Mă iubeşti şi Te iubesc
Mă iubeşti şi Te iubesc!
E-mplinirea mea din viaţă!
E izvorul bucuriei,
Care curge-ncet pe faţă!
Mă iubeşti şi Te iubesc!
Îmi repetă, dulce, întruna,
Inima şi sufletul,
Dându-Ţi slavă totdeauna.
Mă iubeşti şi Te iubesc!
E o taină dezlegată,
E puterea şi virtutea
Ce îmi dau avânt în viaţă.
Mă iubeşti şi Te iubesc!
E lumina mea cerească
Ce-mi dă pace şi odihnă
În prezenţa Ta regească.
Oamenii cu a lor nimicuri
Cu-ndoieli şi nestatornici
Nu mă pot opri în loc!
Tu mereu mă ocroteşti.
Şi-n adâncul fiinţei mele,
Cald, prin Duhul Sfânt şopteşti:
„Te iubesc şi Mă iubeşti!”
Cluj Napoca, 21 mai 2015
Surâsul Tău
Surâsul Tău ce-a-nmugurit în toamnă,
A răscolit noian de primăveri.
Şi-a -nlăturat a anilor maramă,
Şi-a dat în pârg livada mea de meri.
Mă-ngreuna a zorilor zăbavă,
A nopţii greu tumult asurzitor.
La glasul Tău făcutu-s-a lumină,
Şi-n ochii mei aprinsu-s-a un dor.
La paşii Tăi din galaxii şi timpuri
Nu e nimic să pună stăvilar.
Venit-Ai cu surâsul Tău în zori de zi
Mi-ai dat iubirea şi al ei balsam.
Nimic nu Te-ar putea opri vreodată,
Din drumul tău către Pământ,
Căci veşnicia Ta e încrustată
În iubirea Ta ca veşnic legământ.
Ai pus pecetea Ta peste trăire-mi
Şi m-ai înveşmântat în voia Ta.
Şi zilnic dăruiesc din nemurire-Ţi
Prin cuvânt şi vers şi viaţa mea.
Cluj Napoca 23 mai 2015
Poem pentru Împăratul
Inima îmi cântă imnuri,
Care curg din veşnicii,
Iar clipirea-mi scrie versuri
Pe care doar Tu le ştii.
Cu păşirea mea sfioasă,
Scriu cu lacrima-mi de jar,
Doar poeme de iubire
Ce ard pe-al inimii altar.
Scriu cu lacrima ce udă
Calea mea cu albii crini
O întreaga simfonie
Pentru Tine! Prinţ Sublim!
Slavă! – strigă a mea privire,
Osana! – a mea zâmbire
Laudă, Cinste şi Onoare!
Numai Ţie, Domnul Slavei!
Mi-ai dat cântul prin suspine,
Mi-ai dat haru-Ţi ce mă ţine.
Mi-ai dat tot, a Ta iubire,
Să trăiesc o veşnicie
Şi să-Ţi dau Mărire Ţie!
Tu Eşti Muza mea din viaţă,
Şi îmi eşti Stăpân şi Domn,
Tu Eşti Marele Maestru,
Tu Isuse! Împăratul Meu!
Cluj Napoca, 26 mai 2015
Omagiu
Am ţesut din frunza verde,
Din petalele de crin,
Un covor de bucurie
Pentru tot ce-I sfânt şi bun.
Am pus flori cu gingăşie,
Şi miresme am pus şi cânt
Pentru Cel ce are să vină,
Pentru Împăratul Sfânt!
Mi-am pus inima în cale-I
Să păşească lin şi sacru,
Şi să îi aduc din mine,
Cel mai scump şi drag omagiu.
Mi-am adus cu mine cartea
Gândurilor mele-n dar
Şi-am ţesut cu fire scumpe,
Ale versurilor şirag.
Cluj Napoca 23 mai 2015
Cum să tac?
Cum să tac când inima-mi
E paharul plin de viaţă?
Ce în fiecare zi peste
Oameni se revarsă?
Cum să tac şi să nu spun
Despre Adevărul Sfânt?
Cum să tac şi să nu spun
Că iubirea e eternă?
Că nu e deşertăciunea
Ce te lasă trist în urmă!
Cum să tac când îndoielnici
Oamenii se duc spre iad,
Ignorând jertfirea din Calvar?
Cum să tac şi să renunţ
La speranţa cea curată?
Când un Dumnezeu plânge
În ceruri pentru noi ca TATĂ.
Cum tac, să nu şoptesc
Şi cu inima şi mintea
Şi cu Duhul Sfânt şi versul
Şi cu cântul meu cel cânt?
Că Iubirea –I Legământul?
Cu destinul care –l am,
Cum să tac?
Cluj Napoca, 23 mai 2015
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..