ASTĂZI, ÎMI CER IERTARE…
(autor Vasile Bele)
Astăzi, îmi cer iertare seninului din mine,
Crezând în rugăciune și mai crezând și-n mâine!
Ecoului și clipei rostite din senin
Și încă ,,o iertare!”… paharului cu vin!
Apoi, merg cu iertarea, spre bobul cel de rouă,
Spre soarele de-afară, spre nor din care plouă,
Spre zâmbetul pe care nu l-am zidit în mine
Și vin cu ,,o iertare”, frumosului din tine…
Și, apoi, vreau iertare să îi spun,
Ce-i dăruită clipei, iertare dar divin!
Și vorbei ce-a rămas încă nespusă
Și munților, și valului. Cărării nesupusă…
Iertare, ție, zâmbet! Și ție vânt curat!
Și ție rouă, căci și-astăzi te-am călcat!
Iertare munte verde, îți scriu pe un bilet
Și, ție, tinerețe, rămasă-ntr-un sipet…
Iertare, cântec! Și refren de rouă
Și ție drum bătut, făcut cărare nouă!
Și ierbii ce-i crescută, fără ocol sau griji
Și, ție, rugăciune, spre mirul ce mă-mpingi!
Și greierului, azi, iertare am să-i spun
Și florilor crescute în margine de drum!
Iertare, vouă celor pe care v-am uitat,
Iertare, tuturora! Știu! Am făcut păcat…
Iertare – mare, soare, lună, munte,
Ba, zic, iertare și unuia grăunte…
Azi, vreau iertare să îmi cer la toți,
La zilele cu soare! La stelele din nopți…
„Nu-i prea târziu?”, luna mă-ntreabă iar,
Rostesc astăzi iertare… și dulcelui-amar!
Și mirului! Și grâului din pâine,
Iertare, zic, spre ziua cea de mâine.
Iertare, zic, și gândului rebel trimis spre cei bătrâni,
Iertare-ți, zic, și ție, zi de marți spre luni…
Și vouă tineri, care-mi trăiți cu rost,
Iertare, tuturora, chiar și celor ce-au fost!
Și celor care vin! Și celor care pleacă,
Iertare, spun aici… opriți-vă o leacă…
În pasul vostru spre-apus sau răsărit,
Iertare, tuturora… cu multe am greșit!
Iertare, ție, clipă, grăunte care-mi taci,
Iertare cer tăcerii și câmpului cu maci…
Și-ți zic iertare, frumoasă iasomie
Și busuiocului – iertare-ți zic și ție!
Și chiar viței de vie!
Iertare, spun, și celor pe care i-am uitat,
Pământului! Cărării, ce astăzi o mai calc!
Și cerului din mine! Și umbrei care vine,
Iertare, cer! Iertare! Și zilei care-i mâine…
Iertare și acelora pe care nu i-am prins!
Iertare spun și celor ce s-au stins!
Iertare, visului din mine, pe care l-am atins,
Iertare și blândețe… și ție necuprins!
Iertare gând rebel, sau răzleț, uneori,
Iertare vouă ce-mi sunteți frați, surori,
Iertare vouă ce scrieți! Iertare dragi poeți,
Iertare, vouă, lacrimi, ce pe obraz cădeți…
Iertare, mamă, tată! Doamne, câte-am greșit în zi!
Iertare în lumină! Iertare… oriunde ai fi! Și cât vei dăinui…
Iertare, frate, soră, vecin, vecină,
Iertare, rouă! Iertare, ție, vină!
Iertare, vis! Cuvânt și lacrimă din versul meu cel mic!
Iertare, tuturora! Astăzi, iertare, vă mai zic!
Iertare, ție, gând și ție ce-mi aduni frumos,
Și ție, adevăr! Lumină! Furnicii de pe jos!
Astăzi îmi cer iertare, seninului din mine
Și încă ,,o iertare”, poemului ce vine!
Aici, smerit, mă-ndrept spre fiecare
Și spun atâta doar – iertare și-mpăcare
Și celui ce-a citit cu stimă, respect, răbdare,
Mă-înclin! Vă rog să-mi dați crezare…
Pe toți, în piept, vă pun și vă sărut,
Prin veac de tinerețe, ce repede-a trecut!
Chiuzbaia, 16 iulie 2023

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..