Sunt cel mai inabil om sărac în ceea ce privește organizarea financiară… Atât de inabil și atât de sărac încât deși nu am câtuși de puțin vanitatea de a fi notificat în Guinness World Records, sunt totuși copleșit de ambiția de a dovedi că se poate ajunge să fii campion la o ispravă performantă fără a face nimic – calicia – și la o factualitate a dezorganizării, vide în ce mă privește – dezorganizarea financiară. Ați mai auzit așa ceva? Cică aș dezorganiza ipoteza organizării…! Iată, așa se și instaurează vraiștea pe pământ…! Păi, dați bani încoace, că nici nu-i organizez, nici nu-i dezorganizez, îi torpilez cât ai zice „pește” – ce, a nimici banii înseamnă a-i dezorganiza?! Adică morții nu-s morți, sunt doar dezorganizați, asta vreți să spuneți?! Măi, da tare-i dezorganizată lumea cealaltă. Curat balamuc…! Biata mamă a fost de curând „dezorganizată”…, m-ați mai consolat, credeam că-i moartă…!
Eu nu am bani nici să trec strada, iar voi îmi spuneți că sunt dezorganizat financiar?! Nu se poate așa ceva! Nu vi se pare o absurditate? Cum să dezorganizezi un faliment deja pecetluit ca preludiu al iubirii dintre marcă și scrisoarea de adio?
Dintre toate câte s-au spus pe seama mea de-a lungul unei vieți de om, cel puțin și în mod categoric aceasta cu dezorganizarea financiară nu mă inculpă, dimpotrivă e un argument a câte minciuni s-au pus în cârca mea până acum. Eu nu sunt terorist financiar, că nu am cu finanțele nici în clin, nici în mânecă. E clar?! Nu vă mai bateți capul cu mine, că nu sunt nici organizator nici dezorganizator a nimic. Dacă aș fi eu asta aș trimite lumea înapoi…! Asta da dezorganizare…! I-a trebuit omului o veșnicie ca să se nască pe cale naturală, iar acum eu să îl bag înapoi…!? Da altă treabă n-am?! Însă, hai, să zicem c-aș încerca, măcar din curiozitate. În bună parte aș ști să fac un om, da cum boala să-l bag înapoi, că tot la fel de sigur sunt că nu se poate?!
Am auzit cu toții vorba aceea idioată și barbară: „eu te-am făcut, eu te omor”, din păcate chiar s-a și întâmplat asta uneori, dar „eu te-am făcut, eu te bag înapoi” n-am auzit să se întâmple, deși de spus cred că fiecare dintre noi o spunem măcar o dată-n viață, la mânie, în altă formă, folosind alt cuvânt ce-nseamnă de fapt una și aceeași.
Să ne-ntoarcem însă la concluzii ca să nu lunecăm de la una la alta: nu sunt dezorganizator financiar, că nu am cu ce. Ce-i drept, mă obsedează gândul de a dezorganiza în modul în care am spus deja pe cine nu mă lasă în pace. Am cu ce, am pe cine, am de ce, dar nu se poate și pace…, odată făcut, omul nu mai poate fi băgat înapoi… Dacă s-ar putea, vă dați seama că eu mi-aș muta copiii într-o singură mamă, la un loc, că-i am împrăștiați în patru mame, cel puțin?!
(Aurel V. Zgheran)


