Pe rețelele sociale, atenția se vinde la kilogram, iar „frivolitățile” sunt moneda de schimb.
Dar ascultă ce-ți spun:
Poezia de 8 Martie nu este pentru „toți”. Scopul ei nu este de a obține succes imediat, aprecieri sau distribuiri. Este o scrisoare de la o inimă la alta. Dacă o singură persoană o citește și plânge de fericire — iar acea persoană este Mama — atunci poemul tău are o audiență mai valoroasă decât un milion de străini pe TikTok.
Într-un ocean de conținut gol, o strofă sinceră despre „mâinile făinoase” funcționează ca o ancoră. Chiar dacă mulți trec pe lângă ea, cel care se oprește va găsi răcoare și adevăr.
Frivolitatea moare în 24 de ore. O poezie scrisă cu „trei picături de dragoste” rămâne în cutia cu amintiri a unei mame pentru totdeauna. Peste zece ani, ea nu-și va aminti un clip amuzant, dar va ști pe de rost versul tău.
Nu scrie pentru „succes”. Scrie pentru Vesnicia din ochii ei. Nichita spunea că „poezia este o stare de spirit, e o prietenie”.
Lecția despre mamă
Se ia un sentiment,
se cioplește cu o daltă de priviri
până când marginile lui dor.
Apoi i se dă o rădăcină de cer,
nu ca să se lege de pământ,
ci ca să nu se clatine în fața lumii.
Dacă o atingi, ea devine sunet.
Dacă o strigi, ea devine tăcere.
Ea nu ocupă un loc în spațiu,
ea este spațiul în care noi ne lăsăm ocupați.
Nu are formă, dar modelează tot ce atingem,
e liniștea din vacarm și vocea
care ne strigă pe nume când ne pierdem.
Nu are nevoie de cuvinte ca să existe,
se simte în felul în care lumina cade pe lucrurile vechi,
prefăcând absența în cea mai caldă îmbrățișare.
Ea nu trece prin timp,
ea este timpul care se oprește să ne lase să respirăm.
Nu este o persoană, este un sentiment
care a învățat să umble pe pământ.
by
Despre OPRITA Camelia
Portret de Autor: Camelia Oprița
Cuvântul care hrănește:
„Îl privesc pe Ion Creangă ca pe un basm românesc în care copilăria refuză să se termine. Adesea sunt întrebată: de ce scriu literatură pentru copii? Răspunsul e simplu și, totodată, dureros: priviți în jur. Astăzi, bucuria pare să fi devenit o raritate. Oamenii umblă cu frunțile întunecate de griji, cu capul plecat, de parcă ar fi pierdut o monedă de aur și o caută cu disperare în țărână, uitând să mai privească cerul.
Destinul meu s-a împletit, încă de mică, cu rafturile bibliotecii din casa părintească. Acolo am învățat că o casă fără cărți este o casă fără ferestre. Chiar și acum, ori de câte ori trec pragul cuiva, ochii mei caută instinctiv biblioteci, etajere sau măcar acele măsuțe de cafea unde volumele stau așezate în tihnă, parcă așteptându-mă să le deschid taina.
Trăim într-o epocă în care mulți copii sunt învățați să creadă că povestea este o „minciună gogonată”, o iluzie fără folos. Eu cred contrariul. În viziunea mea, literatura nu este o evadare, ci o hrană esențială: dacă ți-e foame de sens, o carte te hrănește; dacă ți-e sete de frumos, ea te adapă. Scriu pentru a le reda copiilor — și oamenilor mari care au uitat să fie copii — dreptul de a găsi moneda de aur nu în țărână, ci între paginile care ne învață să mergem drept.”
Camelia Oprita - scriitoare, autoare română de limbă română și italiană.
Colaborează cu majoritatea revistelor literare din țară și străinătate,
semnând și antologii literare pentru copii.
-Flacăra lui Adrian Păunescu, Acolada, Alternanțe, Boema ( lumea copiilor)
Constelaţii Diamantine, Spații Culturale, Litera Nordului, Neuma, Romania
literara, Revista de Cultură și Atitudine Plumb (USR Bacău) Revista „Viața
noastră” Bârlad, Revista Țara de Sus ș.a.m.d.
Cărți publicate: Cuvântul deschide gândul omului,
Bună dimineața, Camelia,
Povestea stelelor
Vezi toate articolele scrise de OPRITA Camelia →