CASĂ MI-E CERUL…
#AnnaNoraRotaru – autor

Copil mic, n-am învățat ce-nsemna cuvântu-„alint”…
Nu cunoscui nici sânul cald, nici voce dulce, suavă…
Mă trezii-ntr-o lume rece, cu drumurile-i ca labirint,
Cu urcușuri, povârnișuri, să mă târâi ca-un helmint,
Prin viscole, furtuni, nici soare-n cale ori dumbravă,
Să-mi usuc hăinuța mea jilavă…

Ziuă parcă nu-i în jur, o doar adâncă, rece noapte,
Mormane de zăpezi am de trecut, încă neprihănite…
Din întuneric umbre-apar, speriat fug c-aud șoapte
Ce, de departe vin, alte lumi, dinspre miazănoapte
Trezindu-mă din amorțeli, din gândurile-ncremenite,
Din visurile-mi înghețate și lihnite…

Privesc la case-n zare, ce-n zăpezi sunt cufundate,
Cu hornurile fumegânde, jocuri la ferestre de lumini…
La streșini țurțuri, geamuri cu de gheață flori brodate,
Cu pomi de iarnă lucitori și cu ghirlande suspendate…
Ce mare bucurie-ar putea fi, să poți steaua s-o anini,
Când eu simt doar a gerului canini…

Cu jind mă uit pe geam, un pic poate-oi simți căldură,
Bucuria copiilor, cu daruri ce primiră la poale de brad…
Necaz mă roade, de soarta vitregă ce mi-a fost dură,
Că eu n-am părinți, casă, brad, ci doar o hăinuță sură,
Trăistuță, ghete rupte-n care pașii se-mpiedică și cad,
Casă mi-e cerul, stelele și luna de jad…

______________ NORA ______________
versuri din vol. __ „Gânduri pe malul uitării” __

by

Referinţă Bibliografică

CASĂ MI-E CERUL… autor Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 16 decembrie 2025