ANIVERSARSAREA DORULUI
Dorul este mare belea, de când și-a pierdut perechea.
Tânjește după iubire să scape de pătimire.
Se visează lângă zâne, dar tot singur-cuc rămâne. – Maria Filipoiu
„Când ți-e dor de cineva să nu închizi ochii.
O să-ți fie și mai dor.” – Tudor Mușatescu
Ziua de 13 mai este trecută în calendarul românilor ca fiind Ziua Internațională a Dorului.
Iniţiativa a aparținut trupei „Vunk”, în anul 2015, când a considerat că este important să ne strigăm dorul.
Deseori, spunem că ne e dor de părinţi, dar cu greu ne găsim timp să îi sunăm. Spunem că ne e dor de locurile copilăriei, dar rareori ne facem timp să mergem acolo.” – Cornel Ilie (vocalist în trupa „Vunk”)
Dorul înseamnă suma amintirilor frumoase despre oameni, despre senzații, trăiri, vise…
El nu-ți cere să plângi, ci doar să-l accepți și să-l lași să te însoțească în peregrinările tale.
Uneori, dorul se simte până în măduva oaselor și răvășește toate ungherele inimii, motiv din care spunem: „Mă doare inima de dor!” Mai rău este că pentru durerea sufletească nu s-a inventat medicament care să o anihileze, nici să calmeze impactul dorului.
Dacă nu ar durea atât de puternic, poate că n-am cunoaște profunzimea sentimentului iubirii.
Ce este dorul?
Dorul reprezintă cel mai frecvent, mai pur și mai puternic sentiment uman, dintotdeauna, care însoțeste fiecare om prin toate perioadele vârstei, încă din fragedă pruncie, când nu poate fi exprimat.
Se poate spune că dorul se naște odată cu ființa umană și poate fi identificat în chipul mamei.
Pe cine dorește pruncul când i-e foame, sete sau vrea alinare?
Desigur, pe ființa care i-a dat viață și pe care o caută disperat cu plânsul și privirea!
De aceea, dorul de mamă este cel mai intens decât toate dorurile și toate sentimentele.
Ne plângem că ne e dor de cineva sau de ceva, iar de la a recunoaşte acest lucru şi până la a face ceva în acest sens este cale lungă.
Este important să-i acceptăm emoțiile și să le împărtășim celor dragi, mai ales în ziua dedicată Dorului – 13 mai. Această zi este un prilej de a ne focusa atenția pe lucrurile frumoase și către cei pe care îi iubim.
Mai mult, ne e dor să fim lângă o persoană specială sau într-o situație care a făcut să tresare în noi sufletul… de dor.
Dar cine n-are dor pe lume? Dorul străbate drumul dintre fii și părinți, poposește în suflete și le lasă suferințe sentimentale. Dorul zboară ca vântul și ca gândul peste granițele țării, la cei peste 5 milioane de conaționali, în Diaspora română, de unde se întoarce la familiile rămase în România, mai învârtoșat și mai pătimaș.
Psihologia Dorului
Dorul este un sentiment al sufletului, o trăire sufletească, ce dăinuie în intimitatea lui, fără a fi văzut, ci doar de suflet perceput.
Din punct de vedere psihologic, dorul este un sentiment universal, luând în considerare că orice persoană care este atașată de o alta, trăiește acest sentiment – un amalgam de emoții răvășitoare – similar cu dorința de iubire și expresia „Mi-e dor!”
Dorul poate fi clasificat după dorință și cauză:
– dorul de cauză romantică (de dragoste pentru persoanele dragi)
– dorul de atașament (de rude, locuri vizitate, meleagurile copilăriei sau locul natal)
– dorul patriotic (de țară, de limba maternă și de neam)
Splendoarea sentimentului dor nu poate fi contestată, iar cel mai frumos l-a transpus în versuri poetul național Mihai Eminescu:
„O, vin’! odorul meu nespus,/ Şi lumea ta o lasă;/ Eu sunt luceafărul de sus,/ Iar tu să-mi fii mireasă.” (Luceafărul)
Dorul este înduioșător, dar și dureros, memorabile fiind versurile în care sentimentul dor lăcrimează din condeiul poetului Adrian Păunescu:
„Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminți,/ Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.// De sunt tineri sau nu, după actele lor,/ Nu contează deloc, ei albiră de dor…” (Repetabila povară)
Dorul din Ziua Onomastică
Ziua Dorului ar trebui să fie sărbătorită, în primul rând, ca Zi Onomastică a celor ce poartă râvna vieții în nume: Doru, Dorin, Dorian, Dorina, Dora și alte diminutive încununate de sentimentul iubirii, pe care părinții le-a dăruit pruncilor la naștere. Deși nu este menționat acest considerent, bucuria de a transmite urări celor ce-și serbează numele, nu cunoaște margini nici în sufletul meu.
Urez celor care își serbează Ziua Onomastică, dar în primul rând fiului meu cel mic – Mihail-Doru:
La mulți ani cu sănătate, noroc și bucurii în fiecare zi!
13 mai – Ziua Dorului
Maria Filipoiu