Scrisoare pastorală

Foaie periodică,    gratuită  a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi

Anul XXIV(2024),  nr. 518(16 –31 Mai)

Dragii mei enoriaşi! Hristos a înviat!

Ziua Învierii.  Sărbătoarea Învierii Domului Iisus Hristos să aducă în sufletele Dvs.  pace, linişte, bucurie, credinţă şi speranţă. În casa Dvs. să fie bucurie, înţelegere şi belşug, iar cei dragi de aproape şi de departe să se întâlnească la masa regăsirii şi a fericirii. Să ne ajute Dumnezeu ca ani mulţi de aici înainte să putem sărbători Sfintele Paşti în biserica şi în casa noastră în aceeaşi atmosferă de bucurie şi de împliniri!

Ar fi trist dacă Sfintele Sărbători ale Paştelui ar trece pe lângă noi ca zile oarecare şi ele să se rezume doar la o masa mai bogată, la o sticlă de băutură, eventual la simpla participare la vreo slujbă din biserică. Ca să fie cu adevărat sărbătorită cea mai mare Sărbătoare a creştinătăţii, ea trebuie să marcheze cu ceva sufletul şi viaţa noastră. Ea trebuie să fie ca un hotar al drumului nostru prin această lume.

Ea trebuie să fie  un moment de profundă analiză a sufletului nostru, un moment în care să vrem să ne lepădăm de omul cel vechi din noi, cu toate păcatele şi viciile lui şi să ne îmbrăcăm în omul cel nou, plăcut lui Dumnezeu. Petru aceasta este nevoie să ne spovedim şi să ne împărtăşim, să facem curăţenie deplină în cămările sufletului nostru şi să le pregătim de primirea celui mai scump dintre oaspeţii pe care-i putem primi vreodată. Oaspetele acesta nu este altul decât Împăratul  împăraţilor şi Domnul domnilor, Mântuitorul Iisus Hristos.

Dacă El  va găsi sufletul nostru pregătit şi primenit, va intra şi va zăbovi aici, dacă nu, se va depărta spre alţi semeni ai noştri, care-L aşteaptă cu mai multă osârdie decât noi. Dacă Hristos nu învie şi în sufletul nostru, degeaba sărbătorim Sărbătoarea Paştelui. Suntem doar nişte spectatori oarecare şi nimic mai mult. Dacă această Sfântă Sărbătoare nu ne transformă cu nimic în oameni mai buni, mai cinstiţi,  mai drepţi,  mai înţelegători, mai paşnici, mai milostivi, mai credincioşi, mai iubitori de Dumnezeu şi de semeni, suntem străini de duhul Sărbătorii.

Fiecare asemenea prilej este un semn că ne-am apropiat mai mult de limanul final al vieţii noastre, că s-a mai scurtat un pic  firul vieţii noastre şi tocmai de aceea trebuie să fim mai atenţi cu privire la pregătirea noastră pentru marea întâlnire cu Hristos la judecata cea de apoi. Chiar credeţi că le-am pregătit pe toate, că am putea fi gata de acel moment? Este o întrebare, pe care ar trebui să ne-o punem cât mai des, fiindcă numai astfel ne putem da seama de starea morală a sufletului nostru.

Dacă Sărbătoarea Învierii vine la data ştiută, anunţată cu mult înainte, momentul întâlnirii cu Împăratul împăraţilor nu-l ştim şi tocmai de aceea trebuie să fim mereu cu geamantanul pregătit pentru Marea Trecere. Dumnezeu să ne ajute, ca să nu vină cumva ceasul şi clipa aceea şi să ne găsească nepregătiţi!

*

Mântuitorul și procesul electoral.  Evanghelia din Duminica a V-a a Postului Sf. Paști (Marc., X, 32-45) ne prezintă o discuție dintre Mântuitorul și ucenicii Săi. La un moment dat, Iacov și Ioan,  fiii lui Zevedeu, L-au rugat așa: ,,Doamne, dă-ne să ședem unul de-a dreapta și altul de-a stânga Ta întru împărăția Ta”. După  judecata noastră omenească, rugămintea celor doi trebuia împlinită. Erau prieteni și ucenici ai lui Iisus. Își lăsaseră familiile, bruma de avere, ocupațiile și-L urmaseră  pe El. Răspunsul Mântuitorului însă este surprinzător: ,, Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea şi cu botezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza. Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit.”

Așadar, înțelegem de aici care era gândirea Mântuitorului privind ocuparea unor funcții publice. Am spus în alte rânduri că în multe privințe învățătura Mântuitorului era de-a dreptul revoluționară pentru vremea de acum două mii de ani. Să afirmi, spre exemplu, că oamenii sunt frați între ei, în vreme ce sclavul era socotit un obiect însuflețit, nici măcar om, iar împăratul era considerat zeu sau semizeu, era o ofensă adusă  conducătorilor de state și celor din clasele sociale privilegiate. Și, totuși, El îndrăznea să promoveze o asemenea învățătură. Așa era și de data aceasta. Ocuparea unei funcții nu se făcea pe bază de relații personale, de relații de rudenie, de favoruri și bunăvoință a cuiva, ci pe bază de vrednicie. Locurile cerute de cei doi urmau a fi date ,,celor pentru care s-a pregătit”. Nu e vorba aici de o predestinație; locurile respective nu erau ,,sortite” cuiva anume, ci se vor da acelora care se fac vrednici de ele prin faptele lor. Că cei doi ucenici, Ioan și Iacov, s-au făcut vrednici până la urmă,  prin faptul că și-au jertfit viața pentru Domnul Hristos și învățătura Lui este adevărat și Mântuitorul știa lucrul acesta chiar în momentul cererii lor, dar îi lasă ca să dovedească ei înșiși că sunt vrednici de locuri de cinste în împărăția lui Dumnezeu.

În aceeași Evanghelie, Mântuitorul mai face o precizare cu adevărat revoluționară pentru gândirea politică din vremea aceea, dar și din toate epocile: ,,Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă.”

Așadar, funcționarul public, conducătorul unei instituții, al unei comunități mai mici sau mai mari, al unei țări, este slujitorul subordonaților săi, al supușilor săi, ci nu stăpânul lor. Câți, oare, dintre regii și împărații lumii, dintre dregătorii mai mici sau mai mari, au pus în aplicare acest principiu, această învățătură? Puțini, foarte puțini! Din păcate.

Numai cele două aspecte menționate mai sus, cel al numirii sau alegerii în funcții publice și cel al raportului dintre demnitarul de stat și oamenii de rând, și ar fi suficiente ca să ne dovedească dumnezeirea Mântuitorului. Numai Dumnezeu putea gândi astfel. Numai Dumnezeu putea face așa: ,,Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să – Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.”

În istoria omenirii, popoarele au fost conduse, cel mai adesea, de regi și împărați. Aceștia se socoteau mai presus de oamenii ceilalți, își clădeau o biografie cât mai impresionantă, se socoteau că sunt fii de zei, semizei sau chiar zei adevărați. Ei aveau putere de viață și de moarte asupra supușilor. Ceea ce ziceau ei era literă de lege și nimeni nu avea voie să-i contrazică. Popoarele au mai fost conduse de conducători militari, ori de oameni care au smuls puterea prin forță, autointitulându-se conducători. Și aceștia au avut o conducere despotică, bazată cel mai adesea pe bunul plac. Cea mai mare cucerire în gândirea politică a lumii a fost conducerea democratică. În limba greacă, ,,demos” înseamnă popor, adică conducerea poporului. Conceptul unei asemenea conduceri s-a zămislit în Grecia antică și a progresat cu greu de-a lungul veacurilor în Europa mai întâi, apoi și în alte continente.

Astăzi această conducere democratică se exercită prin demnitarii aleși de popor prin vot liber, direct și egal. Se practică de multă vreme și la noi, la români. Dacă ar fi aplicat corect, rezultatele ar fi excepționale, dar de multe ori procesul electoral este denaturat, falsificat. În epoca stalinistă, spre exemplu, se spunea că ,,nu e important cine votează, important este cine numără voturile”, vrând prin aceasta să spună că rezultatele electorale pot fi falsificate, după voința celor mai puternici. Poporul mai poate fi împiedecat să-și aleagă pe cei pe care-i consideră a fi cei mai vrednici și mai capabili să-l conducă, pornindu-se de la centru, de la cei care organizează alegerile. Pe buletinul de vot sunt trecuți, spre exemplu, grupuri de candidați. Între ei recunoști oameni de toată nădejdea, pe care tu, alegător dintr-o localitate oarecare, îi cunoști și ai încredere în ei. Pe aceia ai vrea să-i promovezi într-o anumită funcție, ai vrea să aibă un anumit rol în societate și, drept urmare, pui ștampila pe grupul în care se află cel socotit de tine vrednic. Din păcate, de cele mai multe ori, cel ales de tine este la coada listei sau pe ultimele locuri. În fruntea grupului se află cineva de la centru,  cineva pe care puterea politică vrea cu orice preț să-l  promoveze. Și așa te trezești că, vrând-nevrând, votezi pe un Agamiță Dandanache, adică un om de cine știe unde, care n-are nici o legătură cu zona ta, cu problemele tale, de cele mai multe ori un incapabil și un incompetent.

Procesul electoral poate fi denaturat și falsificat la nivel local. Știm cu toții cum s-au făcut campaniile electorale. Ne amintim cum umblau domnii de pe la diferite partide cu traista cu făină, cu zahăr și ulei în spate, cu găleți, șepcuțe, mături și tigăi, îmbiind, din poartă-n poartă, pe bieții alegători să primească asemenea ,,daruri”, dar să le dea lor și numai lor, votul de peste câteva zile. Ne amintim cum se făceau petreceri pe la cârciumi, pe la casele candidaților sau pe aiurea, cum se goleau sticlele și se rodeau ciolanele. În aceste condiții, conștiința alegătorului era pervertită, intoxicată. Mă întreb, cum raționa cel care beneficia de asemenea ,,bunătăți” în cabina de vot? Pe care candidat alegea: pe cel care i-a dat mai multă bere; pe cel care i-a dat mâncare mai bună, sau pe cel care i-a dat tigaia mai mare? Grea alegere!! Ne amintim, de asemenea, cum, în campaniile electorale, vin candidații din poartă-n poartă și, vrei nu vrei, te iau în brațe și te pupă, îți zâmbesc drăgăstos, îți promit marea cu sarea, ba chiar și luna de pe cer, cu singura condiție: să-i alegi. De îndată ce sunt aleși, patru ani nu-i mai vezi, nu-i mai auzi, după care se repetă scena.

Cel care intră în cabina de votare  se aseamănă cu cel care vine la spovedanie. Acolo se află doar el și conștiința lui. Nu trebuie să se gândească la beneficiile și interesele personale, ci la binele social, la binele țării. Nu trebuie să voteze pe cineva că i-a dat sau că-i va da lui vreun favor, vreun beneficiu oarecare, ci el trebuie să știe că prin votul lui pune o cărămidă în zidirea țării sale, oferă o șansă mai bună copiilor și nepoților lui. Partidele care propun candidații, au datoria sfântă de a-și sluji țara, ci nu de a batjocori-o. Slujesc Țara propunând candidați capabili pentru funcția pentru care candidează, candidați cinstiți, corecți și cu dragoste de Țară și de Neam. Aceștia trebuie să cunoască limba și istoria țării, tradițiile și idealurile seculare ale nației; batjocoresc Țara și Neamul propunând candidați incapabili, escroci, veri și cumetre, amante și cocote, care, din ,,succesuri în succesuri” pot ajunge să reprezinte Țara și Poporul în concertul popoarelor. Cum reprezintă, vedem singuri!

Candidații să fie conștienți că ei nu urmează să ajungă stăpânii Țării, ci slujitorii Țării și ai Poporului. Candidații trebuie să pună interesul obștii mai presus de interesul personal, iar, dacă e nevoie, să fie gata să-și dea și viața pentru interesele și drepturile Țării. Acesta este eroismul și patriotismul celor ce îndrăznesc să candideze pentru funcții înalte în viața unei țări. În felul acesta ar ajunge om potrivit la locul potrivit, în felul acesta popoarele ar avea toate șansele să progreseze.

Iată cât de progresistă și de actuală este învățătura Mântuitorului și cât bine ar putea aduce lumii, dacă ar fi pusă în aplicare.

*

Învierea.  Cu mulți ani înainte, Mihai Eminescu scria o poezie cu acest titlu, în care-și exprima bucuria de-a trăi un eveniment atât de înălțător. Iat-o:

,,Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,

Al morții rece spirit se strecură-n tăcere;

Un singur glas îngână cuvintele de miere,

Închise în tratajul străvechii evanghelii.

Cu-n muc în mâini moșneagul cu barba ca

                                                       zăpada,

Din cărți cu file unse norodul îl învață

Cum moartea e în luptă cu vecinica viață,

Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-și

                                                        prada.

O muzică adâncă și plină de blândețe

Pătrunde tânguioasă puternicele bolți:

,,Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colț,

Înveninând prin însuși izvorul de viețe.

Nimica înainte-ți e omul ca un fulg,

Și-acest nimic îți cere o rază mângâioasă,

În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase

A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg.

Apoi din nou tăcere, cutremur și sfială

Și negrul întuneric se sperie de șoapte…

Douăsprezece pasuri răsună… miez de

                                                      noapte…

Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală.

Un clocot lung de glasuri vui de bucurie…

Colo-n altar se uită și preoți și popor,

Cum din mormânt răsare Hristos învingător,

Iar inimile toate s-unesc în armonie:

,,Cântări și laude-nălțăm

Noi, Ție unuia,

Primindu-L cu psalme și ramuri,

Plecați-vă, neamuri,

Cântând Aleluia!

Hristos a înviat din morți,

Cu cetele sfinte,

Cu moartea pre moarte călcând-o,

Lumina ducând-o

Celor din morminte!”

*

Cuvinte duhovnicești. Redăm câteva rânduri scrise  de cunoscutul cărturar și duhovnic, Părintele Justin Pârvu, cu ani în urmă, sub titlul Dorul românilor din străinătate. Considerăm că sunt foarte potrivite în preajma Sărbătorilor Sfintelor Paști:

,,Să creăm comunități românești!

Deci aşa spunea în străinătate creştinul ortodox. Românii noştri de prin America, de prin Occidentul acesta al nostru, de prin toată lumea împrăştiaţi cum n-au mai fost de când este ţara asta românească. Atâta împrăştiere! Ei bine, dacă s-ar ocupa cineva ca pe urmele lor să meargă şi din ţară cu posibilitate materială să-şi ridice o bisericuţă, să-şi facă un paraclis, să-şi facă o şcoală, să-şi facă aşa cum vin străinii la noi în ţară, şi îndată de cum a făcut o comunitate de 50-100 de cetăţeni, îndată îşi fac templu, îşi fac casă de rugăciune, îşi fac şi o şcoală, îşi fac şi un spital, se organizează de aşa manieră încât devin stat în stat.

Că dacă ar fi un interes din partea ţării noastre, altfel s-ar prezenta lucrurile. Căci în toată mişcarea asta, migrările dintr-o parte în alta, este parcă şi o misiune ortodoxă dusă de creştinii noştri rămaşi în străinătate. E şi o misiune a lor acolo, se duc cu obiceiurile lor, se duc cu credinţa lor.

Îmi spunea o biată femeie, de pildă, care îngrijeşte de un bătrân prin Italia, la Neapole,  l-o învăţat să-i facă Sfânta Cruce peste el, îl închină ea seara. Ei bine, când nu-i face Sfânta Cruce, o trezeşte pe la 12, pe la 1 şi: „Vino-ncoace mă şi fă semnul cela al crucii tale să mă pot odihni!”

*

Ecouri de departe. Răsfoind corespondența din anii trecuți, am găsit o scrisoare a Doamnei Conf. Univ. Dr. Ana Sofroni  din Chișinău. Scrisoarea e trimisă din Brescia(Italia) și vibrează de sinceritate și gânduri bune. Mulțumim lui Dumnezeu că ne-a scos în cale de-a lungul timpului și asemenea prieteni. Redăm mai jos scrisoarea, cu destulă întârziere, dar aceasta este o dovadă în plus că Doamna Ana nu s-a înșelat, când a scris acele rânduri, fapt pentru care îi mulțumim:

,,,Prea Cucernice Părinte Alexandru!

Existenţa ,,Scrisorii pastorale”, ca fapt ca atare, e un eveniment de primă importanţă în lumea creştin-ortodoxă a unei societăţi civilizate, precum e societatea noastră de azi. Dar odată ce acest eveniment durează timp de 10 ani, pe drept putem considera că el a devenit deja un fenomen călăuzitor pentru oamenii de bună credinţă, un fenomen care mereu ne îndreaptă spre mai bine, spre curăţire sufletească şi spre convieţuire umană după legile rânduite de Providenţă.

Aţi creat, Prea Cucernice Părinte, şi aţi aprins această făclie cu totală dăruire de sine, reuşind, în pofida atâtor împrejurări tulburi ale timpului, să o menţineţi lucitoare şi extrem de utilă timp îndelungat. E pe înţelesul oricui că o faceţi nu doar întru consolidarea comunităţii creştin-ortodoxe, ci şi pentru a contribui la prosperarea vieţii sociale şi culturale a întregii naţiuni româneşti.

,,Scrisoarea pastorală”, străbătând depărtări enorme, îi uneşte într-o suflare de bună credinţă şi de înaltă omenie pe atâţia şi atâţia creştini. Ea nu cunoaşte obstacole, nu poate fi nici combătută, deoarece conţine adevăruri incontestabile. Iar sinceritatea cu care e scrisă te cucereşte imediat. Toate se datorează harului de teolog cu chemare deosebită al Sfinţiei Voastre, care ne ajutaţi nouă, celorlalţi, să pătrundem în dreapta rânduială a lucrurilor. Fie ca bucuriile şi frumoasele emoţii, trăite de actualii cititori ai ,,Scrisorii pastorale”, să le afle multe alte generaţii de cititori. Să se facă cunoscută şi marea noastră recunoştinţă pentru osteneala cu care desfăşuraţi această  vastă  activitate cu profundele ei semnificaţii.

Fie ca Bunul Dumnezeu să Vă trimită şi mai departe harul cu care aţi  putea continua îndeplinirea netăgăduită a misiunii de bun păstor, de cetăţean onest şi adevărat prieten al omului creştin. De asemenea, Vă dorim să Vă bucuraţi de realizările obţinute, aşa cum ne este dat nouă tuturor să ne bucurăm de orişice faptă bună am reuşi să facem.

Ar fi de dorit ca această primă aniversare decenală a ,,Scrisorii pastorale” să fie urmată de alte aniversări de acest gen, cu totaluri nu mai puţin îmbucurătoare.  Doamne ajută!

                                                                                                       Dr. conf. univ. Ana Sofroni”

*

Zâmbete. ☺ Merg trei babe la votare, două moarte, una vie. Câte voturi or să fie? ☺Un beţiv care răspândea un miros îngrozitor de băutură ieftină şi care avea un sac şi un ziar vechi se urcă în autobuz şi se aşează lângă un preot cu un aspect foarte onorabil. Apoi scoate din sac o sticlă de băutură aproape goală din care bea până la ultima picătură, după care începe să citească din ziar. La un moment dat i se adresează preotului:,,- Scuzaţi-mă, părinte, ştiţi cumva din ce motive se ajunge la spondiloză?” ,,- Desigur! răspunde preotul, care simţea o neplăcere crescândă, pe un ton de o politeţe rece şi sarcastică. Factorii care duc la spondiloză sunt: o viaţă dezordonată, tovărăşia unor femei de calitate îndoielnică, consumul exagerat de tutun şi alcool, beţii care se termină cu nopţi petrecute în bordeluri, toate astea duc la spondiloză…” ,,- Aauuu! N-aş fi crezut niciodată…!” răspunde beţivul şi se întoarce la ziarul său. Preotul, milos de felul lui, după ce se gândeşte la cele spuse, se adresează din nou beţivului, de data asta pe un ton blând şi împăciuitor: ,,- Scuză-mă, n-am vrut să te jignesc, de când suferi de spondiloză, fiule?” ,,- Eu? Nu, părinte…, eu niciodată n-am suferit de aşa ceva, am citit în ziar că Papa are spondiloză!” ☺,,- Ioane, aflat-ai că pe Vasalie nu-l mai îngroapă vineri?” ,,- Da când?”  ,,- Sâmbătă!” ,,- Da de ce? Se simte mai bine?” ☺E minunat să ai pe cineva care să te asculte! Chiar azi vorbeam cu pereții! ☺Eu asta n-o mai înțeleg: când împlinești anii, stingi lumânarea; când mori, ți-o aprinde! ☺Vecinii mei iubesc atât de mult muzica pe care le-o pun, încât au chemat și poliția ca să o asculte! ☺Înainte de facebook numai familia ta știa că ești prost! ☺,,– De ce este România o țară drăguță?”  ,,– Pentru că are gropițe.”

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs.  a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: Sfânta Cuvioasa Teofana Basarab, cea mai importantă personalitate românească din sudul Dunării, în ,,Caligraf”, Tr. Severin, an. XXII(2023), nr. 25-26(120-121),  pp. 11-14; Nil Dorobanțu(1920-1977) și vocația lui profetică, în ,,Răstimp”, Tr. Severin” an. XXVII(2024), nr. 1(105), ian. – mart., pp. 21-28; ,,Scrisoare pastorală” – 512, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 3 mart. 2024, ediție și n-line(http://www.observatorul.com); ,,Scrisoare pastorală ” – 513, în ,,Observatorul”, Toronto (Canada), 1  apr. 1024, ediție și on-line(http://www.observatorul.com);  ,,Scrisoare pastorală” – 514, în ,,Moara lui Gelu”, Baia Mare, 15 apr. 2024, ediție on-line (https://moaraluigelu. blogspot.com); ,,Scrisoare pastorală” – 515, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 30 apr. 2024, ediție și on-line(http://www.observatorul.com);  ,,Scrisoare pastorală – 516, în ,,Observatorul”, Toronto, 27 mai 2024, ediție și on-line (http://www.observatorul.com);  Vina de a fi….! în ,,Națiunea”, București, an. XIII(2024), 2 iun., ediție și on-line(https://ziarulnatiunea.ro/ category/religiespiritualitate); ,,Scrisoare pastorală” – 517, în ,,Bibliotheca septentrionalis”, Baia Mare, 4 iun. 2024, ediție și on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/category/ biserica); Scrisoare către Eminescu(XII), în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXVI (2022), nr. 1233(13 iun.), p. 12;

*

Parohia noastră a publicat lucrarea preotului Dvs., Sfânta Scriptură. Contribuții bibliografice(360 pag.).

Lucrarea menționează cca. 2.500 articole, studii, recenzii, reportaje și alte materiale care privesc Sfânta Scriptură și au fost publicate în următoarele reviste bisericești: ,,Biserica Ortodoxă Română” (1874-2014), ,,Studii Teologice”(1927-2018), ,,Ortodoxia” (1949-2008), ,,Mitropolia Olteniei”(1948-2008) și ,,Mitropolia Moldovei și Sucevei(1946-2009). O mare parte din materialele cuprinse în lucrare sunt și recenzate pentru ușura munca utilizatorilor. Lucrarea este însoțită de un indice de autori și se adresează preoților, călugărilor, studenților, masteranzilor și doctoranzilor în Teologie, cât și tuturor celor ce vor să aprofundeze studiul Sfintei Scripturi. Regretăm că nu am avut posibilitatea să conspectăm toate revistele teologice care au apărut de-a lungul timpului, iar pe cele ce le-am consultat nu am avut posibilitatea să le aducem ,,la zi”. Cercetarea continuă și, poate, cu voia Domnului, vom ajunge într-o zi să avem bibliografii complete pentru fiecare secțiune a studiului teologic. Oricum, truda noastră face un început. Sperăm să fie de folos. Am împărțit materialul pe revistele consultate, iar în cadrul fiecărei reviste am organizat materialul după programa analitică a învățământului teologic, pentru ca lucrarea noastră să devină cât mai utilă celor ce o vor folosi. La multe dintre materialele conspectate am adăugat și un scurt rezumat. Am realizat un indice de autori la sfârșitul cărții, astfel încât lucrarea noastră să devină un instrument cât mai practic.

Sperăm ca truda noastră să fie de bun augur tuturor celor ce se vor nevoi să înțeleagă și să propovăduiască adevărul transmis nouă prin Sfânta Scriptură. Nu se lasă moșul!

*

Ajutoare și donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare și donații, astfel: Doamna Ing. Melania Caragioiu din St. Constant(Canada) și Doamna Drăgan Liliana-Ioana din București: câte 300 lei; Părintele Prot. Ioan Dură din Bruxelles(Belgia): 250 lei; Doamna Elisabeta Leferenz din Nȕrnberg(Germania): 245 lei;  Doamna Rolea Violeta din București, fiică a satului Bârda: 50 lei. Dumnezeu să le răsplătească!

*

În ziua de 23 mai am mers la Azilul de la Șimian și am dus 50 cearșafuri – husă pentru saltele. De atât au avut nevoie. O persoană care nu vrea să i se știe numele s-a oferit să suporte costul. Dumnezeu să-i răsplătească!

Următoarea descindere va fi la Azilul de la Gura Văii pentru persoane cu dizabilități.

*

În cursul lunii mai am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 2 mai(Malovăț): 169 pâini;  7 mai(Bârda): 83 pâini;  12 mai(Malovăț): 236 pâini;  19 mai(Bârda): 133 pâini;  21 mai(Malovăț): 150 pâini;  26 mai(Malovăț): 98 pâini. Așadar, în luna mai s-au donat 869 pâini. Totodată, s-a vândut pâine la prețul de achiziție de 1,30 lei/buc., astfel: 2 mai(Malovăț): 31 pâini;  7 mai(Bârda): 217 pâini;  12 mai(Malovăț): 64 pâini;  19 mai(Bârda): 517 pâini;  21 mai (Malovăț): 150 pâini;  26 mai(Malovăț): 102 pâini. Așadar, în luna mai s-au vândut 1081 pâini.

*

Lucrări la biserică. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reușit să reparăm gardul la curtea bisericii din Malovăț. Lucrarea a executat-o Domnul Popescu Iulian din Malovăț. Îi mulțumim!

Am reușit să facem curățenie generală și la biserica din Malovăț. Au participat următorii enoriași:  Haidamac Miroana, Tătucu Angelica, Popescu Elena, Ionașcu Maria, Bazavan Geta, Baltac Mariana, Ștefu Ioana, Curea Valeria, Dima Cornelia, Oproiu Elisabeta, Ungureanu Margareta, Tărăbâc Elena, Dragotă Niculina, Săftoiu Monica, Manolea Elisabeta,Ionașcu Livia, Dima Vasile și Pera Dumitru.

Le mulțumim cordial. Dumnezeu să le răsplătească!

*

Excursii-pelerinaje. În data de 2 iulie vom efectua excursia amânată. Vom merge pe următorul traseu: Bârda – Malovăț – Tr. Severin – Orșova – Caransebeș – Hațeg – Hunedoara(probabil) – Aiud – Alba Iulia – Mănăstirea Oașa – Mănăstirea Cozia – Rm. Vâlcea – Tg. Jiu – Malovăț – Bârda – Tr. Severin. S-ar putea să mai introducem în program unele mănăstiri, în funcție de timpul disponibil, traseul fiind foarte mare și munții… au pretențiile lor de munți! Costul este de 100 lei/persoană.

*

Program. În cursul lunii Iulie avem următorul program de slujbe: 6 Iulie(Malovăț – Bârda); 7 Iulie(Malovăț); 13 Iulie(Malovăț-Bârda); 14 Iulie(Bârda); 20 Iulie(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 21 Iulie(Malovăț); 27 Iulie(Malovăț – Bârda); 28 Iulie(Bârda). În restul  timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa: stanciulescubarda@gmail.com.

Hristos a înviat!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

by

Referinţă Bibliografică

Al. Stanciulescu BÂRDA: Scrisoare pastorală – Foaie periodică gratuită  a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi Anul XXIV(2024),  nr. 518(16 –31Mai)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 17 iunie 2024