Sulul cronicii aşezării în veşnicie a românilor de valoare se răsuceşte de veacuri, pătruns mărunt şi migălos de  mii de nume. Oricare sunt ele, totuna înseamnă: pietrele cele tari şi neurnite de la talpa casei, a casei celei mari, patria! Un astfel de nume este Victor Surdu!

Victor Surdu a ştiut şi izbutit deopotrivă să sorteze spuma vieţii şi să fie jertfitor al ei, fremătător ca un vulcan, trăitor cu nestinsă ardere a vieţii curgătoare în torent de poftă şi bucurie. Era de neam moldovean,  truditor  şi  gospodar,   iubitor   şi   muncitor   al pământului. Fără să vrea niciodată să cadă, s-a oprit însă, apăsat de chin, învins de boală…! Încleştată de viaţa lui, boala a recidivat şi l-a înfrânt! Pământul, mult de tot drag lui, i se va lăsa uşor pe piept, numai tăcerea va zăcea de plinătatea şi greutatea morţii. Au rămas să îndure amarul adevăr cei care l-au iubit şi au fost neputincioşi să facă ceva, văzându-l supus de boală.

Avea 64 de ani. Trecuse doar un an de când doctorii i-au descoperit răul unei boli incurabile, pancreatice. Era un român de la vatra Moldovei istorice, un spirit chivernisitor, harnic, prinzător cu toată inima şi la muncă şi la petrecere. În ultima perioadă a vieţii a fost foarte bolnav, i s-a administrat un tratament intensiv perfuzabil şi a suferit mai multe operaţii foarte severe, în unele clinici din Germania şi Italia. La mijlocul lunii februarie, a anului în care s-a stins, 2011 s-a internat la Spitalul Pantelimon din Bucureşti dar, presimţind că numărul anilor săi, numai atât a fost, s-a externat la puţin timp, ca să moară pe patul de acasă, vegheat la căpătâi zi şi noapte de soţie – interpreta de muzică uşoară Angela Similea.

Slujitoare hărăzită a muzicii, cuceritoare, iubită, interpreta de muzică ușoară Angela Similea a trăit o viaţă frumoasă în căldura şi lumina iubirii alături de Victor Surdu, până în ultima clipă. Artista sau soţia Angela Similea sunt identificabile uniform, atât în armonia, bucuria şi iubirea scenei, cât şi a căminului familial. Ce mult s-au iubit, ce mult s-au asemănat şi înţeles!

Victor Surdu era un om bun cu toţi cei din jur. Îi plăcea să cânte şi să petreacă, aşa cum îi plăcea să şi muncească. Avea însădită în sângele inimii dragostea pentru pământ, lucra pământul cu ştiinţă, spre a-i lua belşugul roadelor, a avut toată viaţa lui dragul şi preţuirea pentru muncitorii pământului. Aceasta i-a salvat şi i-a păstrat sufletul curat, deşi trupul şi l-a dat, nu fără luptă, bolii.

Oricât spun, cei care spun, norii negri ce vălureau pe cerul lor în ultima vreme, peste cei doi oameni frumoşi nu a căzut noaptea risipirii sentimentelor umane. Angela Similea a proiectat în cântec cel mai mult şi bine sensibilitatea şi armonia spirituală în care nu e loc de nici un ascunziş obscur, iar Victor Surdu a evaluat relaţiile umane pe o seamă de principii întrupate într-o muncă cinstită şi vitalistă şi o dragoste nesecabilă de viaţă şi prietenie.

În viaţă, fiecare om îşi percepe şi închipuie propria lui lume. Ceea ce percep cei din jur însă conturează cea mai largă şi fundamentală formă a caracterului cuiva. Odată cu dispariţia lui Victor Surdu se dezleagă unele din tainele vieţii sale.

Abia acum putem vedea cât s-a jertfit Victor Surdu pentru fericirea lui şi cât pentru numele principiului uman, al simţămintelor omeneşti, pentru binele românilor, pentru binele, mai cu seamă al ţăranului român!

Câtă nevoie ar avea azi țara de un Victor Surdu…!

by

Referinţă Bibliografică

Aurel V. Zgheran: Câtă nevoie ar avea azi țara de un Victor Surdu/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 26 aprilie 2023