat, ca stagiar, pe Lotru?

Ing. Mihai Sporiș: Am ales Râmnicu Vâlcea, pentru Uzina Electrică Lotru, aflată în plină dezvoltare. Era cea mai potrivită alegere. Mezinul familiei fiind, cu toți frații la casele lor, căsătoriți, eu trebuia să fiu lângă părinți, cât mai aproape. Ba chiar valea satului Robești, izvora din Munții Lotrului, iar Oltul, în Robești își aștepta și el o hidrocentrală. Dar v-am mai spus… cum am făcut alegerea, gândind ca la șah niște mutări înainte!

Ion Nălbitoru:  Ce a însemnat pentru dv debutul profesional ca energetician?  A fost unul spectaculos sau cu evoluție în timp?

Ing. Mihai Sporiș: Debutul a însemnat, adaptarea rapidă la mediul dintr-un sat izolat, pe o vale în care un urdiniș al neadaptării, mai ales al celor din exploatarea instalațiilor și construcțiilor, alunga rapid pe noii veniți. Cum  să strunească ei, mai ales  oamenii locului, în măsură să stăpânească tehnologii înalte, când repulsia locului pentru venetici era în mentalul cunoscut! Specialiștii, obligați să-și facă stagiul, plecau imediat după, uneori prin sfântul aranjament nu-i prindea vreun anotimp. Scutirile medicale, pilele superioare, uneori abandonul îi punea imediat pe fugă! Nu mi-am finalizat încă stagiatura când fusesem promovat (evident fără drepturile salariale postului!) șef de secție, peste oamenii – care îmi păreau ca sătenii mei, și ei lotreni!-, cu obligația să-i instruiesc asupra sarcinilor de serviciu! Apoi să îmi asum răspunderea legală pentru o impresionantă listă de inventar de la mărunțișuri, până la mijloacele fixe cu valori de miliarde de lei (Baraje, linii electrice, centrale subterane, drumuri, echipamente electrice și mecanice etc.) și încă, precizez, nu depășisem  stagiatura! Nu a fost nimic spectaculos, a fost urgența impusă de fuga  oamenilor, care nu se adaptau mediului… cu chemări spre alte locuri, precum absolvenții orășeni, cu relații suspuse… în regimul cu clientela lui politică, ca întotdeauna!

Ion Nălbitoru: Ați fost o perioadă director la Hidroelectrica, Vâlcea. Din păcate manevrele politice ale acelei perioade, numită „democrație”, v-au determinat să vă retrageți. Considerați o aberație numirea în funcții ca: director, inspector etc, pe criterii politice și nu merite profesionale?

Ing. Mihai Sporiș:  Nu îmi place numirea  funcției… ca DIRECTOR! Orice agent de circulație poate fi unul care dă direcția, cum vreun politician, director numit,  își ascultă șeful care l-a promovat, dându-i direcția, pe baza interviului în respectul statutului partizanatului! Nici aceea de manager, de la rom/gleza managementului, să sune mai pompos și doar să ascundă apartenența politică din spatele numirii. Am fost considerat un lider, uneori doar informal, pe scara pe care am suit ierarhiile impuse de cerințele momentului! Am fost un copil îndrăzneț ca… pionier și școala nr.6 din Hunedoara mă va fi pus, comandant de unitate! Învățătura și notațiile din catalog… mă premiau… anual! În liceu… utecistul, neinhibat în public, a fost pus șef! În facultate… vicepreședinte prin căminele studențești din București/ Regie și „303”, câștigător de competiții de șah… Integralist pe la facultate și meditator… de ocazie pentru sporirea bursei. În armată, post facultate, fiind printre cei înalți ca statură, m-au pus șef de pluton! Apoi… secretar UTC, la Lotru, fiind un inginer considerat de-al locului  și… conform regulilor vremii, automat în COM-ul Uzinei. Președinte al Asociație de locatari „Beneficiar” Voineasa, Antrenor de fotbal la „Energia” Mălaia, toate acestea înainte de urcarea în ierarhia profesională, ori în cea a administrației publice, după 1992! Cred că exersarea lidershipului, presupune vocație, pregătire specializată pentru domeniului gestionat și devotament, adică dăruire anume și disciplina specială pentru o misiune de mare responsabilitate. Moralitatea este prima cerință, care de cele mai multe ori este trădată de directiva vreunui partizanat! Când scena politică este dominată de un anume interes partizan, numirea pe criterii politice a competentului, este o mare greșeală! Situația economiei românești, în interminabile crize, poate da răspuns întrebării! Nu eu am abandonat… „oamenii”, partidele, ci ele au abandonat un „Gică contra”, care constata imoralitatea și derapajele… Am și scris o carte, chiar în 2026, ca o dare de seamă, să clarific… traseistul din mine, și distanțarea de partidele… momentului!

Ion Nălbitoru: De Valea Lotrului vă leagă foarte multe amintiri, atât de suflet cât și de profesie. Bazinul hidrografic Lotru a dat cea mai mare Centrală Hidroelectrică de pe râurile interioare ale României. Povestiți-ne cele mai semnificative aspecte din timpul amenajării acestui marecomplex hidroenergetic.

Ing. Mihai Sporiș:   Cele ale vieții personale, legate de Lotru sunt clare! M-am căsătorit în 1977 cu o lotreancă din Malaia,  cununat în  fața altarului bisericii… ridicate o odată cu hidrocentrala și … terenul de sport. În 1980, tot acolo, era botezat fiul nostru, peste timp și el absolvent al Hidroenergeticii. În aceiași biserică voi fi fost naș de cununie, la mai multe cupluri cărora le voi fi nășit copiii la botez! Tot prin Malaia din 1977, voi fi fost legitimat, cu carnet PCR să pot fi promovat în ierarhia profesională, că așa grăia pe atunci filosofia cu… corectitudinea politică! Cele legate de profesie și evenimentele unei durate măsurate în decenii, sunt atâtea că pot fi povestite într-un roman!

Ion Nălbitoru:  Amenajările hidroenergetice de pe Lotru și Latorița cu barajele: Vidra, Galbenu, Petrimanu, Balindru, Malaia, Brădișor și centralele de la Ciunget, Malaia și Brădișor, au scris istorie în construcțiile hidrotehnice din România. Acest complex a marcat un episod și din viața Domniei voastre. Amintirea anilor petrecuți ca inginer, cu funcțiile pe care le-ați avut, v-au lăsat în suflet satisfacția unor realizări mărețe?

Ing. Mihai Sporiș: Am încercat, de multe ori, după puterile mele, să semnific importanța Amenajării hidroenergetice a Lotrului. Articole în reviste de specialitate și culturale, în presa cotidiană, Emisiuni radio-tv, filme, conferințe publice, toate în măsură să semnifice marea minune tehnică pusă în peisajul României ca o minune a lumii energiei, de răsunet mondial, tocmai prin parametrii ei incontestabili! Faptul de-a fi fost o realizare tehnică cu mii de făptuitori, pe care n-ai cum să-i remarci decât împreună, ca mare anonim, m-a determinat să-i dedic o carte: „Și eu am fost pe… Lotru” în care apartenența la marele anonim ne obligă să ne strunim, dintr-un respect pentru miile de oameni participanți la marea epopee, lauda de sine!

Ion Nălbitoru: Din anumite surse am aflat că în timp ce colegii dvs, seara după program, se întâlneau la o „berică”, dvs. studiați și vă pregăteați pentru doctorat. A fost greu? A meritat sacrificiul?

Ing. Mihai Sporiș: Nu m-am înscris la doctorat din voința proprie! Apăruseră prea mulți doctori într-o inflație nefirească. Se adevereau plagiatele celor cu patalamale măsluite și chiar prin malpraxisul evident în domeniile lor de acțiune! În anumite domenii cu progresul permanent, în ritmuri amețitoare, cum este cel al tehnologiei informațiilor și proceselor cu mare viteză în raporturile cauză-efect, cum sunt cele din domeniul electro-energetic… pasul cu noutatea trebuie sincronizat imediat (just în time!).Cum să treci în era informatizării proceselor, fără a fii continuu conectat, prin studiu și experiment continuu? Lotru devenise, prin uzina sa, un mare laborator de încercare a multor domenii și erau toate urmărite de la distanță, prin noi slujitorii, intermediarii… slujitori! Ca să le putem face față vor fi fost studii, perfecționări continue în țară și străinătate… Cum să transmitem rapoartele noastre de observare tehnică… fără amprentarea expertizei doctorale? Băi, copile! Mi se va fi adresat fostul meu decan din facultate prin 1993, Alexandru Diacon (atunci șeful comisiei de supraveghere al Marilor Baraje din România!) De ce nu-ți acreditezi doctorul, pe care îl ai demult în rapoartele tale, ca adevărate teze, pline de originalitate și constatări înnoitoare?! I-am promis că mă voi înscrie la doctorat, dar că însărcinările mai noi prin Consiliul Județean Vâlcea, vor întârzia finalizarea! Da, orice studiu este necesar și benefic, dar cel îndrumat cu anumită logică poate avea efecte mai mari, pentru aceleași eforturi. Faptul de-a te ține în priză, responsabil, și cu scadențele prin preajmă îți poate da un imbold nou, gestionării responsabile a timpului  cu atâtea scadențe! Da! A fost greu, frumos și necesar! Le mulțumesc și acum profesorilor  care m-au îndrumat, parte din ei  trecuți la cele eterne, iar celor din scenă… să îndrume încă noi candidați, că mare nevoie are hidroenergetica de specialiști adevărați!

Ion Nălbitoru:  În anii trecuți când a fost sărbătorită Ziua Energeticianului, la Malaia, am vizionat un film documentar, „Lotru 20”, realizat de domnul Gheorghe Brănescu. Cu cine ați colaborat la realizarea scenariului și a regiei?. ȘiSpuneți-ne câte ceva despre acest film realizat pe Lotru, în timpul execuției lucrărilor de ridicare a barajelor, de săpare a galeriilor de aducțiune, a centralei de la Ciunget.

Ing. Mihai Sporiș: Scenariul acelui film, pregătit pentru sărbătorirea din 1992, a primului kw., produs în 1972, de primul generator hidro pus în funcțiune la Ciunget, ne-a aparținut conducerilor tehnice de la Ciunget și Rm. Vâlcea ( eu, ing șef al UE Lotru și Florescu Constantin director tehnic I.E Rm. Vâlcea), tot împreună semnam regia, pentru organizarea evenimentului național al energeticii românești, de la Voineasa, unde organizasem și premiera filmului nostru. Filmul s-a constituit dintr-un montaj al filmărilor din teren, făcute de Adrian Velicu (era salariat al ISPH Buccurești, provenit de la… „Alexandru Sahia”, de unde valorificase din arhiva filmelor despre șantierul Lotrului, momentele cheie). Într-o noapte, cu Gigii Brănescu, vom fi asortat imaginile cu muzica șantierului  și a timpului…

Ion Nălbitoru:  La Voineasa și Vidruța au fost amenajate colonii pentru muncitori care mai târziu, după terminarea lucrărilor, să rămână ca stațiuni turistice, cu restaurante și hoteluri. Din păcate, după 89, Stațiunea Voineasa și Vidruța au rămas în paragină. După părerea dv, cine se face vinovat pentru acest dezastru?

Ing. Mihai Sporiș: Nu sunt în măsură să stabilesc vinovății! Dar contextul schimbării abrupte de macaz din perioada 1989-1991 ne este cunoscut! Gorbaciov și-a luat Nobelul pentru pace cu prețul desființării pentru o vreme a cortinei, până prin 1991, când au remontat-o prin Transnistria și apoi prin Ucraina!  La noi macazul a venit cu necazul din decembrie 89, când cu… frontul salvării unora și învinovățirea foștilor complici! Totul s-a făcut praf, în câmpul muncii, fostei clase muncitoare, cu fosta ei uniune sindicală și ea în posesia unei viitoare averi în risipire! Politica nouă a făcut țăndări din partidul… unic, sindicatul muncii tuturor… și el făcut  țăndări… colorate politic, să se agațe foștii… de noile puteri colorate și să-și afle porția de cașcaval! Să te miri că în deșertul creat stațiunile sindicale din toată țara, nu doar cele amintite, au intrat în colaps? Că singura putere în stat rămasă în picioare (după cum o arată privilegiile!), Justiția, este cea mai criticată de arbitrii neutrii și că legile care se nasc… într-o adunare gregară, sunt fără putere, în mâinile unui stat, cu executivul… mereu trimis în avaria cenzurii și al mâinilor legate? O constatare din popor spune că până la Dumnezeul… mântuirii, te mănâncă sfinții tranziției, unii cu titlul de eroi ai … pseudo/revoluției!

Ion Nălbitoru: Am observat că și după ce v-ați pensionat ați rămas cu inima și sufletul legate de profesie. Anual participați și contribuiți la organizarea Zilei Energeticianului, când la Malaia când la Voineasa, unde vine și domnul director de la Uzina Ciunget, una dintre cele mai moderne și frumoase din țară. Credeți că tradiția acestei sărbătorii va fi continuată și de tinerele generații care vor urma?

Ing. Mihai Sporiș:  Care director… de la Ciunget? Că l-au transformat în doar Inginer Șef! Iar acestei minuni a lumii, Amenajarea Lotru,  la un moment dat i-au mutat și dispeceratul coordonării  la vreo 70 de km. de Ciunget! Centralizarea… în Piața Victoriei, a Directoratului Central al Hidroelectricii, unul colorat interesului politic, este o mostră de aservire unor interese obscure, că prea devenise sectorul: perla coroanei energiei române (vezi și criza provocată de interesele politice, care au și derapat-o, la un moment dat în… insolvență – după cum se știe!)

Sunt sceptic – în faptul acestei interminabile tranziții!- și în cele ce privește voința puterii locale, obedientă partizanatelor de la centru! Mulți dintre susținătorii evenimentelor promovate în timp… au plecat peste culmile vârstelor, alții au constatat dezinteresul autorităților, prea preocupate de ele însele și mai puțin de interesul publicului, care este bulversat de informațiile media contradictorii! Tânăra generație, pare descumpănită de ceea ce vede, în absența unei ștafete între generații, fracturată dramatic. Vezi de exemplu performanțele sportului românesc, care mai contează numai prin hazardul excepțiilor, nu prin pepinierele de altădată!

Ion Nălbitoru: Din păcate Hidroconstrucția (fostul TCH) unde am lucrat ca inginer la barajele și Hidrocentralele de pe Olt de la Gura Lotrului, Arpașu, Cornet și Robești, a falimentat. Credeți că este normal ca după eforturile poporului român, care a construit sisteme hidroenergetice ce au concurat cu alte țări, acum noi să nu mai fim stăpâni pe „apa” noastră și pe curentul nostru românesc?

Ing. Mihai Sporiș: Vorbeam de schimbarea de macaz! Să ne amintim predicția cu… mormanul de fiare vechi? Profetică sentință venită dinspre cel participant direct la schimbarea de direcție, de pe care chiar el a fost deraiat de o anume mineriadă! Industria intrată în pauză de masă, cu consumul din cămară (zero datorie externă… și cu libertate deplină la împrumuturi externe, oricine pe termen scurt poate fi un darnic să îmbrobodească viitorul!) Ce să ne mai trebuiască alte hidrocentrale, când cele făcute vor mai fi în lucru… vreo câteva decenii? La ce bun alte hidrocentrale! Nu știu dacă ai aflat câtă luptă s-a dus împotriva sistării hidrocentralelor în execuție, chiar de pe Olt! Cu ce eforturi am salvat Cornetul și Robeștiul de la … suspendare, că despre Hoghizul… asasinat, precum în alte domenii de exemplu… Vâlcea-Vâlcele știe acum toată lumea, iar ruinele din peisaj  mărturisesc… abandonul!

 

Ion Nălbitoru: Domnule Mihai Sporiș, să părăsim latura inginerească și să trecem la pasiuni extraprofesionale. Fratele dv., Gheorghe Sporiș, a avut un hobby, stabilirea de itinerare turistice și întocmirea de hărți turistice în munții ce străjuiesc Valea Lotrului. În plus, are veleități de scriitor și jurnalist, fiind o perioadă redactor-șef la revista „România turistică”. Ceea ce vă leagă este că amândoi aveți talent și scrieți articole și cărți. De unde această pasiune pentru scris la doi frați? Mai greu se întâlnește un astfel de „fenomen”!

 Ing. Mihai Sporiș: Despre pasiuni și realizările posibile este dificil să te constați singur! Arbitrii sunt întotdeauna din exterior și ei te observă, sau nu! Întrebarea de aici adeverește și ea că nu l-ați observat pe fratele nostru cel mare, diplomatul de carieră, Sporiș Nicolae, cu care am scris împreună cele patru volume la… „Spiritul civic” în perioada 1999-2006, când puneam împreună și bazele Societății Culturale „Anton Pann” (prin 1999! – altceva, decât fosta… literală Anton Pann, apărută prin 1983, dintr-o decizie politică, pentru susținerea ideologică a unui realism al vremii culturale aservite ideologic, cum se încurcă și azi borcanele privind o continuitate, ba și asumarea uneori a vechilor metehne! ) Chiar acesta, pensionar fiind, s-a dedat scrisului cărților, valorificând experiența diplomatului prin lume, trăirile copilăriei și câte altele. Ne-a dăruit încă vreo patru cărți ca autor și împreună, toți trei, am realizat un fel de monografie, despre satul natal, Robești… din Loviștea, cu specificul ei inconfundabil. Să constat aici că noi, cei trei frați, veneam din profesiuni diferite! (Juristul… diplomat de carieră, maistrul… din turism, subsemnatul din ingineria, combinând și pedagogia profesorilor chemați să… școlarizeze, din necesitate… nevoile hidroenergeticii de meseriașii… din parte locului!) Dar numitorul comun: aceiași părinți / pentru cei șapte ani de acasă; același loc de naștere care își impregnează propriul freamăt cu limbajul său unic și tăinuit soft de operare a vieții! Despre experiența dobândită prin lume, prin cele aflate, adăugat, faptele noastre, urmele lăsate pot vorbi în locul nostru. O vor face, cu o anumită probabilitate, după cum obiceiurile / poate mode contaminante, vor constata că scripta manent, devine soluția și  merită să fie cercetată…

Ion Nălbitoru: Enumerați câteva din cărțile publicate de dv.

Ing. Mihai Sporiș: Da. Am scris în nume propriu, dar și în colaborare, după cum remarcam și mai sus! Am publicat împreună cu frații, dar și cu prietenii! Sunt și antologii în care  m-am alăturat tematic unor scriitori, poeți ai vremii noastre. Personal mi-am asumat peste 40 de cărți cu abordări diverse: proză, vers, cu rostul informării, speram necesară pe diferite lungimi de undă: reportaj, eseu, pamflet, monografii, în diferite formule de prezentare, uneori și cu albume foto (aici ajutorul fotografiilor fiind necesar să atragă altfel… privirile!/ și să confirme adevărurile despre cele trăite împreună cu posibilii cititori, precum seniorii prieteni de călătorii!). Titlurile lor, prefațările care pun în gardă, cuprinsurile, copertele… , vorbeam de arbitrii angajați / critici, editorii, uneori articolele despre ele, care dădeau calificativele… toate sunt tabele de marcaj ale unui drum prin cele… scrise! Trebuie spus aici că am scris și am publicat, în principal din resurse proprii, fără a sta cu mâna întinsă spre bugetele publice, întotdeauna în deficit pentru cultură! Tirajele reduse, confirmă și ele posibilitățile. Nu am scris pentru alt câștig (cărțile mai mereu au fost donate, bibliotecilor, oamenilor, cu bucurie!), ci doar dintr-o misiune asumată dintr-un îndemn vechi: să adun de la lume și să întorc la lume ceea ce am adunat (parafrazând pe Anton Pann!), dintr-o dragoste pentru oamenii dragi (vezi titlul unei cărți „Omul trebuie iubit!”), pentru reperele culturale excepționale ale românilor (vezi cărțile dedicate lui Constantin Brâncuși!)! Am dat uneori răspuns, peste vreme, duhului celor plecați, adică întrebărilor lăsate în eterul scripturilor lor ( Dialoguri cu duhul poeților, De vorbă cu Lucian Blaga, etc.)

Ion Nălbitoru: Sunteți un om de cultură recunoscut în județul Vâlcea, dar și în țară. Sunteți membru la mai multe societăți culturale. Cum vedeți viitorul culturii românești într-o eră în care Inteligența Artificială începe să acapareze totul? Ce se va alege de artă? Ce se va alege de om? Omul va deveni, în timp, robul propriei creații, robotul?

Ing. Mihai Sporiș: Cultura își primește mereu propria definire în viața omului, a societății în care trăiește. Nu vei găsi la mai mulți oameni întrebați, același răspuns, despre cultură și rostul ei în viața lor personală, a mediului în care trăiesc. Patrimoniul cultural moștenit, la vedere celor cu ochii minții la ei, vorbește imediat despre grija pentru aceasta, a celor chemați să o semnifice ca o cerință vitală a existenței. Uneori, ultimul val, care clatină lumea culturii momentului, este observat ca un posibil tsunami! Valuri mari, consemnate în îndelunga istorie a culturii, au fost remarcate în evoluția societății umane în mileniile din urmă. Toate au avut urmările nefericite dar și învățătura de minte care a emancipat cultura și a înnobilat omul, a tras concluzia necesară după decantări și limpezirea necesară! Acel OM, constatat de fiecare dată înnoit a rostit-o! Vezi acel „Ecce homo!” al lui Pilat din Pont, la începutul erei înnoite; vezi „Ecce homo!” al lui Fr. Nietzsche, după două milenii, cu multe tsunami religioase, tehnologice, și sociale (cum au fost războaiele mondiale!… mult peste marile revoluții cu propriile lor ghilotine, teroriști/ori poate doar eroii deșertului încă neînsămânțat după propriul pârjol!

Privind progresul tehnologiilor, al uneltelor din mâna acelui OM… al momentului ce va să vină, trebuie să-l observăm prin chestiuni similare și să le validăm ca necesare, din experiența dobândită! Experiența, cu ditai scriptura, testament, ne spune că la apariția OMULUI NOU societatea în inerția ei (vezi știința mecanicii sociale!) l-a judecat pe legile ei nereformate, l-a răstignit pe Iisus și l-a executat, că El  vedea viitorul… erei înnoite, contestând legiuirile omenești încă în folosință, deși atâtea cuceriri acumulate ale vechimii susțineau revoluționarea la atingerea punctului critic… al exploziei, noului Fiat Lux! Apoi s-a răstălmăcit, peste veacuri, chiar știința de taină a scripturii! Cum să se recunoască progresul științei, care descoperise tiparul, și multiplica pe limbile omenești adevărurile ascunse ale Bibliei? Ce arderi pe rug! ce Proteste! Pentru damnarea cercetării științifice, care se opunea dogmelor interpretate abuziv! Alt OM NOU, după noi revoluții, inclusiv cea industrială, cu roboții care au ușurat munca oamenilor, eliberați de multe cazne, dar și o nouă emancipare a cunoașterii, cu inevitabilul conflict dialectic al contrariilor amplificat.

Teamă de inteligența artificială, acel necunoscut al majorității rămasă  în urmă, din fireasca inerție invocată, este atestată de celelalte… tsunami! Informatizare inițială care a creat și uneltele moderne (vezi și aici evoluția tehnologiilor prin contribuția cercetării aprofundate a științelor!), unelte și acum pe mâna tuturor, ca niște necesități firești, intrate în obișnuință, dacă nu au manualul de folosire înțeles, devin inutile! S-au făcut unelte pentru toate cele și aceste toate au produs la vremea lor sperietura… monstrului necunoscut, până la domesticirea lui și chiar adaptarea lui ca indispensabil, de neînlocuit! Da! După fiecare tsunami, precum AI-ul, va apărea un NOU… OM NOU, în măsură să strunească noul robot! Dar pentru aceasta trebuie să cunoască bine unealta, care gândește prin El, omul cu conștiință, pe care nu o poate avea robotul! Cândva a vorbit la distanță prin Radio, s-a arătat pe sine pe canalele video cu Televizoare, apoi prin cutiuța cu butoane din mână, s-a învățat să facă atâtea minuni (așa le-ar considera cei de acum câțiva ani în urmă/precum bunica mea, pe la 1900, care la văzul locomotivei cu abur, copil fiind a fugit către pădure să se ascundă de… diavol!). Ne speriem evident de necunoscut, până ne tratăm ignoranța, dincolo de doar manualul de folosire a robotului! Problema care se pune, și firesc te îngrijorează, este că sunt din ce în ce mai puțini  cei ce cred în noua mântuire și sunt gata să strige în cor… noua răstignire! Ce e val ca valul trece, spunea poetul nostru genial, apoi înnoiți fiind de-o nouă mântuire, vom escalada nesfârșirea înaltului, spre care purtăm a inimii făclie, acel duh care nu piere! Da cultura este purtătoare de duh… nemuritoare, pe care o anume conștiință din softul instalat anume, o poate cultiva , mereu, mereu, necesar… în lume! Răspunsul la întrebarea directă? Întotdeauna au fost oameni liberi, care gândeau cu propria minte , dar și mulți supuși ai altora! Sper ca oamenii de cultură să fie, acei oameni liberi, cu mintea bine informată la ei, cu dragoste de oameni, de frumos și de Dumnezeul interior, acel generator de conștiință care dă puterea Omului, că de aceea este fiul lui Dumnezeu/Cuvântul!

Ion Nălbitoru:  Vă rog să transmiteți un mesaj colegilor, prietenilor, dar și tinerei generații!

Ing. Mihai Sporiș: Dacă aș avea viziuni profetice, adică ale acelor oameni rari din istoria umanității, le-aș da sfaturi multe! Dar om fiind ca și ei, le doresc să-și trăiască pasiunile, să-și urmeze chemările și să prețuiască darul vieții, și să se dăruiască bucuroși urmașilor din ștafeta personală pe calea fără sfârșit a lumii! Iar, ție prietene Ion Nălbitoru, îți mulțumesc pentru dialogul nostru!

Ion Nălbitoru:  Domnule inginer, Mihai Sporiș, vă mulțumesc pentru bunăvoința de a sta de vorbă despre „obiecte” și fapte în hidroenergetică, despre, așa cum mai este numită, „EPOPEEA DE PE LOTRU!”

Ion Nălbitoru – membru UZPR, Vâlcea

Facebooktwitterby feather

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.