Din îndepărtata Canada trimit un cuvânt de bun-rămas dragului meu amic și fost coleg de facultate. Păstrez și acum amintirea reîntâlnirii noastre după câteva zeci de ani și despre care am scris în diferite lucrări: „Sobrietatea cred că este o notă caracteristică a sa. Când ne-am reîntâlnit după câteva decenii, în fața mea era un domn distins și sobru, un om care avea conștiința valorii proprii, fără să fie infatuat. Era tipul ideal de dascăl, așa cum ne spuneau profesorii noștri că trebuie să fim. Era măsurat la vorbă asemenea bătrânilor înțelepți. Frumoasă poză a rămas în ochii mei și mă alătur celor care îi cunosc adevărata sa valoare”.

Știm cu toții că trebuie, vrând-nevrând, să mergem pe drumul sortit al vieții, dar când vine momentul trecerii la cele veșnice, pentru cei dragi se face adevărată rupere de suflet.  Trăiesc acum acest moment, plecarea ta dintre noi, cu mult regret și cu mare înfrigurare. Regretul profund pentru această despărțire se revarsă și asupra sătenilor. Profesorul Badea Negreanu a făcut parte din elita intelectualităţii româneşti, dedicată lumii satelor. În timpul  activității sale se putea vorbi de o altă dimensiune a şcolii, față de zilele de acum. Era mai mult profesionalism caracterizat prin dăruire şi talent. Dascălii, așa cum a dovedit cu prisosință profesorul și directorul Badea Negreanu, păstrau amintirea acelor înaintași care aveau o pregătire complexă pentru a deveni adevăraţi apostoli ai neamului alături de preoţii satelor.

A fost admirabilă dăruirea în muncă pentru îndeplinirea întregii palete de multiple obligații de o deosebită importanță. Alături de soție, de colegi și de săteni, a asigurat formarea și pregătirea personalității tinerelor generații, însușirea cunoștințelor prevăzute în programa școlară, pregătirea lor profesională în atelierele propriei lor școli. Totul a fost strâns legat de viață, de activitatea socio-profesională, morală și de dăruire.

Îi completează personalitatea cele trei cărți publicate. Primul volum, „Istorie, cultură, tradiție, neamuri. File de monografie”, monografia comunei Ștorobăneasa cu satul aparținător, Beiu, scris împreună cu fostul său elev, profesorul și criticul literar Nicolae Dina. Al doilea, „Gânduri din labirintul sufletului”, este unul memorialistic cuprinzând confesiuni despre propria viață. Cel de al treilea, „Din inimă, pentru oameni”, este scris în versuri, ca un fel de completare a volumului precedent, subliniind partea emoțională. Din ele desprindem un  mesaj profund. E un elogiu cald adus familiei, soției, colegilor, sătenilor, strămoșilor, limbii   române, gliei și istoriei neamului din care cu mândrie a făcut parte.

Sătenii l-au iubit, l-au respectat, l-au prețuit și i-au acordat înaltă cinstire, dând numele său școlii din localitate.

Ajuns la anii senectuții, profesorul și directorul Badea Negreanu consideră că și-a îndeplinit misiunea pentru care a venit pe acest pământ: „În școala ce ne-a deschis calea/ Spre ideal și spre lumină,/ Venim la ceas de sărbătoare /Cu satisfacția deplină”.

Cred că și bunul Dumnezeu, martor a toate cele văzute și nevăzute, îl primește în Universul său de lumină pentru efortul lui de a răspândi lumina în locul său de pe pământ.

BUN-RĂMAS,  OM MINUNAT!

Elena Buică

Toronto-Canada

by

Referinţă Bibliografică

ADIO DRAG AMIC ȘI COLEG DE FACULTATE, BADEA NEGREANU/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 3 mai 2023