O ŢARĂ-NTREAGĂ
O ţară-ntreagă-ndură azi de foame,
se sinucid bătrânii oropsiţi,
plâng resemnate disperate mame.
O ţară-ntreagă-ndură azi de foame,
mizeria din ea provoacă drame
şi-aproape toţi sunt deznădăjduiţi.
O ţară-ntreagă-ndură azi de foame,
în timp ce-aleşii noştri-s fericiţi.
DE CE RĂBDAŢI?
De ce răbdaţi ale puterii toane?
Vă place-atât de mult să suferiţi?
Ei sunt câţiva , noi suntem milioane.
De ce răbdaţi ale puterii toane?
Spune Marie, spune tu Ioane,
oare nu vreţi să fiţi şi fericiţi?
De ce răbdaţi ale puterii toane
şi-n resemnare zi de zi dormiţi¬?
UNDE-I MÂNDRIA?
Unde-i mândria noastră strămoşească?
Parcă-am orbit de tot de când dormim
şi nimeni nu mai vrea să se trezească.
Unde-i mândria noastră strămoşească
ce îi făcea pe răi să se-ngrozească
la gândul c-am putea să izbucnim ?!
Unde-i mândria noastră strămoşească?
Doarme ca noi şi somnu-i unanim.
TRISTEŢEA E ÎN NOI
Tristeţea e în noi ca niciodată,
arzându-ne-n mistuitoru-i foc
viaţa stupidă şi sacrificată.
Tristeţea e în noi ca niciodată
fiindcă speranţa stă îngenuncheată
de când răbdăm umili bătăi de joc.
Tristeţea e în noi ca niciodată,
că stăm striviţi sub munţi de nenoroc.
AM OBOSIT
Am obosit de-atâta suferinţă.
Umblăm năuci prin tristele ei ploi
mâhniţi că n-avem nicio biruinţă.
Am obosit de-atâta suferinţă
ce a ajuns de-o vreme-obişnuinţă
şi vine peste noi ca un puhoi.
Am obosit de-atâta suferinţă,
care nicicând n-a fost mai multă-n noi.
STĂPÂNII RÂD
Stăpânii râd de noi şi nu le pasă,
îşi fac palate, huzuresc din plin
şi-al remuşcarii zbucium nu-i apasă.
Stăpânii râd de noi şi nu le pasă,
duc fără grijă viaţa lor luxoasă,
ştiind că somnul ţării e deplin.
Stăpânii râd de noi şi nu le pasă,
că-n jurul lor e numai plâns şi chin.
DIN ZI ÎN ZI
Din zi în zi durerea e mai multă
şi viaţa ne dă doar tristeţi în dar
în timp ce-ai noştri-asupritori exultă.
Din zi în zi durerea e mai multă,
răbdăm umili şi laşi orice insultă
şi resemnaţi bem fluvii de amar.
Din zi în zi durerea e mai multă
dar nu-ndrăznim să ne-ncruntăm măcar.
–––––––
Anatol COVALI
Bucureşti
August 2016
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..