Dumitru Vulparu, proiectant , inventator și muzician senior din Râmnicu Vâlcea, transcrie în partituri colecții de folclor românesc[1]

Aurelian Popa Stavri – Acasă la un maestru  muzician interpret la vioară, autor al multor partituri cu transcrieri de melodii instrumentale și cântece. Aflu cu surprindere că este de profesie proiectant specialist în proiectarea construcțiilor de mașini, cu trei invenții brevetate.

Dumitru Vulparu – Muzicianul  – Dumitru Vulparu – s-a perfecționat pe parcursul a șase decenii (62 de ani). La dorința tatălui meu m-am înscris la școala de muzică din Râmnicu Vâlcea unde am studiat vioara până în clasa a VIII-a, apoi la Liceul de Muzică în Pitești dar din păcate rezultatele muncii mele pe plan muzical n-au fost la nivelul de-a fi performant în interpretarea la instrumentul pe care l-am îndrăgit, așa că după ce am terminat liceul de muzică, neintrând la Conservator, am urmat o școală tehnică de proiectare în construcții de mașini. N-am neglijat nici cultura generală care mi-a fost de ajutor și meseria de technician proiectant pentru că din asta am trăit și nu din muzică. Dar în paralel, nu am lăsat vioara, din contră, am înființat Ansamblul de cântece și dansuri ,,Alunelul” la Întreprinderea de Utilaj Chimic și Forjă unde am lucrat. Opt ani de zile am păstorit ansamblul în calitate de dirijor și apoi am trecut în alte sfere de activitate în industrie. Cu toate acestea am fost printre primii care s-au angajat în orchestra Filarmonicii ,,Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea unde până în anul trecut am fost angajat, apoi colaborator permanent. Mi-a rămas folclorul ca o parte neîmplinită datorită faptului că în școală noi, ca  elevi, nu am studiat folclorul ci muzică clasică. Atracția spre folclor a venit pe parcursul anilor pentru că doream să cânt folclor și nu știam cum. Motiv pentru care am început să studiez. Negăsind partituri cu melodiile lui Florea Ciocă, de exemplu, a trebuit să le scriu. Am folosit programe specializate pentru că în activitatea de proiectare am lucrat mult cu tehnică de calcul și mi-a fost relativ ușor să realizez și partea de transcriere muzicală. Aparatul acesta m-a ajutat extrem de mult, calculatorul nu greșește, exact ce scrii, aia redă și dacă nu scrii bine, nu redă bine. E clar că a fost un instrument care m-a ajutat să-mi perfecționez tehnica de notare. Am trecut apoi din industrie la Centrul de Creație / Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale a județului Vâlcea sub directoratul d-lui profesor dr Gheorghe Deaconu. Am înființat împreună cu dânsul grupul Rapsozii Oltului și am valorificat repertoriul celor mai cunoscuți rapsozi vâlceni începând cu Gheorghe Bobei din Bărbătești, apoi Vartolomei Todeci din Vaideeni, trecând în partea de nord a Vâlcii, în Țara Loviștei, cântece din colecția profesorului Ion Piloiu; ne-am îndreptat interesul în partea de sud unde l-am avut rapsod pe Ilie Zugrăvescu, valorificându-i repertoriul, și nu în ultimul rând, îl menționez pe Marin Brânaru, profesor emerit de muzică și preot care s-a preocupat și dumnealui de folclor și i-am valorificat o parte din culegerile sale. A rezultat o culegere de 85 cântece românești interpretate de grupul Rapsozii Oltului materializată prin 5 compact discuri din care o parte a fost difuzată de Societatea Română de Radiodifuziune și de Televiziunea Română. În anul 1991 TVR a solicitat prezența Rapsozilor vâlceni în gala Festivalului Internațional ,,Cerbul de Aur” unde aceștia au fost răsplătiți cu aplauze din partea publicului numeros. După ani și ani, garnitura respectivă a mai îmbătrânit, iar eu am ieșit la pensie. Înregistrările au fost realizate cu orchestra Rapsodia Vâlceană cu dirijorii de la vremea respectivă, Stelian Lăutaru, Ionel Puia, Gheorghe Iordache și subsemnatul, coordonatorul muzical al grupului. Primele caiete de culegeri pe care le-am publicat au fost, în ordine, cu  Grupul Rapsozii Oltului, volumul unu, culegere transcrisă pe portative cu cântece de mare popularitate. Vă prezint acum lista instrumentiștilor români cărora am reușit să le notez melodiile, începând cu Florea Cioacă, Efta Botoca, Alexandru Țitruș, Ion Drăgoi, Ion Matache, Alexandru Bidirel, Ștefan și Ion Petreuș, Grigoraș Dinicu, violoniști. Marcel Budală, Fărîmiță Lambru, Ilie Udilă, acordeoniști. Toni Iordache, țambal, Marin Popa și Emil Pondilă soliști la saxofon, Luca Novac la taragot, Marin Chiser la caval și fluier. Au urmat melodii instrumentale notate de George Enescu, transcrise la sugestia muzicologului Viorel Cosma care mi-a dat o copie a manuscrisului Enescu cu ,,stenograme muzicale” din repertoriul lui Cristache Ciolac. Colaborarea cu Viorel Cosma a fost o experiență de neuitat, mai ales că am fost primul care am descifrat aceste crochiuri muzicale ale lui George Enescu, care s-au materializat într-un caiet de culegeri după notațiile complexe dar fugitive ale marelui compozitor, dirijor, pedagog și violonist Enescu. Am continuat cu transcrierea în parituri a repertoriului poliinstrumentistului la instrumente de suflat Dumitru Zamfira, Fănică Luca la nai, Grigore Kiazim la mandolină, Traian Lăscuț Făgărășanu, faimos interpret la clarinet, testat din punct de vedere muzical și tehnic de B. B. C. A  fost singurul instrumentist român testat al cărui ton a fost caracterizat ca fiind perfect la clarinet, în condițiile anilor ’60. Era mare lucru atunci să obții un asemenea ton la clarinet, performant, un ton plin. Ulterior am găsit înregistrări cu violoniști ale căror melodii le-am notat în partituri: Ionel Budișteanu și Orchestra ,,Barbu Lăutaru”, Tudor Pană și Constantin Mirea – niște instrumentiști școliți care au abordat și genul de café-concert, apoi Moise Belmustață și Ion Luca Bănățeanu cu primele piese din folclorul bănățean înregistrate la Radio. Am refăcut ,,Culegerile folclorice vâlcene” ale lui Constantin Arvinte, le-am rescris, le-am corectat. Folcloristul și compozitorul Arvinte a notat niște crochiuri muzicale la Vâlcea, n-a ajuns să le finalizeze așa cum ar fi dorit la nivel performant, motiv pentru care am avut o colaborare de care dânsul a fost foarte mulțumit. Acum este o contribuție în memoria dumnelui. ,,Jocuri populare interpretate de instrumentiști gorjeni”- o zonă foarte bogată în folclor autentic s-a materializat într-un caiet de melodii instrumentale. ,,Melodii ale unor instrumentiști anonimi”- am găsit foarte multe melodii cărora nu le știam autorul și atunci le-am adunat în această culegere, posibil ca pe viitor să găsim și numele interpreților acestor bijuterii muzicale. La aceste publicații se adaugă alte titluri printre care o culegere de melodii ale unor cunoscuți violoniști români. Apoi au fost notate melodii dintre cele mai cunoscute din județul Vâlcea, cuprinse în suite. Alt opus: ,,Cântece și jocuri populare din Rapsodiile enesciene” lucrare pe care am desăvârșit-o fiind solicitată de Viorel Cosma; am identificat piesele care stau la baza celor două Rapsodii. ,,Cântece și jocuri din albumul Gheorghe A. Dinicu” – sunt cinci caiete pe care mi le-a pus la dispoziție Viorel Cosma, fiind tipărite cu mulți ani în urmă de editura Constantin Gebauer din București. Pe acestea le-am adunat și rescris cu corecțiile necesare într-un caiet care este destinat celor care sunt interesați de această muzică. Ele stau la baza repertoriului multor instrumentiști români. M-am aplecat asupra melodiilor lui Constantin Bordeianu, câteva piese înregistrate în Radio, din păcate foarte puține; n-am reușit să găsesc o biografie, familia dumnealui a fost reținută în a-mi oferi datele necesare, crezând că drepturile de autor prevalează unei asemenea lucrări. Caietul nr 32[2] cuprinde ,,Piese din repertoriul internațional”; am găsit foarte multe piese care cu necesitate trebuie să fie cunoscute de violoniști, de muzicieni, ele fiind miniaturi folclorice din țări apropiate sau a căror cultură a influențat-o pe a noastră. Este și un caiet dedicat lui Gică Cristea, un valoros acordeonist. Am avut o întâlnire cu Dumitru Fărcaș la un eveniment cultural vâlcean, iar el a dorit să îi transcriu repertoriul, dumnealui neavând timpul necesar și dispoziția de a scrie repertoriul propriu, destăinuindu-mi acest fapt când i-am făcut cadou colecția cu repertoriul lui Luca Novac. I-am onorat dorința, din păcate n-am ajuns să lansăm caietul la Cluj cum și-ar fi dorit pentru că a intervenit decesul dumnealui. Deși l-am publicat pe Ion Matache cu melodiile lui la vioară, am revenit la folclorul regiunii etnofolclorice a Argeșului transcriind de data aceasta repertoriul lui Valeriu Cintilică, un alt valoros interpret la vioară al folclorului argeșean. Nu în ultimul rând, folclorul interpretat și înregistrat de Ion Albeșteanu și piesele pe care le-am găsit pe discul ,,La horă în sat” este scris pe portativ. Am fructificat repertoriul lui Vasile Pandelescu de două ori. O dată alegându-i piese selectiv, iar la solicitarea unui clujean i-am scris tot repertoriul care s-a materializat în cinci caiete de folclor, sunt cele mai multe lucrări / transcrieri dedicate unui instrumentist valoros. La vioară și acordeon avem un instrumentist de excepție: Benone Damian care stăpânea și vioara și acordeonul aproape la același nivel de virtuozitate. A rezultat un caiet cu piesele dumnealui. Un alt caiet, melodii  transcrise după înregistrările lui Ion Petre Stoican, un rapsod autentic cu multe piese folclorice vechi lăutărești. N-am putut să mă abțin să nu scriu și pentru cobză după melodiile unor cunoscuți cobzari români, adunându-le într-un caiet cu titlul ,,Să-mi cânți, cobzar bătrân, ceva”. Piesele interpretate la nai de Simion Stanciu se găsesc și ele într-un caiet din această mare colecție. Eruditul instrumentist a inclus în recitalurile și înregistrările sale și cele ,,Șase dansuri românești” culese, transcrise și valorificate într-o manieră originală, pentru vioară în 1915 apoi pentru orchestră în 1917, de Bela Bartok. În această culegere melodiile sunt dedicate interpretării la nai. Un alt caiet însumează melodiile unui discipol al lui Florea Cioacă: Ștefan Stroe / Fane Stroe, realizat cu sprijinul Consiliului Județean Dolj, al Centrului Județan pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Dolj reprezentat de doamna Amelia Loredana Etegan, manager. Am scris deasemenea repertoriul lui George Boulanger pe care nu putem încă să îl publicăm până nu se împlinesc cei șaptezeci și cinci de ani de la plecarea sa fizică dintre noi,  pentru a respecta termenul drepturilor de autor, el având un nepot în Argentina. Lucrarea este finalizată, așteptăm să putem s-o publicăm.

Aurelian Popa-Stavri – Domnule Dumitru Vulparu, explicați în ce constau cele două moduri de transcriere muzicală.

Dumitru Vulparu – Instrumentele de suflat prezintă o particularitate cunoscută de specialiști. De pildă taragotul este acordat în si bemol. Efectul lui față de instrumentele construite pentru acordajul în do este la o diferență de un ton. Astfel repertoriul lui Luca Novac l-am scris în tonalitatea instrumentului respectiv, iar pentru alte instrumente, care nu sunt acordate cum sunt cele de suflat, am scris conform efectului sonor. În același mod am procedat și la alte instrumente de suflat, la saxofon și clarinet.

Aurelian Popa-Stavri – Avantajele sunt că instrumentiștii pot să cânte împreună aceeași melodie, pot cânta cu orchestra.

Dumitru Vulparu – E de mare ajutor orchestrelor pentru că citirea notelor în registrul în care se și aude este facilă pentru instrumentele care în majoritate sunt acordate în Do.

Aurelian Popa-Stavri – Nu mai fac ei transpoziția, vizual.

Dumitru Vulparu – Da. Și mai doream să adaug că deși la primele caiete nu exista cifrajul armonic, ulterior am revenit și l-am pus ca parte a efectului sonor. De pildă la Emil Pondilă avem melodia saxofonului în mi bemol iar varianta a doua, efectul. N-am putut rezista să nu scriu melodiiile la fluier și caval ale lui Marin Chiser, excelent instrumentist, piese foarte frumoase. Din păcate numai pe cincisprezece din repertoriul său mai vast le-am găsit înregistrate în Radio. Toate piesele, după titlurile respective se pot accesa ușor pe internet, pe canalul de You tube. Cei care vor să le asculte pe cele interpretate de instrumentiști le pot compara cu scrisul / notarea lor în caiet și sper că n-am greșit prea mult să prind cam tot ce a cântat la fiecare melodie instrumentistul respectiv.

Aurelian Popa-Stavri – Da, variațiuni, ornamente muzicale.

Dumitru Vulparu – Cel mai greu mi-a fost la Vasile Pandelescu care are o coloratură, o ornamentică foarte bogată, dificil de transcris pe note pentru că mai ales le cântă într-un tempo extrem de alert. Vă spuneam de Cristache Ciolac. Vă și arăt schițele fugitive, scrise de mână, ale lui George Enescu, notate în timpul audierii lui Ciolac la vioară. E aproape o stenogramă muzicală. După ce am scris vreo 30 de caiete am vrut să mă consult cu specialiști din domeniu. L-am abordat pe Constantin Arvinte. Eram cu Rapsozii Oltului când ne-am întâlnit la Craiova într-un context cultural. Mi-a dat cartea de vizită. Dumnealui scrisese melodiile lui Ion Drăgoi și a avut modestia de a recunoaște declarând că a transcris pianistic. ,,Dumneavoastră ca violoniști posibil să găsiți și inadvertențe.” Faptul m-a determinat să scriu melodiile lui Ion Drăgoi preluând și ce a scris Constantin Arvinte în format A 5 cu creionul. ,,- Dar maestre, știți că e greu să menții pe pupitru acest format”. ,,- Faceți cum știți mai bine că eu sunt de acord cu ce faceți, pentru că am un teanc de notații și nu am cine să mi le valorifice. Eu știu ce am scris eu. Ce au scris alții știe Viorel Cosma. Du-te la el că îți poate spune ce este valid și ce ai scris dumneata”. Și m-am dus la Viorel Cosma la recomandarea lui Costache, că așa i se spunea printre prieteni lui Constantin Arvinte. Viorel Cosma: ,,Dragă, avem de lucru noi”. V-am spus, mi-a solicitat să scriu piesele care au inspirat cele două Rapsodii, mi-a dat culegerile lui Gheorghe A. Dinicu să văd de unde provin primele scrieri de folclor din repertoriul lăutarilor români, și apoi îmi spune: ,,- Mă duc la Academia Română să-ți fac rost de copia manuscrisului lui George Enescu”[3] Eu am crezut că-i simplu. Le-a scris Enescu corect. Când am văzut manuscrisul, Enescu a scris melodiile folosind un fel de stenografie muzicală. Probabil le scria în timp ce cânta Cristache Ciolac la restaurant. Sunt schițate partituri de orchestră[4] uneori foarte greu de descifrat. Părțile melodiilor le-a notat cu A, B, C, cum se repetau ele. A notat și tonalitatea ,,sol minor”, de exemplu. Am reușit să le refac iar Viorel Cosma de dragul acestei reușite a implementat pe laptopul lui programul cu care scriam și am corespondat cu el luni de zile ca să i le trimit și să le și audă. A fost foarte bucuros de reușită și de colaborarea foarte bună cu dumnealui. Dumitru Zamfira – la fluier, caval și cimpoi. Un instrumentist de excepție cu o memorie fantastică, un autentic reprezentant al Gorjului, dar o curiozitate: a cântat și geamparale. Apoi am valorificat repertoriul primului naist mai cumoscut, al țării, Fănică Luca, cel care i-a școlit pe Damian Luca, Nicolae Pîrvu, Radu Simion, Gheorghe Zamfir. La toate caietele am adăugat date și mențiuni biografice esențiale. La Fănică Luca mai mult pentru că are niște povestiri foarte frumoase despre întâlnirea lui cu conducătorii țării, cu parsonalități ale artei muzicale. Alt caiet, Grigore Kiazim cu piesele lui din zona Dobrogei, Orchestra Barbu Lăutaru, vă spuneam de Traian Lăscuț Făgărășanu. Pentru mine, acest om a fost un fenomen. Scrierea învârtitelor sale ardelenești presupune să stăpânești mai ales metrica. Eu le-am scris în 10/16, zece șaisprezecimi, unii le mai scriu în 7/8, șapte optimi, dar gândind matematic   -și calculatorul nu ne permite să facem improvizații, este clar că primele patru note sunt șaisprezecimi, urmate de două grupe de câte trei șaisprezecimi, deci măsura este 10/16 zece șaisprezecimi.

Aurelian Popa-Stavri – Ați notat la început și tempoul, mișcarea metronomică.

Dumitru Vulparu – Uitați, vă spuneam că am pus cifrajul armonic pentru că e de ajutor celor care nu stăpânesc armonia, suportul acordic al melodiei. La caietul dedicat violoniștilor Constantin Mirea și Tudor Pană am pus în evidență piese care vin de la interpreți sau autori de melodii care au fost instrumentiști celebrii în anturajul lor dar  nu au fost mediatizați îndeajuns, cum e cazul cu Titi Niculescu. Se pare că a fost un dirijor și un orchestrator pentru că are niște piese foarte frumoase care vin din trecutul nostru muzical. Moise Belmustață și Ion Luca Bănățeanu – cu primele piese ale lor, Sorocul lui Pobală, piesă de referință a Banatului. ,,Jocuri din vetre folclorice românești”, melodii din zona Vâlcea, pe care C. Arvinte le-a scris pentru coregrafa Maria Constantinescu, dar eu le-am refăcut din punct de vedere grafic și tehnic, unde am găsit inadvertențe. Sunt toate jocuri cunoscute până în perioada revoluției din 1989. Alt caiet cuprinde melodii ale unor instrumentiști gorjeni de referință, începând cu Gelu Barabancea, Dumitru Zamfira, Marcel Parnica – un dirijor și un instrumentist strălucit, profesor Nicolae Fălcuie care a imprimat în Radio și ulterior i-am dedicat un caiet numai cu piesele dumnealui, și cu mulți alții – Aurel Blondea, Ion Bobirci, Ion Constantin Bobirci. Un caiet cu melodii ale unor insterpreții rămași anonimi cuprinde o suită bănățeană foarte frumoasă notată de un prieten al meu, printre care Hora lui Covadlo, Hora lui Nicolae Buică, un instrumentist extraordinar. La Râmnicu Vâlcea eu am beneficiat de instrucția fiicei dumnelui, doamna Angela Buică, care mi-a fost profesoară de vioară, neștiind atunci că tatăl ei a fost un celebru violonist. Sârba lui 22, o suită vâlceană, o piesă dezvoltată de Georges Boulanger. Violoniști români: Buică, Mirea, G. Boulanger, Mihai Botofei, Ion Albeșteanu cu unele dintre cele mai frumoase piese interpretate de ei. Ștefan Tudorache, Florea Turcitu, Ludovic Paceag cu ,,De-aș avea fântână-n curte”, cântec interpretat de Ion Dolănescu și preluat și de alți interpreți. Suite de dansuri populare ale Ansamblului ,,Izvor de Vâlcea”, suită de dansuri moldovenești pe care le jucau tot ei, suite de dansuri pentru copii, tot ce este și au apărut aici, jucate de ,,Izvor de Vâlcea”, ,,Brădulețul din Horezu”,  ,,Floricica din Costești” și ,,Plai de dor” din Mioveni, Argeș. Am avut o colaborare cu acest ansamblu cu care am fost într-un turneu în Grecia, dacă le-am cântat aceste melodii, am dorit să rămână și notate după înregistrările muzicale respective. Din cântecele și melodiile populare din Rapsodiile Române ale lui G. Enescu: ,,Am un leu și vreau să-l beu”, piesă înregistrată în 1956 de Fănică Luca, varianta după care m-am ghidat, alta n-am găsit. Aceeași piesă se găsește sub titlul ,,Pasăre galbenă” în culegerea lui Carol Mikuli, este transcrierea părții melodice după știma de pian. ,,Hora lui Dobrică” este tema din Rapsodia întâi, cântată de Dobre Marinescu din Ploiești. Are și partea a doua pe care Enescu nu a mai preluat-o, eu am scris-o complet, cum am auzit-o înregistrată. ,,Mugur, mugurel” se regăsește între măsurile 100 și 122. Apoi ,,Ciobănașul”, ,,Drum bun” de Ștefan Nosievici, din care Enescu a preluat un fragment, ,,Hora morii” a lui Gheorghe A. Dinicu,  – hora sprințară cu tril folosită de Enescu – ,,Sârba” din Rapsodia nr 1, ,,Cum se bate Dunărea”, care este tema găsită la Angheluș Dinicu, naist, ,,Banu Mărăcine”, autor anonim, ,,Hora lui Gore” din repertoriul lui Grigoraș Dinicu, ,,Jumătate joc” pe care l-am găsit în interpretarea lui Mihai Botofei, mai departe bineînțeles ,,Ciocârlia”, prin tradiție atribuită lui Angheluș Dinicu, ,,Sârba lui Costică Pompieru” – tema principală din Rapsodia nr 2, aflată în culegerea lui Gh. A. Dinicu, ,,Pe o stâncă neagră” – piesa lui Alexandru Flechtenmaher, ,,Bâr, oiță, bâr”, ,,Văleu, lupii mă mănâncă”- notată după Enescu, pentru că n-am găsit altă sursă; ,,Țânțăraș cu cizme largi”, ,,Hora lui Dumitrache Ochialbi” găsită tot în culegerea lui Gh. A. Dinicu. Ca să fie un exemplu complet am transcris Rapsodia întâi pentru vioară și pian, la care am adăugat separat un caiet cu partitura viorii ca să identificăm unde sunt melodiile respective. La fel am procedat și cu Rapsodia a doua, notată pentru vioară și pian, separat, partea de vioară. La sfârșitul fiecărui caiet am adăugat o mică prezentare a Rapsodiilor enesciene, de unde au fost inspirate și cum am conceput transcrierea lor în partitură precum și pagina unde apar fiecare dintre temele pe care le-am enumerat. Fotografia lui George Enescu este pe coperta principală. Menționez că transcrierea pentru vioară și pian formează o lucrare separată.

Aurelian Popa-Stavri – Încheiem prima parte a interviului semnalând existența acestor caiete cu partituri, portative cu melodii de o excepțională valoare din folclorul românesc, din tradiția lăutărească și din repertoriul internațional clasic, care pot fi sursă de studiu și valorificare în școlile și colegiile de muzică, în școlile populare de artă, în universitățile și academiile de muzică, în recitaluri, concerte, festivaluri și concursuri de interpretare a muzicii. Nu mai puțin importante sunt pentru secretariatul muzical al instituțiilor de profil, filarmonici, orchestre, ansambluri, ca și pentru cunoștința și referințele profesionale ale redactorilor și realizatorilor de emisiuni muzicale, ale prezentatorilor de concerte și spectacole, ale inginerilor și regizorilor muzicali pe timpul înregistrărilor de studio sau din concerte de muzică popular, romanțe, tangouri, piese concertante sau de café-concert.

Aurelian Popa-Stavri

Dumitru Vulparu, violonist pasionat de muzica tradițională românească,

de vioară și de repertoriul ei clasic

Dumitru Vulparu, anul 2009. Realizarea materială a brevetului său de invenție ,,Cap distribuție turbină Kaplan”

by

Referinţă Bibliografică

Aurelian Popa Stavri: INTERVIU cu DUMITRU VULPARU (maestru muzician violonist și inventator brevetat)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 12 noiembrie 2024