Prin ce altceva se amânã
judecata de apoi
dacã nu prin faptul cã
Dumnezeu trãindu-și cãința
prin ciupercile pe care
nu le pot prețui harul,
gramatica sau hotarele,
deoarece n-a ținut refugiile în pact cu noi
când ne-au împrãștiat stihiile,
purtând o teamã:
sã nu-l ia minunile înainte…
Dacã va face minuni cu ciuperci…
Aceasta ar fi preîntâmpinarea crizei
cã fac eu sau alții vrãji cu ciuperci,
Aici e finala concursului de uimiri.
Dumnezeu cu minunile,
eu sau alții cu vrãjile,
sã nu se otrãveascã legenda,
sã nu se compromitã succesul/victoria
prin ”alba, neagra”
*Uite ciuperca , nu e ciuperca…!
Dacã aici este, aici nu este*,
sã nu se dea peste cap canoanele,
binecuvântãrile,
amestecând datinile cu fanteziile…
Când pentru prima datã muza stã uluitã și tãcutã
în fața mea
cã Dumnezeu în cãințã
fãcând cu mine în spirit schimb de pãreri universale
pe linie de ciuperci o abordez:
”Spune ceva în acest sens?
Muza a rostit:
”Când poezia îți este inspiratã la asemenea nivel
prin tema ciupercilor
care sunt dupã renume, rãspândire
și cuvânt,
(unde nici nu te aștepți pe pãmânt)
pentru judecata de apoi
mãrturiile salvatoare a cercetãtorilor
refugiaților și naufragiaților,
ca rãstignirea Domnului Nostru Iisus Hristos,
dãruire fãrã mãrginire,
eu pot interveni doar ca arbitru…”
Vasile Dan MARCHIȘ
by