Iubire îngemănată

Plină cu speranță

Am plecat în lume

Cu România-n straiță;

Plină cu viață,

Dor și povață;

Mi-am țesut o ie

Cu crezul luat din glie

Sperând să mă țină vie

Cununa împletită din a mea Românie;

Din vers strămoșesc

Sânziana să deschid

Cerul adoptiv

Canada m-ai îmbrățișat

Am învățat să te iubesc

Plângând cu lacrimi românești

Sub frunze de arțar

Purtând un nou pieptar…

Trăiesc cu dor

Cum pasărea

Nu poate fără cerul ei

Și râul fără apă ;

De umbre și lumină

Mă las îmbrățișată

Zvâcnesc în corzi de violină

Atinsă de arcușul ce suspină

Ce doine zămislește ;

Precum pleoapa-și sărută ochiul,

Sufletul meu caută frumosul

Și cum să nu mă îmbăt

Îmbrățișată-ntre cer și țărnă

Așa cum floarea nu e, fără rădăcina

Și luna fără soarelui sărut

Ce se pețesc, dansează și iubesc

În iatacul nopții cel regesc

De unde strălucesc tăcut

Dăruind o nouă zi, nou început

Și iară sunt mirată,

Flămândă de viață ca un lup

Cum poți să nu te-mbeți de viață

Să stai îngenuncheată in tăcere

Cum strugurele soarbe soare

Se rotunjește și răsfață

Atins de picurii de ploaie

Îmbălsămat de sfântul soare

Un psalm în vie se rescrie

În fiecare împodobită vară de lumină

Din călimara cerului scoboară

Tăcuta liturghie

Se primenește de sfințire

Sângele legământului se așează

Împodobit în cămașa lemnului

Botez de soare, cer și humă…

Nobila teamă

Nu mi-e teamă să mor de sete

Nici de foame

Aș muri de n-aș mai avea păduri

Tăcerile să le-ascult

Cărări să cutreier

Cer să privesc și să mă-mbăt

De albastră celestă mirare

Mângâieri de vânt să m-alinte

De soare săruturi

Câmpuri cu pieptare de flori

Spectacolul lui Dumnezeu țesut in culori

Nu mi-e teamă de otrăvuri și răni

Mi-e teamă să nu pierd versul

Ce-mi ține aprins fiorul de dor.

Pasărea

Nu vom ști niciodată

Dacă pasărea se naște cu aripi egale

Doar că zborul ei atinge cerul

Unde noi abia mai privim

Pasărea s-a născut să se înalțe

Fără teamă că va fi doborâtă

Fără să se compare cu altă pasăre

Cântă fără să aștepte ceva

Își alege copacul, fără să îl acapareze

Cuibul și-l clădește pe măsura trupului ei

Bea apă când îi e sete

Ciugulește ce găsește doar cât are nevoie

Vine și pleacă în tăcere

Lăsând copacul, atingerea cerului, unei alte păsări…

În vise

În albia nopții,

Despuiată de gânduri

Mă scald în vise;

Neștiind ce să mai doresc,

Trec dincolo dimineața

În lumea amorțită,

Ca o pânză goală

Ce pictorul n-a apucat

să zămislească;

A dus culorile cu el dincolo

Să-l îmbuneze pe Dumnezeu

Când îi va rosti sentința

Sperând că pânzele vor fi râvnite

În viața viitoare

Când se vor naște cei

Ce-i vor iubi arta…

by

Referinţă Bibliografică

CARMEN OLTEAN: IUBIRE ÎNGEMĂNATĂ (Memento liric)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 3 iulie 2023